ICCJ. Decizia nr. 1282/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1282/2010
Dosar nr. 909/59/2010
Şedinţa publică din 31 martie 2011
Asupra cauzei penale de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin Decizia penală nr. 1133/R din 4 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.V. împotriva deciziei penale nr. 21/R din 11 ianuarie 2010 a aceleiaşi instanţă pronunţată în dosarul nr. 2681/108/2009.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut că motivul invocat în cuprinsul contestaţiei nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi care au drept scop restrângerea situaţiilor în care se poate fi afectată autoritatea de lucru judecat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal contestatorul, criticând-o sub aspect de nelegalitate, întrucât la dosar există suficiente date pentru a se dispune admiterea contestaţiei în anulare întrucât la judecarea recursului a fost în imposibilitate de prezentare din motive familiale (decesul mamei).
La termenul din 31 martie 2011, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor admisibilitatea căi de atac exercitată de contestator.
Examinând cauza sub acest aspect, Înalta Curte apreciază recursul declarat de contestatorul M.V. ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii.
Sub acest aspect, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 392 C. proc. pen., referitoare la procedura de judecare a contestaţiei în anulare, hotărârea dată în această materie este susceptibilă de a fi atacată pe calea ordinară a apelului sau, după caz, a recursului doar într-o singură situaţie, respectiv cea a cazului de contestaţie prevăzut de art. 386 alin. (4) C. proc. pen., când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, fie în primă instanţă sau fie în judecarea apelului.
Ca atare, cum Decizia penală nr. 1133/R din 4 noiembrie 2010 a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara învestită să soluţioneze contestaţia în anulare promovată împotriva unei decizii dată în calea de atac a recursului de către aceiaşi instanţă, este definitivă şi nu mai poate fi atacată cu un nou recurs.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul formulat de contestatorul M.V.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către stat, întrucât acestuia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac fără respectarea condiţiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator M.V. împotriva deciziei penale nr. 1133/R din 4 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1242/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1300/2010. Penal. Cerere de liberare... → |
|---|
