ICCJ. Decizia nr. 2937/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2937/2010
Dosar nr. 6755/1/2010
Şedinţa publică din 25 august 2010
Asupra recursului penal de faţă constată:
Prin Încheierea de şedinţă de la 3 august 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 0317/89/2009, s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 3002 C. proc. pen., cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest a apelantului-inculpat D.C.V., trimis în judecată sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea iniţială justifică în continuare privarea de libertate, având în vedere natura, gravitatea şi modalitatea de săvârşire a faptei reţinute în sarcina sa.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând dispoziţia instanţei de apel, sub aspectul greşitei aprecieri privind necesitatea menţinerii sale în arest preventiv.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din actele dosarului se reţine că recurentul-inculpat este acuzat de săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 25/26 octombrie 2008, în jurul orelor 24.00, în faţa discotecii din comuna Stănileşti, judeţul Vaslui, a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele victimei C.D. cauzându-i leziuni traumatice ce au condus la decesul acesteia.
Arestarea preventivă a fost dispusă pe temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., în considerarea existenţei unor indicii serioase în sensul vinovăţiei persoanei în cauză şi a necesităţii protejării ordinii publice de sentimentul de insecuritate generat de lăsarea în libertate a unui inculpat acuzat de săvârşirea unei fapte de omor.
Ulterior, măsura preventivă a fost succesiv menţinută faţă de inculpat, atât subsecvent condamnării în primă instanţă pronunţată de Tribunalul Vaslui, în cadrul procedurii din apel, cât şi în rejudecarea apelului inculpatului, după casare cu trimitere, prin încheierea ce formează obiectul recursului de faţă.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de recurentul-inculpat, Înalta Curte constată că acestea se menţin şi justifică în continuare privarea de libertate, aşa cum în mod întemeiat a apreciat şi instanţa de apel.
Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului se caracterizează printr-un grad deosebit de ridicat de pericol social particularizat prin circumstanţele săvârşirii faptei - pe fondul consumului de alcool, inculpatul a luat hotărârea de a se răzbuna pe victima C.D. cu care avusese anterior un conflict - modalitatea de comitere - lovirea repetată a victimei cu pumnii şi picioarele în zona capului şi consecinţa produsă - moartea violentă a victimei datorată insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală, în actul de inculpare reţinându-se că inculpatul ar fi acţionat împotriva victimei într-un loc public, fără ca aceasta din urmă să fi avut o atitudine provocatorie faţă de inculpat.
Natura şi gravitatea deosebită a infracţiunii de care inculpatul este acuzat şi împrejurările concrete în care se reţine că acesta a acţionat demonstrează o periculozitate socială sporită şi justifică în continuare concluzia că prin lăsarea inculpatului în libertate se pune în pericol siguranţa publică, având în vedere potenţialul risc de recidivă, în contextul în care infracţiunile de violenţă înregistrează o amploare crescută în ultima vreme, fiind intens mediatizate cazuri similare petrecute în diverse localităţi ale ţării, în care au fost implicate, de obicei, persoane aflate sub influenta băuturilor alcoolice.
În consecinţă, reţinând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situaţiei iniţial reţinute pentru a repune în discuţie temeiurile care au determinat arestarea iniţială, temeiuri care se menţin şi în prezent, pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen. menţinând starea de arest a inculpatului, circumstanţele favorabile inculpatului nefiind decisive în analiza ce priveşte valabilitatea continuării prevenţiei.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat D.C.V. şi va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.V. împotriva Încheierii din 3 august 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 0317/89/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 108/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 11/2010. Penal → |
|---|
