ICCJ. Decizia nr. 1557/2010. Penal

Comentarii

0

I. Prin sentința penală nr. 448 din 2 decembrie 2009 a Tribunalului Constanța s-a respins cererea de restituire a cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, formulată de inculpatul P.F.S.

în baza art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.F.S., fiul lui P. și Z.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

în baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 103 din 23 martie 2005 a Tribunalului Mehedinți și contopește restul rămas neexecutat de 722 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

în baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv, de la data de 31 martie 2009, la zi.

în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 160^b alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpat.

în baza art. 104 C. pen., în referire la art. 101 lit. c) C. pen. și art. 106 C. pen., s-a aplicat inculpatului minor S.G., fiul lui N. și F., măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, respectiv în Centrul de Reeducare Găești, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 108 alin. (1) și (2) C. pen., în sensul că dacă în perioada liberării înainte de a deveni major, are o purtare necorespunzătoare, instanța poate dispune revocarea liberării, iar dacă în perioada internării într-un centru de reeducare ori a liberării înainte de a deveni major acesta săvârșește din nou o infracțiune, pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii, instanța revocă internarea.

în baza art. 350 alin. (3) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.G. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 45 din 31 martie 2009 emis de Tribunalul Constanța în baza încheierii din 31 martie 2009, în dosarul penal.

în baza art. 490 C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în executare a măsurii educative luate precum și comunicarea copiei de pe hotărâre organului de poliție de la locul unde se află minorul și centrului de reeducare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 108 C. pen., privind revocarea măsurii educative aplicate, în sensul că dacă în perioada internării într-un centru de reeducare, acesta are o purtare necorespunzătoare precum și în cazul în care săvârșește din nou o infracțiune pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii, instanța revocă internarea.

S-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.

în baza art. 189 C. proc. pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu din cadrul Baroului Constanța, pentru avocat N.A. și avocat T.E.M., în sumă de 300 lei pentru fiecare, aferent fazei de urmărire penală, precum și de 100 lei pentru avocat R.E., de 300 lei pentru avocat R.N. și de 400 lei pentru avocat D.M., aferent fazei de judecată, s-a avansat din fondurile M.J.L.C.

în baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de 1550 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat aferente ambelor faze procesuale, inclusiv onorariu avocat oficiu acordat potrivit mențiunilor de mai sus.

S-a reținut la situația de fapt că, în ziua de 29 martie 2009, victima I.I. a consumat băuturi alcoolice, împreună cu inculpatul P.F.S., la locuința sa din satul Esechioi, comuna Ostrov, județul Constanța, precum și la locuința acestuia din urmă, situată în apropiere, imobil în care locuiește și numita S.A., bunica inculpatului minor.

în jurul orei 19⁰⁰, inculpatul P.F.S. împreună cu inculpatul minor S.G., s-au deplasat la locuința victimei, unde au consumat vin, iar la un moment dat, datorită faptului că victima i-a adresat cuvinte jignitoare inculpatului P.F.S., referitoare la prietena acestuia, S.C.D., acesta a luat o toporișca a victimei, aflată în holul casei și a lovit-o pe victimă peste cap. Inculpatul minor a luat și el apoi aceeași toporișca și l-a lovit de mai multe ori pe I.I. în partea dreaptă a gâtului. în timp ce era lovit de către cei doi inculpați, acesta din urmă se afla pe pat, întins pe spate, de-a curmezișul. înainte de a fi lovit cu toporișca, el stătea în șezut pe pat, însă a fost împins de P.F.S., astfel căzând pe spate, așa cum chiar inculpatul a declarat inițial. în continuare, S.G. a luat din camera alăturată butelia de la aragaz, tăindu-i furtunul de alimentare, iar P.F.S. a smuls cablul de antenă și a luat televizorul din camera în care se afla victima, bunuri ce au fost găsite abandonate în holul locuinței victimei și despre care P.F.S. a declarat că nu au mai fost luate întrucât el a refuzat să le transporte.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 213/2 din 04 mai 2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanța, rezultă că moartea numitului I.I. a fost violentă și s-a datorat anemiei acute grave, consecutive unor plăgi despicate cranio-cerebrale și cervicale cu secționarea pachetului vasculo-nervos cervical drept. S-a mai constatat că leziunile de violență au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-despicător, posibil topor și au legătură directă cu cauza morții și că oricare dintre plăgi, prin gravitatea lor, ar fi dus și singure la deces. Prin adresa din 14 mai 2009 a Serviciului de Medicină Legală Constanța, s-a precizat că leziunile prezentate de victimă au putut fi produse prin lovire cu un topor cu lama de 11 cm, ținându-se cont de variabilitatea în care lama unui topor poate lua contact cu suprafața corpului.

