ICCJ. Decizia nr. 1719/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1719/2010

Dosar nr. 18503/301/2010

Şedinţa publică din 28 aprilie 2011

Asupra cauzei penale de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.

Prin Decizia penală nr. 111/R din 20 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul L.I. împotriva deciziei penale nr. 1746/R din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că a fost sesizată cu un nou recurs declarat împotriva unei hotărâri deja definitive, având în vedere că Tribunalul Bucureşti, ca instanţă de recurs, se pronunţase prin Decizia penală nr. 1746/R din 24 noiembrie 2010 asupra recursului formulat de petentul L.I. împotriva sentinţei penale nr. 539/2010 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul L.I., fără a motiva calea de atac exercitată.

La termenul din 28 aprilie 2011, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor admisibilitatea căi de atac exercitată de recurentul petent.

Examinând cauza sub acest aspect, Înalta Curte apreciază recursul declarat de petentul L.I. ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii.

În speţă, petentul L.I. a formulat recurs împotriva unei decizii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în soluţionarea căii de atac a recursului exercitată de către acesta împotriva deciziei penale nr. 111/R din 20 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul formulat împotriva deciziei penale nr. 1746/R din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti

Potrivit prevederilor art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006, pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de curţile de apel, cale de atac ce se soluţionează de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Din interpretarea per a contrario a acestor prevederi rezultă că împotriva deciziilor pronunţate de curţile de apel şi tribunale, ca instanţe de recurs nu se mai poate exercita recursul, ca şi cale ordinară de atac, Decizia fiind definitivă şi intrată sub puterea lucrului judecat.

Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul formulat de petentul L.I.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat căruia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac care nu e prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiţionar L.I. împotriva deciziei penale nr. 111/R din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2011.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1719/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs