ICCJ. Decizia nr. 169/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 169/2010
Dosar nr. 1288/44/2009
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 320/F din 15 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost condamnat inculpatul N.S., fiul lui G. şi M., născut la data de 22 martie 1962 în Mun. Galaţi, jud. Galaţi, cetăţenie română, domiciliat în com. Bălăbăneşti, sat Bălăbăneşti, jud. Galaţi, fără antecedente penale, studii 8 clase şi şcoala profesională, căsătorit, stagiul militar îndeplinit, în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi) la o pedeapsă de 20(douăzeci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b), d) şi e) C. pen. pentru o perioadă de 4(patru) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b), d) şi e) C. pen.
Conf. art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 04 octombrie 2008 la zi.
S-a constatat că partea civilă N.A. nu are pretenţii băneşti şi nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În conf. cu disp. Art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei perne-corp delict de care s-a folosit inculpatul la comiterea faptei infracţionale.
În conf. cu disp. art. 189-191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus ca suma de 400 lei reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu către Baroul Galaţi( faza de urmărire penală şi judecată) va fi suportată din fondul M.J.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-au reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, inculpatul N.S. a fost cercetat şi trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În fapt instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Acesta era căsătorit cu partea civilă N.A. şi au avut împreună un copil minor, respectiv victima, N.O., în vârstă de 6 ani şi 11 luni. În anul 2005, împreună au hotărât ca partea civilă N.A. să meargă să muncească în Italia iar inculpatul să rămână acasă şi să se ocupe de creşterea şi educarea victimei. Aproximativ 3 ani inculpatul s-a ocupat de victima N.O., fiind ajutat material de soţia acestuia care trimitea bani din Italia.
În luna aprilie 2008, partea civilă s-a reîntors din Italia iar relaţiile cu inculpatul s-au deteriorat în mod vădit, motiv pentru care N.A. l-a luat pe minor şi împreună cu acesta s-a stabilit la părinţii săi.
Ulterior, după acest moment, inculpatul având şi acceptul părţii civile, a luat contact cu victima N.O. şi a continuat să se intereseze de minor. Timp de aproape trei luni, inculpatul a fost plecat la muncă în Franţa şi apreciind că victima minoră nu este îngrijită şi crescută corespunzător de soţia sa şi familia acesteia, a formulat o serie de sesizări la Primăria com. Bălăbăneşti, creând astfel stări tensionale.
Mai mult timp şi mai precis până în luna octombrie 2008, între inculpat şi partea civilă au existat discuţii în contradictoriu pe seama minorului, fiecare dintre aceştia nefiind mulţumiţi de felul în care se ocupă de creşterea şi educarea acestuia.
În data de 04 octombrie 2008, în jurul orelor 14,00-15,00, victima N.O., însoţită de martorul V.G., în vârstă de 6 ani, au mers să se întâlnească cu inculpatul în apropierea locuinţei părţii civile N.A. Însoţiţi de inculpat, victima şi martorul V.G. au mers la locuinţa acestuia . S-au jucat, după care inculpatul a cerut martorului V.G. să meargă la locuinţa sa, motivat de faptul că dorea să stea singur cu fiul său.
În aceeaşi zi, în jurul orelor 16,00, inculpatul a mers în dormitor împreună cu victima, s-au aşezat pe pat şi s-au uitat la fotografiile de familie. Vorbind cu victima, inculpatul a aflat că acesta din urmă, urma să plece cu mama sa în Italia. Cu această ocazie, victima a aflat că „acolo în Italia urma să aibă un tată mai bun".
Pe fondul unor stări emoţionale create de discuţiile purtate cu propriul copil, inculpatul a luat rezoluţia infracţională de a-şi ucide fiul.
Astfel, a aşezat pe faţa victimei o pernă de pe pat şi asufocat-o, imobilizând-o cu picioarele. Când a realizat că victima a murit, inculpatul a întins-o pe pat, i-a pus mâinile pe piept şi i-a aprins o lumânare.
După această activitate, inculpatul N.S. a părăsit locul faptei şi a mers la mătuşa sa, N.E., loc din care s-a autodenunţat, apelând la 112. Le-a sunat şi pe rudele sale M.G. şi C.A., cărora le-a făcut cunoscut că a ucis-o pe victima N.O.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost prezentată a fost dovedită cu procesele-verbale de cercetare la faţa locului (filele 2-4 dosar urm. pen.), planşa foto la faţa locului (filele 5-19 dosar urm. pen.), declaraţiile martorilor V.G.I., B.l., B.N., D.R. (filele 37-52 dosar urm. pen.), declaraţia părţii civile N.A. (fila 36 dosar urm. pen.), toate coroborate cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului N.S.
Fiind audiat în cele două faze procesuale, inculpatul N.S. a recunoscut comiterea infracţiunii. S-a apărat prin aceea că nu a premeditat fapta, că a acţionat dintr-un impuls pe fondul unei stări tensionate, generate de problemele pe care le avea cu mama copilului. În acest sens, a solicitat a fi reţinute în favoarea sa, circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. (a recunoscut şi regretat fapta, nu are antecedente penale), cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special prev. de lege.
