ICCJ. Decizia nr. 131/2010. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 131/2010
Dosar nr. 916/105/2009
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele.
1. Tribunalul Prahova, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 103 din 30 mai 2010 pronunţată în dosar nr. 916/105/2009 a condamnat pe inculpatul V.I. la pedeapsa principală de:
- 8 (opt) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b) şi c), C. pen., pe durata de 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii consumate de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. [prin schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă de viol asupra unei victime care nu a împlinit vârsta de 15 ani prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., infracţiune pentru care a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriu].
În baza art. 71 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a b) şi c), C. pen., în sensul executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.
Pe latura civilă a fost obligat inculpatul de către partea civilă minoră D.I.M., la despăgubiri civile în sumă de 4.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la suma de 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanţa a reţinut în fapt că în dimineaţa zilei de 20 iulie 2008 în jurul orei 600, într-un loc izolat situat în afara vetrei satului Predeal din comuna Predeal-Sărăţel, prin ameninţare şi violenţe fizice inculpatul V.I. a încercat iniţial să întreţină un raport sexual normal cu partea vătămată D.I.M. în vârstă de 15 ani, fără a cunoaşte starea de minoritate a acesteia la momentul respectiv, iar în final a reuşit să consume cu aceasta doar un act sexual oral, în următoarele împrejurări:
În noaptea de 19/20 iulie 2008 partea vătămată D.I.M. în vârstă de 14 ani şi 5 luni s-a deplasat împreună cu martorii S.C.M., I.A.V. şi S.S.A. la majoratul numitului D.M. în satul Predeal – aparţinând comunei Predeal Sărari, unde ultimii au participat la majoratul numitului D.M.
Pe timpul desfăşurării petrecerii, partea vătămată a rămas în maşina martorului S.C.M. (cu care se efectuase deplasarea), iar în jurul orelor 230 în aceiaşi formaţie, a plecat către domiciliul bunicii sale din satul Sărăţel.
Pe traseu, grupul s-a oprit la domiciliul primilor doi martori iar după introducerea maşinii în curte, partea vătămată D.I.M. a înnoptat în locuinţa martorului I.A.V., convenindu-se ca acesta din urmă să o conducă la domiciliul bunicii sale, în dimineaţa aceleiaşi zile.
Ca urmare, în jurul orelor 600 însoţiţi de un câine, cei doi tineri au plecat din satul Predeal, îndreptându-se spre localitatea Sărăţel.
Când au ajuns în apropierea locuinţei martorului S.V. aceştia s-au întâlnit cu inculpatul Vasile Iulian, la rândul său însoţit de martorii S.M. şi C.C., toţi aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice.
Adoptând un comportament ameninţător, inculpatul a reuşit să îndepărteze atât martorul I.A.V. şi câinele acestuia, cât şi cei doi martori care îl însoţeau, ei părăsind locul faptei datorită temerii că ar fi putut fi agresaţi
Rămas singur cu partea vătămată, acesta a prins-o de mână şi prin târâre a obligat-o să-l urmeze în afara drumului public, oprindu-se în apropierea stâlpului electric nr. 8 amplasat la circa 1,2 metri pe partea stângă, în direcţia satului Predeal.
Deşi minora a încercat să scape strigând după ajutor, din cauza orei matinale şi a locului izolat în care a fost condusă, demersurile efectuate au rămas fără succes.
În continuare, sub ameninţarea că o va ucide, inculpatul a lovit-o cu o piatră la cap, agresiunea având ca urmare pierderea cunoştinţei. Profitând de starea victimei, faptul că se afla căzută la pământ şi diferenţa fizică evidentă, acesta a târât-o într-un tufiş din apropiere, unde prin folosirea violenţei a culcat-o pe spate, a dezbrăcat-o de pantaloni şi lenjeria intimă, în final poziţionându-se asupra ei.
Recăpătându-şi cunoştinţa, partea vătămată a reacţionat din nou, iar în lupta purtată cu agresorul i-au fost rupte atât maieul cât şi sutienul.
Deoarece minora continua să alerteze membrii comunităţii, prin ţipete, inculpatul V.I. a lovit-o încă o dată la cap, acţiune ce a determinat o nouă pierdere a cunoştinţei.
În momentul în care şi-a revenit, acesta s-a aplecat în genunchi asupră-i şi desfăcându-şi pantalonii, a apucat-o de umăr trăgând-o cu faţa către zona sa pelvină, după care strângând-o cu mâna de gât, prin violenţă i-a introdus penisul în gură, astfel că timp de câteva minute contrar voinţei acesteia, a reuşit să consume un act sexual oral.