Specialiștii criminaliști din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța - Serviciul Criminalistic au examinat hainele cu care au fost îmbrăcați inculpații în ziua de 29 martie 2009, în laborator, cu sursă de lumină cu lungimi de undă variabilă P. și au constatat că pe acestea se pun în evidență pete de culoare brun roșcat, cu aspect de sânge, pete care nu sunt vizibile în lumină albă, așa cum reiese din procesul verbal întocmit la data de 15 aprilie 2009 și planșele fotografice privind aceste constatări.

Starea de fapt a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesele-verbale de depistare, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică anexă, procesele-verbale de ridicare a hainelor cu care au fost îmbrăcați inculpații când au săvârșit fapta, procesul-verbal de examinare a hainelor inculpaților și planșele fotografice anexe, raportul de constatare medico-legală din data de 04 mai 2009 al Serviciului de Medicină Legală Constanța și adresa nr. 213/2 din 14 mai 2009 a Serviciului de Medicină Legală Constanța, declarațiile numiților I.N. și I.V., depozițiile martorilor S.A., T.S., D.L., V.G., C.P., S.C.D. și C.N., adresa din data de 28 aprilie 2009 a Postului de Poliție Ostrov, înscrisurile trimise din arest de către inculpatul P.F.S., declarațiile inculpaților.

Cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpații au refuzat să dea declarație în cauză, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Fiind audiați în cursul urmăririi penale, inițial (31 martie 2009) ambii inculpați au recunoscut săvârșirea faptei de omor în împrejurările și modalitatea prezentate mai sus și au relatat detaliat ceea ce s-a întâmplat în locuința victimei. Ulterior, dar tot în prima fază procesuală, cei doi au revenit asupra declarațiilor și mai mult decât atât, au susținut că polițiștii din cadrul Postului de Poliție Ostrov le-au spus ce s-a găsit la fața locului.

Astfel, inculpatul P.F.S. a trimis din arest, prin intermediul altui arestat care urma să fie adus la sediul parchetului, un înscris prin care a solicitat o "înțelegere" în schimbul unor informații legate de săvârșirea a două "crime" în cursul anului 1999 în capitală. La data de 02 aprilie 2009, același inculpat a solicitat să fie condus la procuror, iar la data de 03 aprilie 2009, fiind escortat la sediul parchetului, a cerut să stea de vorbă cu procurorul, fără să fie de față alte persoane, inclusiv agenții de poliție ce îl escortau. Dar cum ceea ce solicita inculpatul nu era posibil, acesta a scris ceea ce dorea să spună procurorului. Prin înscrisul întocmit, inculpatul a arătat că nu este el autorul faptei, că a intrat în locuința victimei cu intenția de a fura, însă l-a găsit pe I.I. decedat, s-a speriat și a luat-o la fugă. A mai arătat că autorul faptei este o persoană cu căruță, dar pe care nu o cunoaște. La data de 27 aprilie 2009, P.F.S. a trimis o declarație adresată prim procurorului parchetului, prin care descrie cu lux de amănunte, cum trei persoane a căror identitate nu o arată, l-au ucis pe I.I., în prezența sa, datorită refuzului victimei de a vinde locuința sa din satul Esechioi. Totodată, a arătat că una dintre persoane a lovit-o pe victimă cu toporul, pe care l-a luat din locuința victimei, în zona gâtului, o altă persoană a lovit-o cu un alt topor, care îi aparținea și care a nu a rămas la fața locului, iar a treia persoană a intenționat să îi scoată ochii victimei, dar s-a răzgândit, însă l-a amenințat pe inculpat cu cuțitul, să nu spună nimic. A menționat că i s-a promis suma de 3.000 de lei pentru a nu spune ceea ce s-a întâmplat, dar și că a fost amenințat că va păți la fel, el și familia sa, dacă va spune ceea ce s-a întâmplat. A mai afirmat că de la locuința victimei s-au sustras mai multe bunuri, respectiv: un covor, becuri, șpalieri din vie, trei sacouri și trei tricouri și el a fost pus să ia televizorul, astfel l-a scos pe hol și l-a pus lângă butelie. Tot el a luat telecomanda televizorului și a pus-o în buzunar, a luat cuțitul cu care una dintre persoane a vrut să îi scoată ochii victimei, precum și cuțitul cu care s-a tăiat furtunul buteliei S., pe care le-a îngropat în apropiere. De asemenea, i s-au dat cele trei sacouri luate din locuința victimei. Inculpatul nu a negat că avea pe haine sângele victimei, explicând aceasta prin faptul că s-a aflat acolo când a fost ucisă victima. De altfel, aceleași aspecte au fost învederate într-un alt înscris prezentat procurorului la data de 22 aprilie 2009, de către inculpatul P.F.S. La data de 29 aprilie 2009 a refuzat să dea declarație în cauză cu privire la cele arătate în înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prin care relata o altă variantă de săvârșire a faptei. De asemenea, în ultimele versiuni susținute în cuprinsul declarațiilor date în cursul urmăririi penale (22 mai 2009), acesta exclude prezența inculpatului minor în locuința victimei, susținând că nu a fost de față la săvârșirea faptei, că l-a văzut în după amiaza zilei respective, în jurul orei 17³⁰, în fața magazinului L.A. și mergând la locuința concubinei sale, S.C., l-a văzut pe S.G. "mort de beat". Tot la data de 22 mai 2009, când a fost de acord să dea declarație referitor la afirmațiile făcute prin înscrisurile înaintate la dosar, P.F.S. l-a indicat pe numitul N.C. ca fiind unul dintre autorii faptei, arătând ca acesta a lovit victima cu o toporișcă, o singură dată, peste cap, toporișcă pe care sus-numitul a adus-o de la căruță, după ce, anterior, victima fusese lovită de către o altă persoană, o singură dată, peste cap, cu toporișca luată din holul locuinței victimei. Susținerea inculpatului precum că victima a fost lovită cu toporiștile, doar de două ori, este în contradicție cu concluziile raportului de constatare medico-legală, potrivit cărora victima a prezentat cinci leziuni în zona cervicală și o plagă la nivel frontal temporal dreapta. Acesta a refuzat să indice identitatea celorlalte două persoane, care ar fi fost prezente în casa victimei, deși menționează că îi cunoaște, motivând că îi este frică pentru familia sa, că a primit amenințări cu moartea din partea celor trei persoane, pe de altă parte însă, afirmând că i s-a promis o sumă de bani, pentru a păstra tăcerea. în condițiile în care însă inculpatul a nominalizat pe unul dintre eventualii autori, evident că ceilalți doi ar putea afla că nu a păstrat tăcerea, așa cum i s-a solicitat, astfel că această susținere nu are logică și demonstrează, încă odată în plus, tendința de inducere în eroare a organului judiciar cu privire la fapta comisă.