S-a apreciat că apărarea inculpatului nu a putut fi primită, fiind înlăturată. S-a precizat că oricât de grave ar fi fost neînţelegerile cu soţia sa şi oricât de mari ar fi fost stările tensionale în care s-a aflat, nu puteau să-l determine să recurgă la o măsură atât de extremă şi gravă, de a-şi omorî propriul copil. Afirmaţia minorului în sensul că mama acestuia îl va duce în Italia şi acolo îi va găsi un tată mai bun nu a fost de natură a-l supăra pe inculpat şi de a-i crea o stare tensională atât de puternică încât să-l fi determinat să-şi omoare copilul.
S-a apreciat că starea şi manifestările violente ale inculpatului, chiar dacă după spusele acestuia nu a premeditat nimic rău împotriva minorului, nu au nici o justificare probatorie, care să convingă instanţa că fapta a fost comisă sub imperiul unei stări emoţionale puternice, de natură neimputabilă.
S-a arătat că la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei comise, cât şi de persoana inculpatului, care a recunoscut şi regretat fapta, precum şi împrejurările care au atenuat sau agravat răspunderea penală( inculpatul, deşi ajunsese la neînţelegeri cu soţia sa, mama minorului victimă, neînţelegeri ce au luat amploare în timp, nu au justificat purtarea acestuia în a-şi rezolva conflictele conjugale, cu agresiune asupra minorului în vârstă de numai 6 ani, provocându-i moartea.
S-a mai arătat că în drept, fapta inculpatului N.S., care în ziua de 04 octombrie 2008, la locuinţa sa din com. Bălăbăneşti, jud. Galaţi, a ucis-o pe victima N.O. în vârstă de 6 ani şi 11 luni - fiu, prin sufocare, asfixie mecanică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Privitor la latura civilă a cauzei, s-a constatat că partea civilă N.A., audiată în instanţă (fila 74 dosar) a declarat că nu se constituie parte civilă şi nu are pretenţii băneşti de la inculpat.
În conf. cu art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei perne-corp delict, de care s-a folosit inculpatul la comiterea faptei infracţionale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul N.S., criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a susţinut că hotărârea e nelegală, raportat la încadrarea juridică a infracţiunii. S-a arătat că inculpatul ar fi trebuit să fie condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen., deci pe lângă lit. c) să se reţină şi lit. d) a art. 175 C. pen., având în vedere că infracţiunea de omor s-a săvârşit de inculpat, profitând de starea de neputinţă a victimei (fiul său minor în vârstă de 6 ani şi 11 luni) de a se apăra.
S-a argumentat această cerere pe considerentul că forţa fizică a victimei era vădit disproporţionată faţă de aceea a inculpatului, inculpatul profitând de această stare a copilului şi de neputinţa de a se apăra.
Hotărârea a fost criticată şi pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate. S-a arătat că prima instanţa era îndreptăţită să aplice inculpatului o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat, având în vedere natura infracţiunii, relaţiile sociale cărora li s-au adus atingere, condiţiile concrete în care a fost săvârşită, precum şi urmarea faptei. S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei apelate, şi în rejudecare schimbarea încadrării juridice dată faptei şi aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat, pentru a se asigura un echilibru între fapta comisă şi răspunsul societăţii faţă de atingerea relaţiilor protejate de lege.
Inculpatul în apelul promovat a solicitat reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., raportat la atitudinea procesuală sinceră pe care a avut-o pe parcursul procesului penal şi la faptul că nu are antecedente penale.
În apel, inculpatul a solicitat proba cu martori şi proba cu acte.
Astfel, a solicitat reaudierea martorului B.I. precum şi reaudierea părţii civile, având în vedere că existau anumite contradicţii între declaraţiile date de către aceştia în cele două faze ale procesului penal.
Curtea, în urma deliberării, a respins atât audierea martorului, cât şi a părţii civile, motivat de faptul că eventualele contradicţii dintre declaraţii vor fi lămurite de către instanţă pe baza coroborării şi aprecierii tuturor probelor administrate în cauză. Totodată, atât martorul cât şi partea civilă au fost audiaţi nemijlocit în faţa instanţei de fond, în condiţii de contradictorialitate. De asemenea, inculpatul a depus în faţa instanţei de apel o serie de înscrisuri: - scrisori medicale, sentinţa civilă nr. 530 din 24 iunie 2009 a Judecătoriei Tg. Bujor, xerocopia plângerii adresată Primăriei comunei Bălăbăneşti la data de 25 mai 2008, xerocopia declaraţiei părţii civile autentificată de notar public S.T. prin încheierea de autentificare nr. 1209 din 16 aprilie 2007.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a fost considerat fondat doar prin prisma motivului de nelegalitate invocat ce a vizat încadrarea juridică, iar apelul inculpatului N.S. a fost considerat nefundat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept s-a constatat că prima instanţă, pe baza unei analize ample şi judicioase a probelor administrate în cauză a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
S-a apreciat însă întemeiată critica Parchetului ce a vizat nelegalitatea hotărârii sub aspectul încadrării juridice a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului.