Datorită zgomotului produs de persoane ce se apropiau de locul faptei, deşi nu reuşise finalizarea psiho-fiziologică a actului sexual, inculpatul a fost nevoit să abandoneze victima, refugiindu-se pe dealurile din apropiere, nu înainte de a lua cu sine şi hainele purtate de aceasta.
Astfel dezbrăcată complet, partea vătămată a reuşit să ajungă în satul Sărăţel unde, prin spatele gospodăriilor, a pătruns în curtea martorei S.G., vecină cu bunica sa iar după relatarea faptei comise de inculpat, a fost îmbrăcată cu alte haine şi s-a procedat la sesizarea organelor de poliţie.
Raportul de expertiza medico-legală efectuat de S.M.L. Ploieşti a stabilit şi concluzionat că în împrejurările de fapt expuse, minora D.I.M. a suferit multiple excoriaţii liniare cu dimensiuni între 1 şi 7 cm, (dispuse sub axilar dreapta, pe ambele coate şi braţe, dorsal toracic, posterior lateral lombar stânga, abdominal dreapta inferior, suborbital stânga, fesier lateral, coapsa dreapta antero - extern, malar dreapta, mandibular dreapta, occipital medial, cervical antero – lateral), toate produse cu şi de corpuri cu planuri dure, precum şi prin comprimare cu degetele (regiunea gâtului) şi care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale. Actul medico-legal amintit a stabilit, de asemenea, că la data de 20 iulie 2008 aceasta era virgină iar la examinarea medicală a prezentat şi urme de pământ în regiunea analo-genitală.
În baza constatărilor în fapt amintite atestând în opinia instanţei în mod indubitabil faptul că inculpatul V.I. a realizat cu minora parte vătămată D.I.M. un act sexual oral, iar încercările de a consuma raporturi sexuale normale nu s-au finalizat, conform Deciziei nr. III/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, dată în interesul legii, s-a concluzionat că fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) C. pen.
La stabilirea încadrării juridice amintite s-a avut în vedere că tentativa de a întreţine raport sexual normal cu victima este absorbită în faptul consumat de viol şi deci, faţă de împrejurările comiterii faptei şi intenţia inculpatului de a viola partea vătămată, în cauză ne aflăm în situaţia unei unităţi naturale de infracţiune. Pe de altă parte, s-a argumentat că nu sunt incidente prevederile art. 197 alin. (3) C. pen., privind forma agravată a infracţiunii de viol, întrucât nu s-a probat că autorul ar fi cunoscut vârsta de până la 15 ani a victimei D.I.M., împrejurare rezultată din întrebarea adresată la momentul întâlnirii, când a încercat să stabilească dacă este verişoara unei anumite persoane.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere gravitatea concretă a faptei, determinată de modalitatea comiterii într-o zonă situată în marginea unei comunităţi săteşti, leziunile corporale produse şi natura actelor sexuale impuse victimei.
La soluţionarea laturii civile, s-a apreciat că pretenţiile părţii vătămate D.I.M. sunt întemeiate în limita sumei de 5000 lei, reprezentând daune morale, consecinţă a puternicei traume psihice suferite din culpa exclusivă a inculpatului şi dovedită atât prin actele medicale, raportul de evaluare psihologică întocmit de către D.G.A.S.P.C. Prahova, cât şi martorii audiaţi în cauză. S-a luat act însă că din acest prejudiciu în cursul urmăririi penale s-a achitat suma de 1000 lei, reprezentanţilor legali D.F. şi D.D.
2. Împotriva sentinţei penale nr. 103 din 30 mai 2010 a Tribunalului Prahova, secţia penală, a declarat în termen apel inculpatul V.I. susţinând că a fost reţinută în mod greşit vinovăţia penală a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de viol întrucât a avut act sexual oral cu partea vătămată cu consimţământul acesteia, impunându-se a fi achitat în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. b) sau d) C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei apreciată a fi greşit individualizată în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) în considerarea datelor privind persoana acestuia (oligofrenie gradul 2, imbecilitate, tulburări de adaptare şi comportament, dezechilibru afectiv), atestate cu actele medicale din dosar. În acest sens a susţinut că se impune a fi reţinute în favoarea sa şi circumstanţe atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa stabilirii unei modalităţi neprivative de libertate a pedepsei în condiţiile art. 81 sau ar. 861 C. pen.
