ICCJ. Decizia nr. 128/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 128/2010
Dosar nr. 8302/1/2009
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a trimis Înaltei Curţi comunicarea soluţiei nr. 9259/4511/II/2/2009 a Parchetului, comunicare pe care se află semnătura deţinutului I.F., semnătură pe care Parchetul o interpretează ca fiind o plângere formulată împotriva soluţiei de neurmărire penală dată în dosarul nr. 398/P/2009.
Înalta Curte a considerat că se află în faţa unei plângeri prev. de art. 2781 C. proc. pen. cu toate că în realitate aceasta nu există.
Ascultându-l pe petent în şedinţa publică din 29 ianuarie 2010 acesta a precizat că se află în detenţie de 7 ani şi 2 luni şi că intimata se face vinovată de fapte penale.
Plângerea petentului nu este fondată.
Din examinarea rezoluţiei nr. 398/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rezultă că în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul L.I., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a dispune astfel, în rezoluţie s-a reţinut că la 27 februarie 2009 petentul I.F., deţinut în Penitenciarul Giurgiu, a solicitat efectuarea de cercetări împotriva procurorului L.I. deoarece acesta ar fi permis organelor de poliţie să lovească petentul şi că abuziv a dispus trimiterea în judecată a acestuia.
În motivarea rezoluţiei s-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 11.104/P/2002 procurorul L.I. l-a trimis în judecată pe I.F., petent în prezenta cauză.
Nu există nicio dovadă că intimatul magistrat ar fi comis fapte penale împotriva petentului, astfel că susţinerile acestuia rămân simple alegaţii.
Rezoluţia atacată a fost controlată şi în procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., procurorul şef de secţie respingând ca neîntemeiată plângerea petentului împotriva soluţiei din dosarul nr. 398/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Aşa fiind, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Curtea va respinge ca nefondată plângerea petentului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T .
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul I.F. împotriva rezoluţiei nr. 398/P/2009 din 26 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1244/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3644/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