S-a considerat că inculpatul ar fi trebuit să fie condamnat prin schimbarea încadrării juridice a faptei pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen., având în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, reţinându-se doar lit. c) a art. 175 C. pen., având în vedere că acesta a suprimat viaţa fiului său în vârstă de 6 ani şi 11 luni, prin sufocarea cu o pernă. Victima infracţiunii de omor fiind fiul inculpatului - astfel încât în mod corect s-a reţinut lit. c), dar s-a apreciat că se impunea şi reţinerea disp. art. 175 lit. d) C. pen., având în vedere că infracţiunea de omor s-a săvârşit de inculpat, profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra.
Pentru aplicarea agravantei prev. de art. 175 lit. d) C. pen. este necesar, din punct de vedere obiectiv, îndeplinirea cumulativă a două condiţii:
a. victima să se afle în stare de neputinţă de a se apăra;
b. făptuitorul să profite de această stare a victimei.
În speţa de faţă s-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii precizate anterior:
- vârsta fragedă a victimei fiind o stare naturală şi existând o neputinţă fizică evidentă de a se apăra - un minor în vârstă de 6 ani şi 11 luni nu se putea apăraîmpotriva acţiunii de ucidere a tatălui său, dat fiind că forţa sa fizică vădit disproporţionată, faţă de aceea a inculpatului.
- inculpatul a profitat de această stare a copilului şi de neputinţa sa de a se apăra.
Cu privire la individualizarea pedepsei, faţă de probele administrate în cauză, faţă de situaţia de fapt şi de persoana inculpatului (care era la primul impact cu legea penală) şi prin raportare la condiţiile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a considerat că pedeapsa aplicată (20 ani închisoare) a fost just dimensionată şi aptă să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
S-a apreciat că în cauză nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., aşa cum a solicitat inculpatul, având în vedere următoarele:
( fiu corn. deţinpron
stan
şi a27.1
Sănc
Inculpatul a justificat săvârşirea faptei pe motivul deteriorării relaţiilor dintre el şi soţia sa, dovedind că e o persoană lipsită de scrupule.
Faţă de toate acestea, s-a considerat că pedeapsa aplicată a fost just dimensionată şi aptă să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen., neimpunându-se majorarea sau reducerea cuantumului acesteia, criticile formulate atât de Parchet, cât şi de inculpat pe acest considerent neputând fi reţinute, motiv pentru care a fost menţinut cuantumul pedepsei de 20 de ani, aplicat de prima instanţă.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal inculpatul N.S., a declarat recurs, aducând critici prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, reducerea pedepsei, reţinerea circumstanţelor personale ale inculpatului, acesta fiind sincer, a considerat că se pot reţine şi dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. şi art. art. 74 lit. a), c) C. pen.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 14 C. proc. pen. astfel cum s-a susţinut oral la termenul de astăzi 20 ianuarie 2010 de către apărătorul desemnat din oficiu, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatului N.S., Înalta Curte, apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpat dar şi de circumstanţele personale ale acestuia, inculpatul deşi nu are antecedente penale însă prin raportare la condiţiile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a considerat că pedeapsa aplicată (20 ani închisoare) a fost just dimensionată şi aptă să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
Înalta Curte, a apreciat că în cauză nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., precum şi a disp. art. 73 lit. b) C. pen. aşa cum a solicitat inculpatul, având în vedere următoarele:
( fiu corn. deţinpron
stan
şi a27.1
Sănc
În aprecierea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante, acestea trebuiesc raportate la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările şi la ansamblulcondiţiilor în care a fost săvârşită, precum şi la alte elemente privitoare la persoana inculpatului în concret, faţă de gradul de pericol social al infracţiunii, împrejurările în care a fost săvârşită (inculpatul imobilizând propriul copil, sufocându-l, punându-i o pernă pe faţă), urmarea faptei (moartea fiului său), natura relaţiilor sociale cărora li s-a adus atingere, relaţii ce ocrotesc viaţa - bunul cel mai de preţ al unei persoane şi faţă de persoana inculpatului care şi la acest moment a apreciat că alte persoane sunt responsabile de situaţia ivită în familia sa şi pe acest considerent a ajuns să săvârşească o asemenea infracţiune.
Inculpatul a justificat săvârşirea faptei pe motivul deteriorării relaţiilor dintre el şi soţia sa, dovedind că e o persoană lipsită de scrupule.
În mod corect s-a apreciat că nu se pot reţine nici circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază că, critica formulată de inculpatul N.S., privind greşita individualizare a pedepselor nu poate fi reţinută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate în cuantum de 20 de ani, dispusă faţă de inculpatul N.S., asigură realizarea funcţiilor de exemplaritate şi educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.S. împotriva Deciziei penale nr. 30/A din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 octombrie 2008 la 20 ianuarie 2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.S. împotriva Deciziei penale nr. 30/A din 27 octombrie2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 octombrie 2008 la 20 ianuarie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 141/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2167/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