Aceeași versiune din data de 22 mai 2009, ușor nuanțată, inculpatul a prezentat-o cu ocazia audierii în instanță, în plus indicând numele celorlalte două persoane care s-ar fi aflat în locuința victimei, unde era și el, respectiv, numiții M.V. și S.E., arătând că aceștia și C.N. veniseră pentru a cumpăra casa victimei, dar aceasta nu voia să o vândă și, pe fondul acestei discuții, ce se purta în timp ce toți consumau vin servit de gazdă, s-a declanșat conflictul, cele trei persoane trecând la amenințări la adresa victimei, în urma refuzului de a vinde imobilul. în acest context, S.E. ar fi lovit victima "cu piciorul în stomac, o singură dată", urmat de N.C., care ar fi lovit victima "în cap, o singură dat, cu un topor", cu care ar fi venit de afară, iar M.V. ar fi lovit-o cu toporișca luată din holul casei, "de mai multe ori peste gât", toporișca rămânând înfiptă în gât. A susținut că a luat asupra sa această faptă datorită promisiunii celor trei privind suma de bani ce urma să-i fie dată, în schimbul tăcerii, că organele judiciare nu au făcut presiuni de nici o natură asupra sa, dar că nu menține declarațiile anterioare, potrivit cărora el și coinculpatul ar fi săvârșit fapta, iar în ceea ce privește pe acesta din urmă, a motivat că l-a indicat inițial coautor, considerând că din cauza lui a fost arestat, din moment ce organele de poliție au venit însoțite de el când l-au ridicat.

