ICCJ. Decizia nr. 1200/2010. Penal. Revocarea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1200/2010
Dosar nr. 2635/1/2010
Şedinţa publică din 27 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în baza art. 139 alin. (1), art. 145/1 C. proc. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă faţă de inculpaţii A.(fost L.)A.O., deţinut în baza mandatului de arestare nr. 9 din 09 aprilie 2009 emis de Tribunalul Braşov şi C.M.M., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 8 din 09 aprilie 2009 emis de Tribunalul Braşov, cu măsura obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei.
Pe durata acestei măsuri, inculpaţii au fost obligaţi să respecte următoarele condiţii:
a) Să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori sunt chemaţi;
b) Să se prezinte la organul de poliţie în raza căruia domiciliază, desemnat cu supravegherea, respectiv Poliţia Drobeta Turnu Severin, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori sunt chemaţi;
c) Să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar;
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Braşov a reţinut următoarele:
Prin încheierea nr. 8 din 9 aprilie 2009, Tribunalul Braşov a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.M.M. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere a unor instrumente de plată electronică falsificată în vederea punerii în circulaţie prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 356/2002, iar inculpatul A.A.O. pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni precum şi instigare la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, pedeapsa prevăzută de lege fiind de la 1 la 12 ani închisoare.
S-a reţinut că la 8 aprilie 2009 au efectuat mai multe operaţiuni de extragere de numerar din ATM-uri pe raza municipiului Braşov, folosind 11 carduri falsificate, parte din carduri - precum şi numerele de cod fiind puse la dispoziţie de inculpatul A.A.O.
Temeiurile arestării preventive, au fost cele prevăzute de dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., inculpaţii săvârşind fapte pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura a fost prelungită şi apoi menţinută legal, iar prin sentinţa penală nr. 48/S din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului Braşov, inculpatul A.(fost L.)A.O. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare, iar inculpatul C.M.M. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, menţinându-se pentru ambii, măsura arestării preventive şi s-a dedus arestarea de la 9 aprilie 2009.
Investită cu apelul declarat de inculpaţi împotriva sentinţei penale nr. 48/S din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Braşov a considerat că s-au schimbat temeiurile ce au impus luarea măsurii arestării preventive, fiind incidente dispoziţiile art. 139 C. proc. pen. care prevăd că măsura poate fi înlocuită, în atare situaţie, cu altă măsură preventivă - în speţă interdicţia de a părăsi ţara.
S-a motivat că, potrivit art. 5 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul judecăţii, iar cei doi inculpaţi care într-adevăr sunt acuzaţi de fapte grave, sunt arestaţi de 1 an de zile, ceea ce depăşeşte limita rezonabilă, iar ordinea publică nu mai este efectiv ameninţată.
Cei doi inculpaţi sunt tineri, au un nivel educaţional bun şi loc de muncă, ceea ce reprezintă suficiente garanţii că judecarea cauzei cu cei doi în stare de libertate nu este împiedicată.
Recursul declarat de parchet împotriva încheierii este fondat.
Conform dispoziţiilor art. 139 C. proc. pen. măsura preventivă, în speţă arestarea preventivă, se înlocuieşte cu altă măsură când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arătată.
Ori, din analiza cauzei, rezultă că temeiurile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. se menţin, încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpaţi se menţine şi, de altfel, s-a dat o hotărâre de condamnare în primă instanţă.
Durata arestării preventive nu conduce obligatoriu la înlocuirea măsurii, decât dacă se constată că au dispărut temeiurile, că, într-adevăr măsura arestării durează peste limitele rezonabile, iar în cauză această limită nu a fost depăşită.
Raportat la data arestării 9 aprilie 2009 se constată că, până la înlocuirea măsurii de către curtea de apel, dosarul s-a judecat în fond şi este în curs de judecată în apel, arestarea fiind menţinută justificat.
Nu se poate face abstracţie de menţinere şi a pericolului concret pentru ordinea publică, derivat din activitatea infracţională a celor doi inculpaţi, gravitatea faptelor ce li se impută cât şi rezonanţa acestora în rândul ordinii publice.
Aspectele invocate referitoare la persoana inculpaţilor sunt de natură a fi avute în vedere prin prisma dispoziţiilor art. 52 C. pen., în situaţia stabilirii vinovăţiei acestora.
Faţă de aceste considerente, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov va fi admis, conform disp. art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., înlăturându-se măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpaţii inculpaţilor A.(fost L.)A.O. şi C.M.M.
În baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., se va menţine măsura arestării preventive a inculpaţilor, ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva încheierii din 24 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 7231/62/2009.
Casează încheierea atacată numai cu privire la dispoziţia de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaţilor A.(fost L.) A.O. şi C.M.M., cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispoziţie pe care o înlătură.
În baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., menţine măsura arestării preventive a inculpaţilor A.(fost L.)A.O. şi C.M.M.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 27 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1988/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 1218/2010. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