Curtea verificând sentinţa atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei în raport cu motivele de apel invocate, dar şi cu privire la celelalte chestiuni de fapt şi de drept deduse judecăţii – în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) şi art. 372 alin. (1) C. proc. pen. - a constatat următoarele:
Fapta reţinută în sarcina inculpatului de prima instanţă constă în aceea că în dimineaţa zilei de 20 iulie 2008 în jurul orei 600, într-un loc izolat situat în afara vetrei satului Predeal din comuna Predeal-Sărăţel, prin ameninţare şi violenţe fizice inculpatul V.I. a încercat iniţial să întreţină un raport sexual normal cu partea vătămată D.I.M. în vârstă de 15 ani, fără a cunoaşte starea de minoritate a acesteia la momentul respectiv, iar în final a reuşit să consume cu aceasta doar un act sexual oral, este dovedită în mod indubitabil în cauză cu recunoaşterea indirectă a acesteia în coroborare cu declaraţiile părţii vătămate D.I.M. şi ale martorilor I.A.V., S.G., S.M., C.C., D.S., N.M.F., S.S.A., S.C.M., cele două rapoarte medico-legale întocmite de S.M.L. Ploieşti, procesele-verbale de cercetare a locului faptei, de prezentare pentru recunoaştere din grup şi fotografiile judiciare aferente atestând că partea vătămată a fost constrânsă prin violenţă fizică, a avea un act sexual oral cu inculpatul (activitate ilicită ce realizează elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. astfel cum în mod corect a fost stabilită încadrarea juridică a faptei prin sentinţa atacată).
În acest sens, sunt concludente în stabilirea vinovăţiei penale a inculpatului privind săvârşirea infracţiunii de viol – şi înlăturarea susţinerilor în apărare făcute de acesta privind existenţa consimţământului victimei - expertizele medico-legale efectuate de S.M.L. Ploieşti ce au stabilit că examinată fiind în aceiaşi zi şi la scurt timp după comiterea faptei, minora a prezentat multiple excoriaţii liniare cu cruste hematice orientate în toate direcţiile (axilar dreapta, ambele coate şi braţe dorsal toracic posterior lateral lombar stâng, abdominal dreapta inferior, suborbital stâng, fesier lateral, coapsa dreapta antero – extern, malar drept, mandibular dreapta, occipital median), precum şi 5 echimoze dispuse cervical antero – lateral şi bilateral. S-a concluzionat totodată de către expertul medico-legal că aceste leziuni au fost produse cu şi de corpuri cu planuri dure, precum şi prin comprimare cu degetele (la nivelul gâtului) şi au necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale. Or, leziunile traumatice menţionate, stabilite prin mijloace de probă ştiinţifice sunt specifice încercării de întreţinere a unui act sexual normal şi consumării unui act sexual oral, în condiţiile opoziţiei fizice a victimei şi anihilării rezistenţei acesteia de către agresorul inculpat, confirmând întocmai modalitatea de operare descrisă de partea vătămată prin declaraţiile constante date în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţelor de judecată.
În plus, din actele procedurale din debutul urmăririi penale efectuate de către poliţia judiciară rezultă că la locul faptei au fost găsite o serie de obiecte aparţinând victimei, purtând semnele violenţelor fizice la care a fost supusă de inculpat (un cercel din aur, o bentiţă din material plastic, inclusiv sutienul purtat de victimă ale cărui cupe au fost rupte). De asemenea, existenţa constrângerii fizice în consumarea actului sexual oral este confirmată şi de starea fizică şi de surescitare şi plăgile corporale sângerânde, percepute direct de martorii D.S., P.S. şi S.G., care au acordat primul ajutor victimei.
Că partea vătămată D.I.M. a fost victima unor acte sexuale comise asupra sa de inculpat, contrar voinţei sale şi într-un concurs de împrejurări traumatizante de natura acelora reţinute în hotărârea atacată, s-a stabilit şi prin raportul de evaluare psihologic întocmit de D.G.A.S.P.C. Prahova – S.P.R.C.A., ce a concluzionat că sub aspect temporal victima continuă să fie afectată emoţional şi psihologic şi prezintă un anumit grad de tensiune când retrăieşte scena abuzului.
În final, constatările în fapt amintite sunt confirmate şi de conduita adoptată de inculpatul apelant, care realizând consecinţele faptei sale, în momentul conducerii la sediul poliţiei a fugit de sub escortă,prezentându-se la audieri numai după ce rudele sale au reuşit să realizeze o convenţie cu reprezentanţii legali ai victimei contra sumei de 1000 lei, reprezentând daune morale.
Pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) şi e) C. pen., aplicată inculpatului de primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de viol în condiţiile anterior arătate, a fost apreciată de Curte ca fiind leală şi temeinică, în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen., datele cu caracter personal în vederea atenuării tratamentului penal şi aplicării unei modalităţi de executare neprivative de libertate fiind considerate nerelevante sub aspectul finalităţii urmărite de inculpat.
În consecinţă, Curtea de Apel Ploieşti-secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 68 din 4 august 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat şi a menţinut ca fiind legală şi temeinică sentinţa atacată în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. b), C. proc. pen.
