ICCJ. Decizia nr. 1696/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1696/2010
Dosar nr. 365/59/2009
Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 13/PI din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 393, art. 394 şi art. 399 C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de petenta F.G. privind revizuirea sentinţelor penale nr. 23/PI şi 24/PI din 2 februarie 2009 ale Curţii de Apel Timişoara.
S-a reţinut că prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, petenta F.G. a solicitat revizuirea seminţelor penale nr. 23/PI din 2 februarie 2009 pronunţată în dosarul Curţii de Apel Timişoara şi nr. 24/PI din 2 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar.
Prin referatul din data de 27 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara din dosar s-au pus concluzii de respingere a cererii de revizuire, motivat de faptul că sentinţele penale menţionate nu pot fi supuse revizuirii, deoarece au fost pronunţate în procedura reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. şi nu în rezolvarea acţiunii penale; mai mult, ambele sentinţe nu sunt definitive petenta declarând recurs împotriva acestora, fiind înaintate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 23/PI din 2 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată, plângerea formulată de petenta F.G. împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 813/II/2/2007, nr. 449/P/2007, nr. 625/II/2/2007, nr. 675/P/2005, nr. 411/II/2/2007, nr. 28/P/2007, nr. 405/II/2/2007, nr. 171/P/2007.
De asemenea, prin sentinţa penală nr. 24/PI din 2 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată, plângerea formulată de petenta F.G. împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 1223/II/2/2008 şi nr. 368/P/2008.
Potrivit art. 393 C. proc. pen. doar hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă.
Având în vedere că la data introducerii cererii de revizuire cele două sentinţe penale, recurate de petentă, se aflau în curs de soluţionare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi faţă de dispoziţiile legale mai sus enunţate, în temeiul art. 393, art. 394 şi art. 399 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de petenta F.G.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs revizuienta F.G., arătând că „repetat se refuză de complete constatarea falsurilor în înscrisuri oficiale, furt, înşelăciune, încălcări flagrante ale legii, refuz de a îndrepta situaţia, iar vinovaţii să plătească după fapte".
Examinând hotărârea atacată din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., având în vedere caracterul confuz şi incoerent al motivelor de recurs formulate de revizuientă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.
Din datele existente la dosarul cauzei rezultă că la data când petenta a formulat cererea de revizuire (6 martie 2009), atât sentinţa penală nr. 23/PI din 2 februarie 2009, cât şi sentinţa penală nr. 24/PI din 2 februarie 2009 nu erau definitive, acest lucru întâmplându-se abia ulterior (prin Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1377 din 13 aprilie 2009 şi respectiv nr. 1410 din 14 aprilie 2009 fiind respinse recursurile petentei).
Mai mult,trecând peste această constatare,este de observat că potrivit Deciziei nr. 17/2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii,cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. este inadmisibilă.
Or, în speţă, prin ambele hotărâri a căror revizuire s-a solicitat,s-a respins ca nefondată plângerea pe care petenta a formulat-o împotriva unor soluţii de neîncepere a urmăririi penale,în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În aceste condiţii, cererea de revizuire formulată de petentă a fost inadmisibilă şi în mod corect a fost respinsă de către instanţa de fond, motiv pentru care recursul de faţă a fost nefondat şi a fost respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reviziuenta F.G. împotriva sentinţei penale nr. 13/PI din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta revizuientă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică,azi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2689/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2696/2010. Penal → |
|---|