La data de 30 aprilie 2009, a fost audiat din nou inculpatul S.G., care a relatat din nou împrejurările în care s-a comis fapta de omor, dar a negat că și el a lovit victima cu toporul, așa cum declarase inițial, susținând că doar coinculpatul a săvârșit fapta, luând toporul aflat în holul locuinței și lovind-o de mai multe ori peste cap și la gât, în timp ce el se uita și că în locuința victimei, alte persoane în afară de ei doi, nu s-au aflat. Toporul a rămas la gâtul victimei, iar P.F.S. i-a șters coada cu o cârpă, în timp ce toporul era înfipt în gât. Atunci când l-a lovit pe I.I., acesta era întins pe pat, pe spate, era beat, iar în casă era întuneric, întrucât coinculpatul stinsese lumina. A mai precizat că telecomanda televizorului a luat-o P.F.S. și a pus-o în buzunar, iar televizorul și butelia de aragaz tot acesta le-a lăsat în hol și nu știe de ce nu le-a mai luat. De la locuința victimei au mers la cârciuma din sat, de unde celălalt inculpat a cumpărat o sticlă de vin și una de bere, apoi s-au dus la el acasă, unde tatăl său și P.F.S. au consumat băuturile alcoolice cumpărate, iar el s-a culcat. A declarat minorul că, în ziua respectivă, a fost la locuința bunicii sale împreună cu coinculpatul, care a consumat vin alb împreună cu victima I.I. ce locuia în imediata apropiere și venise acolo, la un moment dat cel din urmă a plecat, iar după aproximativ o oră au mers ei doi la locuința sus-numitului. înainte de a ajunge acolo, au trecut pe la magazinul L.A., de unde au cumpărat o sticlă de 2 litri cu vin alb, coinculpatul spunându-i că voia să-l îmbete pe I.I. și să-l omoare pentru a-i fura banii, iar după ce au ajuns, timp de aproximativ o oră și jumătate cei doi au consumat conținutul sticlei, victima îmbătându-se, apoi P.F.S. a luat toporul care se afla în "marchiză" și a lovit victima, în modalitatea arătată mai sus.

La data de 11 iunie 2009, când i-a fost adusă la cunoștință punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunii de omor, inculpatul minor a negat că s-ar fi aflat în locuința victimei când aceasta a fost ucisă, arătând că în acea zi a lucrat la numitul C.T., până la ora 17⁰⁰, după care a trecut pe la magazinul L.A., de unde a cumpărat două pungi cu pufuleți, acolo l-a văzut pe P.F.S., care stătea la o masă și bea, apoi a plecat acasă și după ce a mâncat, s-a culcat. A mai susținut că în primele declarații a "mințit" întrucât a crezut că va "scăpa", iar spre finalul declarației, că cei de la Poliția Ostrov i-au spus ce s-a găsit la fața locului, că el și celălalt inculpat au luat televizorul și butelia și le-au pus în marchiză, totodată a menționat că ultima dată a stat de vorbă cu acesta din urmă la Curtea de Apel, când au fost duși pentru că expira mandatul de arestare, iar coinculpatul i-a spus că el poate fi arestat preventiv doar 6 luni.

în fața instanței, fiind audiat, a negat săvârșirea faptei, susținând că nu s-a aflat în locuința victimei la data când se reține comiterea faptei și nu știe cine a omorât-o, că nu s-a întâlnit cu coinculpatul în acea zi la magazin, că la postul de poliție a fost obligat să recunoască fapta, au fost și bătuți, dar la parchet nu s-au exercitat presiuni de natură fizică sau psihică asupra sa și nu are nici o explicație cu privire la declarațiile în care a prezentat versiuni diferite în fața procurorului. A mai precizat minorul că menține ultima declarație dată la parchet, dar cu precizările făcute în instanță.

în cauză a fost întocmit, în cursul urmăririi penale, raportul de expertiză psihiatrică nr. A1/4339/2009 privind pe inculpatul minor, din concluziile formulate constatându-se că S.G. a avut discernământul păstrat la data comiterii faptei.

Au fost audiați și martorii din lucrări, menționați anterior.

Martora T.S. a declarat în cursul urmăririi penale că minorul este cunoscut în localitate ca fiind autorul mai multor furturi din locuințe, că în urmă cu un an a fost surprins de victimă în timp ce sărea pe fereastră, încercând să-i sustragă butelia - cum de altfel reiese și din primele declarații ale inculpatului - că în mai multe rânduri a afirmat că îl omoară pe I.I., iar în urmă cu aproximativ o lună a amenințat-o și pe ea cu o toporișcă. în cursul cercetării judecătorești, sus-numita, în calitate de rudă apropiată (sora inculpatului minor), s-a prevalat de dreptul de a nu depune ca martor reglementat de art. 80 C. proc. pen.

Din declarațiile martorei S.C.D. rezultă că în seara de 29/30 martie 2009, inculpatul P.F.S., când a venit la locuința acesteia, avea o sticlă de vin alb de 2 litri și o alta de 2 litri cu bere, pe care le-a băut cu tatăl ei, "era îmbrăcat cu o geacă din fâș de culoare neagră cu glugă, blugi negri, ghete negre și o bluză albă pe care era scris C.G., iar în buzunarul drept de la geacă avea o telecomandă TV pe care aceasta i-a luat-o și întrebându-l de unde o are, el i-a răspuns că "nu este treaba" ei. în faza de judecată, după ce i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 80 C. proc. pen., martora nu a fost de acord să depună mărturie.

