ICCJ. Decizia nr. 1329/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1329/2010
Dosar nr. 2822/1/2010
Şedinţa publică din 7 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 180/1372/2009, Curtea de Apel Braşov, în temeiul art. 3002 C. proc. pen., a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului D.G. (fiul lui T. şi al M.).
Instanţa a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat şi impun în continuare privarea acestuia de libertate.
În cauză s-a constatat îndeplinită cerinţa condiţiilor cumulative prevăzute de dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., arătându-se că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din împrejurările legate de natura infracţiunii comise, modalitatea concretă de săvârşire a omorului, violenţa extremă exercitată asupra victimei care a fost ucisă cu 38 lovituri de cuţit.
Instanţa a constatat că în cauză există indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul este autorul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi că, în condiţiile menţinerii prezumţiei de nevinovăţie până la condamnarea sa definitivă, faţă de existenţa unei sentinţe de condamnare în primă instanţă şi faţă de împrejurările concrete de săvârşire a faptelor şi de circumstanţele personale ale făptuitorului, menţinerea arestării preventive a inculpatului se impune ca necesară şi legală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.G., solicitând casarea hotărârii atacate şi, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea sa în stare de libertate, apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii nu mai subzistă.
Examinând încheierea recurată prin prisma dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este legală şi temeinică.
Instanţa a constatat în mod just faptul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se menţin şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Inculpatul D.G. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav constând în aceea că la data de 28 decembrie 2008 a ucis-o pe victima S.I. cu 38 lovituri de cuţit; în aceleaşi împrejurări, inculpatul i-a cauzat şi părţii vătămate minore S.I. leziuni traumatice care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Măsura arestării preventive a fost menţinută succesiv pe parcursul procesului penal.
Prin sentinţa penală nr. 149/S din 21 decembrie 2009, Tribunalul pentru minori şi familie Braşov a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 14 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe timp de 10 ani.
În cauză există indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul este autorul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă.
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică care ar înregistra negativ sentimentul de nesiguranţă socială, de neîncredere în organele judiciare care nu asigură protecţia comunităţii împotriva persoanelor trimise în judecată pentru infracţiuni de violenţă extremă.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu există temeiuri de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva încheierii din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 180/1372/2009.
Obligă recurentul inculpat la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3656/2010. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 3659/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