3. Recursul în termen declarat de inculpatul V.I. împotriva deciziei amintite limitat la motive de netemeinicie privind reducerea pedepsei şi aplicarea unei modalităţi de executare neprivative de libertate în condiţiile art. 81 sau art. 861 C. pen. circumscrise cazului de casare din art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., este parţial întemeiat pentru considerentele arătate în continuare.
Este stabilit în cauză - inclusiv cu recunoaşterea parţială a acestuia - că în dimineaţa zilei de 20 iulie 2008, în jurul orelor 600 prin lovirea succesivă cu o piatră în cap, urmată de târârea pe pământ, comprimarea gâtului şi ruperea îmbrăcămintei - deci profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa - inculpatul V.I. a reuşită să obţină satisfacţie sexuală prin introducerea sexului în gura părţii vătămate D.I.M., faptă ce reprezintă elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., - pedepsită de legiuitor de la 3 la 10 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi – pentru a cărei săvârşire în mod corect a fost hotărâtă condamnarea inculpatului arătat de către instanţele anterioare.
Pedeapsa principală a închisorii de 8 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de viol amintite, de către prima instanţă - menţinută ulterior în apel - este însă excesivă cu considerarea persoanei inculpatului în raport cu prevederile art. 72 şi art. 52 C. pen.
Conform art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială de gradul de pericol social al faptei săvârşite în împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală dar şi de persoana inculpatului.
Inculpatul V.I. astfel cum s-a reţinut şi prin Decizia atacată precizează se află la primul conflict cu legea penală, iar din anul 1994 de la vârsta de 14 ani a fost încadrat cu gradul III de invaliditate fiind diagnosticat cu afecţiune în zona laringiană operată, nu este căsătorit şi locuieşte împreună cu mama şi alţi 4 fraţi, tatăl fiind decedat. Din înscrisurile noi în completare depuse în recurs la dosar de către recurent (examen psihologic efectuat la data de 25 iulie 2010 de Centrul de Sănătate Mintală adulţi Ploieşti, biletele de ieşire din Spitalul de psihiatrie Voila din data de 4 octombrie 2010, scrisori şi referate medicale din perioada anului 2010) rezultă că inculpatul V.I. în vârstă de 30 ani a fost internat la Spitalul de psihiatrie Voila în perioada 16 septembrie 2010-4 octombrie 2010, având antecedente psihiatrice cu diagnosticul „ oligofrenie gradul II – imbecilitate, tulburări de adaptare şi comportament". A fost externat staţionar cu recomandare de a urma tratamentul medicamentos indicat, - dispensarizare psihiatrică lunară precum şi de a evita consumul de băuturi alcoolice.
Examenul psihologic efectuat la data de 25 august 2010 prin Centrul de Sănătate Mintală Moineşti, cabinet psihologic – psiholog clinician specialist L.G a concluzionat că numitul V.I. prezintă: (1) scădere semnificativă a eficienţei funcţiei psihice bazale (atenţie memorie) cu indicii de involuţie cognitivă pe un fond organic semnificativ (Q pierdere = 60%) QI-38, (2) dezechilibru afectiv – dispoziţional tulburări de comportament, tulburări de adaptare, anxietate şi invalidare socio-profesională şi familială.
Relevante sub aspectele tulburărilor grave de adaptare socială şi comportament pe care le prezintă inculpatul sunt şi explicaţiile şi relatarea împrejurărilor cu care s-a întâlnit cu partea vătămată noaptea de 22 iulie 2008, cu ocazia audierii sale în recurs când a arătat că „90% din acuzaţii nu le recunosc, mă consider nevinovat(.) eram sub influenţa băuturilor alcoolice (.) partea vătămată mă acuză pentru că în felul ăsta doreşte să-şi motiveze o anumită lipsă faţă de părinţii săi (.) acesta s-a introdus în cercul nostru de băieţi inclusiv la nuntă şi a avut un comportament total nepotrivit".
În acest context Înalta Curte apreciază că finalitatea preventiv-educativă stabilită de legiuitor prin dispoziţiile art. 52 C. pen., poate fi asigurată faţă de inculpatul recurent prin reducerea pedepsei principale, a închisorii de la 8 ani la 4 ani închisoare, menţinându-se însă modalitatea de executare în regim de detenţie în condiţiile art. 57 alin. (1) C. pen., în care sens va fi admis recursul declarat şi modificate parţial hotărârile anterioare în conform cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) raportat la art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Vor fi menţinute restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei atacate.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva deciziei penale nr. 68 din 04 august 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 103 din 30 mai 2010 a Tribunalului Prahova numai cu privire la pedeapsa aplicată.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 8 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 200 lei, reprezentând, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1300/2010. Penal. Cerere de liberare... | ICCJ. Decizia nr. 1311/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