Martora V.G. a declarat că în seara de 29 martie 2009, în jurul orei 19³⁰, a venit la magazinul din sat unde este vânzătoare, S.G., care era singur, a cumpărat pufuleți și a plecat, în jurul orei 20³⁰ a venit P.F.S., care era singur, a cumpărat o sticlă de 2 litri de bere și o sticlă de 2 litri de vin alb, iar în jurul orei 21⁰⁰, acesta din urmă a revenit și a cumpărat o pungă cu lumânări, spunând că nu au curent electric și folosesc lumânări. înaintea lui a venit și S.C. și a cumpărat lumânări. Aceeași poziție procesuală a avut-o martora în cursul cercetării judecătorești.

Martorul D.L. a arătat că în ziua de 29 martie 2009, în jurul orei 16³⁰, venea de la câmp cu oile și trecând pe stradă pe lângă casa lui I.I., l-a văzut pe acesta pe dâmbul de pământ din poarta locuinței, era beat și l-a văzut și pe P.F.S., despre care știa că locuiește la numita S.A., de aproximativ două luni. Inculpatul ar fi ieșit din curtea victimei, ar fi strigat la aceasta și ar fi ridicat-o de jos, întrucât datorită stării de beție căzuse, apoi ar fi dus-o în curte. A doua zi l-ar fi văzut pe același inculpat, la familia Z., unde ajuta la construirea unui gard, loc de unde a fost ridicat de către organele de poliție. Fiind audiat nemijlocit, martorul și-a menținut depozițiile anterioare.

Din declarațiile date în cursul procesului penal de către martorul C.P., rezultă în esență că, în seara de 29 martie 2009, când se afla în casa concubinei sale, S.F. (mama inculpatului minor), a venit S.G., care era sub influența băuturilor alcoolice, apoi a venit P.F.S., care a adus o sticlă de doi litri de vin și una de doi litri de bere, băuturi alcoolice pe care le-au consumat el și inculpatul, după care acesta din urmă a plecat. A precizat că ei l-au găzduit pe inculpat o perioadă de timp până când i-a dat chei de la casă proprietarul locuinței, unde stă și mama concubinei sale, respectiv S.A.

Aceasta din urmă a declarat că, într-o duminică, după amiază, a venit la ea acasă I.I. și a discutat cu el să vină a doua zi și să taie via. Avea asupra lui o sticlă de 0, 5 litri cu țuică și timp de o ora cât a stat, a băut țuica, dar și vin, împreună cu inculpatul P.F.S., după care cei doi au plecat la locuința victimei. Ulterior, martora i-a văzut pe cei doi, împreună și cu inculpatul minor, mergând toți trei în jos, spre magazin, după care, pe tot parcursul zilei, nu i-a mai văzut pe niciunul dintre ei, dar a doua zi dimineața, P.F. a venit acasă, era singur și a și plecat să muncească la familia Z. Pe minor, care îi este nepot, nu l-a mai văzut din ziua de 29 martie 2009 și a mai afirmat în legătură cu acesta, că i-a furat mai multe bunuri, de mai multe ori și că a furat și de la alți oameni din sat.

Numiții C.N. și M.V., audiați la solicitarea inculpaților, au arătat că știu din zvonul satului că cei doi inculpații sunt autorii omorului și nu-și explică susținerile lui P.F.S., precum că au participat la comiterea faptei.

Martorul T.C.C. a confirmat că, în ziua de 29 martie 2009, inculpatul a ajutat la activitățile gospodărești din locuința sa, iar a doua zi știe că organele de poliție au ridicat de acolo hainele cu care fusese îmbrăcat minorul în ziua precedentă.

în cauză au fost audiați părinții victimei cu privire la susținerile inculpatului P.F.S. și a rezultat că aceștia nu au cunoștință ca de la locuința victimei să se fi sustras bunurile indicate de către inculpat. De altfel, și inculpatul S.G. a negat că s-ar fi luat bunuri din locuința victimei în acest sens instanța reținând împrejurarea că butelia de aragaz și televizorul victimei au fost lăsate în holul imobilului. Chiar acceptând că de la locuința victimei ar fi lipsit mai multe bunuri (șpalieri din vie, sacouri, un covor, tricouri, becuri), nu există dovezi că acestea ar fi fost sustrase în noaptea din 29/30 martie 2009 și nici că ar avea legătură cu uciderea victimei. în ceea ce privește faptul că victima ar fi intenționat să vândă imobilul, mama acestuia, I.V., a declarat ca la fiul său, I.I., ar fi venit niște rude ale unei persoane din Esechioi pentru a cumpăra casa, dar acesta nu voia să o vândă până ce fiica sa mai mică nu termina facultatea.

