ICCJ. Decizia nr. 1339/2010. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1339/2010
Dosar nr.4894/110/2010
Şedinţa publică din 4 aprilie 2011
Asupra recursului penal de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 224/D/2010 din 12 august 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia penală, în dosarul nr. 4894/110/2010, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul R.V. împotriva sentinţei penale nr. 3549/2000 a Tribunalului Bacău, ca inadmisibilă.
Soluţia de inadmisibilitate pronunţată în cauză s-a întemeiat pe constatarea că motivul invocat în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează între cele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
S-a reţinut în acest sens că cererea de revizuire era motivată în raport de greşita individualizare a pedepsei efectuată de instanţele de condamnare, solicitându-se înlăturarea sporului de pedeapsă de 2 ani închisoare ce fusese aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare stabilită în sarcina condamnatului prin sentinţa penală nr. 269/D din 21 august 2000 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă Decizia nr. 1083/2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
S-a arătat de către instanţă că prin intermediul revizuirii nu se poate reexamina o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat pentru fapte sau împrejurări ce au format obiect de analiză la judecata în fond a cauzei şi în căile de atac.
Ca urmare, s-a constatat că nefiind vorba de o nicio situaţie dintre cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen., cererea de revizuire formulată în cauză era inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul R.V.
Prin Decizia penală nr. 7/2011 din 18 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a fost respins ca tardiv apelul formulat în cauză.
S-a reţinut de către instanţă că dispozitivul sentinţei pronunţate în primă instanţă fusese comunicat condamnatului la locul de detenţie, la data de 2 septembrie 2010, ocazie cu care acesta a menţionat pe dovada de comunicare că nu declară recurs în cauză.
Ulterior, după expirarea termenul legal de apel, condamnatul a formulat cerere de apel, cerere înregistrată pe rolul instanţei la 8 noiembrie 2010.
Reţinând că termenul în care putea fi atacată hotărârea primei instanţe se împlinise la 14 septembrie 2010, instanţa de apel a constatat că apelul declarat era tardiv formulat.
La pronunţarea deciziei din apel, condamnatul R.V. a declarat oral că formulează recurs în cauză. Recursul nu a fost motivat.
În Şedinţa publică din 4 aprilie 2011, revizuientul condamnat, personal şi prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, a învederat Înaltei Curţi că înţelege să-şi retragă recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în apel.
Având în vedere manifestarea de voinţă liber exprimată de titularul căii de atac, precum şi dispoziţiile art. 385/4 C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de retragerea recursului declarat în cauză. Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
la act de declaraţia de retragere a recursului formulat de revizuientul R.V. împotriva deciziei penale nr. 7 din 18 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1311/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1416/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