Potrivit art. 69 C. proc. pen., declarațiile inculpatului în procesul penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Instanța nu poate reține ca apte a satisface exigențele acestui text de lege declarațiile inculpatului în care nu recunoaște fapta ori prezintă de fiecare dată altă versiune a aceleiași împrejurări, întrucât pe de o parte, declarațiile unei persoane reprezintă poziția sa în procesul penal, care trebuie să fie unitară, iar pe de altă parte, într-o asemenea situație nu se mai poate aprecia că declarațiile se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Declarațiile inculpaților P.F.S. și S.G. și aspectele expuse în acest context, nu pot fi reținute de instanță ca fiind în totalitate corespunzătoare adevărului, câtă vreme "apărările" lor sunt contrazise de celelalte mijloace de probă și de înseși relatările anterioare prin care descriu amănunțit împrejurările faptice, pentru ca apoi să nege acuzațiile, fără un suport probator, fără o argumentare plauzibilă, temeinică.

Din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 69 C. proc. pen., instanța constată că declarațiile prin care aceștia recunosc comiterea faptei de omor, se coroborează cu consemnările din procesul-verbal de cercetare la fața locului, din procesul-verbal de examinare a obiectelor de vestimentație ale inculpaților purtate la data de referință și planșele fotografice anexă, cu concluziile raportului de constatare medico-legală și suplimentul la raport, cu depozițiile părinților victimei și ale martorilor audiați, condiții în care rezultă cu certitudine că ei sunt autorii faptei deduse judecății, iar declarațiile ulterioare, inconsecvente, datorită prezentării de fiecare dată a unei alte versiuni, neputând constitui prin ele însele, un argument în reținerea apărării lor, vor fi înlăturate ca nesincere.

Pe de altă parte, pretinsele abuzuri din partea organelor de poliție, nu au fost în nici un mod dovedite, o asemenea faptă nu a fost reclamată nici cu ocazia ascultării de către procuror, iar prin declarațiile ulterioare, oscilante și contradictorii, necorespunzătoare adevărului, în opinia instanței, cei doi au urmărit să fie exonerați de răspundere penală.

Prin urmare, concluziile apărării de a fi achitați inculpații, nu pot fi primite.

Nu se poate dispune restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale, așa cum a solicitat inculpatul P.F.S., prin apărător, dispozițiile art. 333 C. proc. pen., care prevedeau restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezulta că urmărirea penală nu era completă și că în fața instanței nu s-ar fi putut face completarea acesteia decât cu mare întârziere, fiind abrogate prin Legea nr. 356/2006.

Prin art. 332 C. proc. pen., reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 157 din Legea nr. 356/2006, se prevede restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în sensul că instanța se desesizează și restituie cauza, în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de apărător. De asemenea, când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat urmărirea penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1) C. proc. pen.

în speță, nu se regăsește nici una din situațiile reglementate de textul de lege anterior menționat, pe de altă parte, inculpatul P.F.S. solicită restituirea cauzei la procuror, motivat de împrejurarea că "altă persoană este vinovată".

întrucât fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpați, pentru considerentele expuse, instanța le-a angajat răspunderea penală.

în drept, fapta inculpaților P.F.S. și S.G., de a lovi cu o toporișca de mai multe ori pe victima I.I. peste cap și la nivelul gâtului, cauzându-i acestuia leziuni care au dus la deces, constituie infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.

Având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei, obiectul vulnerant folosit de către inculpați, zona vitală vizată, intensitatea loviturilor, numărul acestora, instanța apreciază că inculpații au acționat cu intenția directă de a ucide.

în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 99 alin. (3) C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul S.G., întrucât la data comiterii faptei avea vârsta de 16 ani, precum și dispozițiile art. 75 lit. c) C. pen., în ceea ce îl privește pe inculpatul P.F.S., acesta săvârșind fapta împreună cu un minor.

II. împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul P.F.S.

Apelul parchetului îl vizează doar pe inculpatul minor S.G. și critică sentința apelată sub aspectul sancțiunii penale aplicate acestuia, respectiv măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, apreciindu-se că în cauză sancțiunea mai potrivită ar fi fost aceea a închisorii privative de libertate.

Apelul inculpatului P.F.S. vizează nelegalitatea dispoziției de condamnare a acestuia, apreciindu-se că, în opinia apelantului, din probele administrate în cauză, ce au fost greșit analizate de instanța de fond, nu rezultă săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de omor, întrucât acesta a negat săvârșirii faptei, iar recunoașterea participației penale în fața procurorului s-a datorat faptului că a crezut că astfel va scăpa de răspundere penală.

Examinând sentința apelată în limitele și potrivit art. 371 C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele:

în ce privește apelul inculpatului P.F.S. s-a constatat că prima instanță nu a săvârșit o eroare de fapt, întrucât din probele administrate a rezultat că apelantul inculpat împreună cu inculpatul minor S.G. au aplicat multiple lovituri cu un topor în zone vitale ale corpului victimei, având legătură directă cu cauza morții și având caracter letal.

Pe hainele cu care au fost îmbrăcați inculpații au fost găsite pete de sânge, aparținând victimei, elemente probatorii ce se coroborează cu prima declarație a acestora din faza de urmărire penală în care recunoșteau săvârșirea împreună a faptei.

Este evident și se poate constata că ulterior, atât apelantul inculpat, cât și inculpatul S. și-au schimbat poziția procesuală, formulând apărări bazate pe diferite versiuni de fapt ale producerii decesului victimei, în sensul săvârșirii de către alte persoane, care în cauză au avut calitatea de martori.

Versiunile de fapt prezentate de aceștia nu au fost confirmate de elemente de fapt dovedite și nu puteau să înlăture probele de vinovăție conținute de declarațiile de recunoaștere și de celelalte probe cu care acestea se coroborau.

Ca atare, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și pe cale de consecință a făcut o corectă aplicarea a dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului P.F.S.

Totodată, prima instanță i-a aplicat și o pedeapsă just dozată, în limitele speciale ale pedepsei și ținând seama de cauzele de agravare prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen.

Ca atare, întrucât în ce-l privește pe apelantul inculpat, sentința apelată nu conține elemente de neregularitate apte să impună desființarea în parte a hotărârii, Curtea va respinge apelul acestuia ca nefondat.

în ce privește apelul declarat de către procuror, Curtea a constatat că, într-adevăr, fapta săvârșită de acesta prezintă o gravitate deosebită.

Totodată, se constată însă și că inculpatul a săvârșit-o în minorat, respectiv la puțin timp de la îndeplinirea vârstei de 16 ani împreună cu un inculpat major, care l-a atras în activitatea infracțională, iar nivelul de educație și intelectiv al inculpatului minor este redus.

Măsurile educative, prevăzute de art. 101 C. pen., ca și pedeapsa, sunt sancțiuni de drept penal, având atât un scop represiv, cât și un scop educativ.

Ele sunt sancțiuni legale, aplicabile minorilor care au săvârșit infracțiuni și nu constituie dispoziții de exonerare de la răspunderea penală.

Natura specială a răspunderii penale a minorului poate impune cum este și în cazul de față, ca instanța să aleagă pentru sancționarea infractorului aplicarea unei măsuri educative, ținând seama de scopul accentuat educativ al sancțiunilor penale aplicabile minorilor și de încercarea de a recupera o persoană tânără și depune diligențele permise pentru-i asigura acestuia reinserția socială prin supunerea la un regim controlat, privativ de libertate, având mai multe componente, constând atât în controlul conduitei infractorului minor pe timpul internării, cât și în supunerea acestuia unui program de instruire școlară și profesională în vederea dobândirii învățăturii necesare și a pregătirii profesionale potrivit cu aptitudinile sale.

în prezenta cauză, ca și instanța de fond, instanța de apel a apreciat că alegerea măsurii educative prevăzute de art. 104 C. pen. asigură față de inculpatul minor S.G., pe o perioadă limitată, atât izolarea acestuia față de comunitate (deziderat specific pedepsei privative de libertate), cât și, într-un mod mai accentuat, măsuri active necesare pentru reeducarea și instruirea școlară și profesională a acestuia pentru a se tinde spre obținerea rezultatului reinserției în societate a infractorului minor.

Alegerea unei pedepse privative de liberate ar fi contravenit acestui principiu și ar fi condus doar la asigurarea scopului represiv al pedepsei.

Față de cele de mai sus, Curtea a apreciat că și criticile dezvoltate în apelul procurorului sunt neîntemeiate și impun respingerea acestuia ca nefondat.

Concluzionând, întrucât criticile formulate sunt neîntemeiate, iar instanța de apel nu poate reține existența vreunei neregularități apte să impună desființarea sentinței apelate, va respinge apelurile ca nefondate.

întrucât apelantul inculpat este arestat în cauză, Curtea a apreciat și în raport de soluția pronunțată în apel că se impune privarea acestuia de libertate în continuare, prin menținerea măsurii arestării preventive în scopul prevenirii sustragerii inculpatului de la executarea pedepsei aplicate de prima instanță, chiar dacă această pedeapsă nu este executorie, neavând caracter definitiv.

în raport de circumstanțele faptelor ce fac obiectul acuzării, de gravitatea acuzațiilor de antecedentele penale ale inculpatului, de modul conjugat și premeditat în care a acționat, de lipsa acestuia de inserție socială și profesională, de lipsa lui de sinceritate și de constatarea că acesta nu a conștientizat în mod suficient gravitatea faptelor săvârșite, Curtea a apreciat că, până la soluționarea definitivă a cauzei, nu există niciun element de fapt care să justifice concluzia că buna desfășurarea a procesului penal în continuare nu ar fi afectată de lăsarea în libertate a inculpatului, chiar prin instituirea unor obligații și garanții, care să asigure prezența acestuia în fața instanței de recurs în vederea ascultării, mai ales că la acest moment procesual declararea căii de atac a recursului de către vreuna din persoanele îndreptățite este o posibilitate și nu o certitudine.

Ca atare se va menține măsura arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 60 de zile.

Așa fiind, prin Decizia penală nr. 3/MP din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familia, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de inculpatul P.F.S. (fiul lui P. și Z.), împotriva sentinței penale nr. 448 din 04 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar.

în temeiul art. 300²C. proc. pen. și art. 160^b C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului P.F.S. (fiul lui P. și Z.), pe o perioadă de 60 zile, de la 04 februarie 2010.

S-a dedus perioada arestării preventive a inculpatului P.F.S., de la 02 decembrie 2009 până la zi.

S-a comunicat hotărârea la locul de deținere.

în temeiul art. 189 C. proc. pen., s-a dispus plata din fond M.J.L.C. a onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, avocat S.E. și avocat R.T., în sumă de 300 lei fiecare.

în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în sumă de 700 lei.

III. împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 10 și 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru rejudecare, întrucât instanța de apel a omis să se pronunțe cu privire la motivul de apel invocat de parchet, referitor la inculpatul P.F.S., în cauză impunându-se și reindividualizarea pedepselor inculpaților, în sensul majorării pedepsei inculpatului P.F.S. și aplicării pedepsei cu închisoarea față de inculpatul S.G.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată, în raport de primul motiv de critică dirimant ce este relativ la o cerere esențială din apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, de natură să influențeze soluția procesului penal pornit, motiv de casare ce se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 10 C. proc. pen., înalta Curte are în vedere cu titlu de premisă că, în conformitate cu dispozițiile art. 378 alin. (3) C. proc. pen., instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate.

Or, atât în scris (filele 5-6 dosar apel), cât și oral (fila 30 verso dosar apel), procurorul a precizat și susținut două motive de apel, respectiv greșita aplicare a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, cu privire la inculpatul minor S.G., solicitându-se pentru acesta condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate, precum și majorarea cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului major P.F.S., apreciindu-se că pedeapsa de doar 12 ani închisoare, la care a fost condamnat acesta de instanța de fond, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., este greșit individualizată.

Dar, din conținutul Deciziei penale nr. 3/MP din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța rezultă că această instanță de control judiciar a examinat numai primul motiv de apel al procurorului, reținând în mod greșit că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța îl vizează doar pe inculpatul minor S.G. (fila 38 dosar apel) și a respins apelul, ca nefondat.

în speță, încălcând prevederile imperative ale art. 378 alin. ultim. C. proc. pen., instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale, de natură să influențeze soluția procesului.

Prin prisma celor expuse mai sus, urmează a se admite ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în temeiul dispozițiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) teza a II-a C. proc. pen. și a se dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, Curtea de Apel Constanța, când urmează a se avea în vedere și secundul motiv de critică invocat în recursul de față, relativ la reindividualizarea pedepsei aplicate intimatului inculpat major P.F.S. și a măsurii educative aplicate inculpatului minor S.G.

Având în vedere natura și gravitatea extremă a infracțiunii de omor imputate intimatului inculpat P.F.S., urmează a se menține starea de arest a acestuia.

Sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocaților din oficiu s-a plătit din fondul M.J.L.C.

← ICCJ. Decizia nr. 509/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 517/2010. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1657/2010. Penal