ICCJ. Decizia nr. 1732/2010. Penal. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1732/2010
Dosar nr. 472/59/2011
Şedinţa publică din 28 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 126 PI din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosar nr.472/59/2011, în baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.I.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 aprilie 2011, inculpatul T.I., a solicitat punerea în libertate sub control judiciar, arătând că sunt incidente prevederile art. 1602 alin. (1) şi (2) cu privire la pedeapsa prevăzută de lege, care se încadrează în limitele prevăzute pentru acordarea liberării provizorii, neexistând date potrivit cărora petentul ar încerca zădărnicirea adevărului.
De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere faptul că a avut un comportament exemplar la serviciu şi în societate anterior arestării, nu este vinovat de săvârşirea faptelor imputate, iar familia acestuia are o situaţie gravă, fiind în imposibilitate de a o ajuta în condiţiile stării de arest.
La dosarul cauzei a fost ataşat în copie certificată dosarul de urmărire penală nr. 269/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut în fapt următoarele:
Prin încheierea din data de 09 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. 1250/2/2011 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T.I. pe o perioadă de 29 zile, măsura fiind prelungită ulterior prin încheierea din 02 martie 2011, respectiv 04 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în doar nr. 3022/2/2011 pe o perioadă de 30 de zile.
S-a constatat că inculpatul în perioada noiembrie - decembrie 2010, T.I. a aderat la grupul infracţional organizat constituit din lucrători de poliţie de P.T.F. Moraviţa, vameşi din cadrul Biroului Vamal Moraviţa şi alte persoane implicate în activităţi de introducere frauduloasă de ţigări în România, acţionând, în mod coordonat, în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie şi de contrabandă, pentru a obţine beneficii materiale, care erau împărţite între membrii grupării infracţionale.
Sus-numitul, în calitate de agent de poliţie la I.P.J. Timiş - Poliţia Rutieră Deta, a consimţit ca împreună cu ceilalţi poliţişti să nu îşi îndeplinească, pe timpul serviciului, îndatoririle privitoare la prevenirea şi combaterea faptelor penale, îndeosebi a celor de contrabandă săvârşite în zona de competenţă, urmărind să primească, în schimb, diferite foloase cu titlu de mită.
De asemenea, pe fondul conivenţei infracţionale privitoare la omisiunea de a-şi exercita corespunzător atribuţiile profesionale, inculpatul s-a integrat în grupul infracţional organizat, asigurând, prin aportul său, corelarea acţiunilor celorlalţi membri ai grupării criminale, care presupuneau, în esenţă: asigurarea realizării contactului cu traficanţii de ţigări, colectarea sumelor de bani date de către aceştia, cu titlu de mită, împărţirea respectivelor foloase şi protecţia traficanţilor pe traseul de deplasare până la locurile de depozitare a mărfii.
Pe de altă parte, în perioada anterior menţionată, T.I., acţionând în cadrul grupului infracţional organizat din care făcea parte, a primit, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, suma totală de aproximativ 800 Euro, pentru a nu îşi îndeplini îndatoririle de serviciu care derivă din calitatea sa de agent de poliţie în cadrul I.P.J. Timiş - Poliţia Rutieră Deta, fapta fiind compusă din următoarele acte materiale:
În ziua de 19 noiembrie 2010, fiind de serviciu pe raza localităţii Deta, a primit, prin intermediul lucrătorului vamal D.F. şi a şefului de tură, ofiţerul de poliţie D.V., suma de 200 Euro, ca urmare a împărţirii între membrii grupului infracţional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva zi, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de ţigări în România;
În ziua de 08 decembrie 2010, fiind de serviciu pe raza localităţii Deta, a primit, prin intermediul lucrătorului vamal S.A.I. şi a şefului de tură, ofiţerul de poliţie D.V., suma de 200 Euro, ca urmare a împărţirii între membrii grupului infracţional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva zi, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de ţigări în România;
În ziua de 16 decembrie 2010, fiind de serviciu pe raza localităţii Deta, a primit, prin intermediul lucrătorului vamal S.A.I. şi a şefului de tură, ofiţerul de poliţie D.V., suma de 200 Euro, ca urmare a împărţirii între membrii grupului infracţional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva zi, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de ţigări în România;
În ziua de 20 decembrie 2010, fiind de serviciu pe raza localităţii Deta, a primit, prin intermediul lucrătorului vamal S.A.I. şi a şefului de tură, ofiţerul de poliţie D.V., suma de 200 Euro, ca urmare a împărţirii între membrii grupului infracţional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva zi, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de ţigări în România.
Instanţa a constatat că faptele inculpatului aşa cum au fost reţinute întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de grup infracţional organizat şi luare de mită, în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003.
Acţiunea penală a fost extinsă pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă calificată, în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 şi la art. 274 din aceeaşi lege, precum şi la art. 17 lit. f) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplic. art. 33 lit. a).
Având a analiza cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, instanţa a constatat că aceasta este admisibilă în principiu, îndeplinind sub aspect formal condiţiile prevăzute, de art. 1608 C. proc. pen., însă este neîntemeiată pe fond şi va fi respinsă ca atare, din următoarele considerente:
Prima condiţie privind temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prevăzută de art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen. este îndeplinită în cauză, deoarece infracţiunile intenţionate pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest, sunt pedepsite de lege, cu o pedeapsă ce nu depăşeşte 18 ani. Condiţia prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. nu este însă îndeplinită.
În ceea ce priveşte noţiunea de pedeapsă prevăzută de lege, aceasta se raportează la dispoziţiile art. 1411 C. pen., potrivit cărora prin această noţiune se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorarea pedepsei, astfel încât susţinerile procurorului privind neîndeplinirea condiţiei referitoare la cuantumul pedepsei sunt nefondate, în acest sens pronunţându-se şi ÎCCJ printr-un recurs în interesul legii, respectiv Decizia nr. 7/2009.
Inculpatul a fot arestat preventiv cu motivarea reţinută mai sus, pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie cu impact deosebit pentru ordinea socială şi siguranţa publică. în plus, există indicii că inculpatul, împreună cu ceilalţi coinculpaţi ar fi desfăşurat activităţi care se circumscriu în sfera infracţiunilor de care este acuzat inculpatul, prin urmare, temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului subzistă şi în prezent, înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a liberării provizorii sub control judiciar, putându-se dispune de către instanţă în contextul în care arestarea preventivă ca măsură, nu ar mai fi imperios necesară. Cu alte cuvinte, prezervarea ordinii publice ar putea avea loc şi cu cercetarea inculpatului în stare de libertate, sub control judiciar.
În speţă însă, pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului T.I., nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciar. Pericolul pentru ordinea publică fiind încă actual, impune menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului şi respingerea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată.
Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale şi a obţinut calificativul „foarte bine" până în prezent, dar aceste aspecte nu sunt de natură să ducă la punerea în libertate a inculpatului, având în vedere infracţiunile grave pentru care este cercetat, respectiv cele de corupţie şi grup infracţional organizat, precum şi faptul că în această calitate, de lucrător vamal, lipsa antecedentelor penale, comportamentul personal şi profesional reprezintă condiţii intrinseci pentru desfăşurarea acestei profesii, lucrătorii vamali trebuind să fie exemple pentru societate în ceea ce priveşte comportamentul lor, pentru ca cetăţenii să aibă încredere în aceste persoane. Nu trebuie de asemenea ignorate consecinţele faptelor comise, având în vedere că potrivit atribuţiilor pe care le au, atât poliţiştii de frontieră, cât şi lucrătorii vamali trebuie să asigure efectuarea controlului specific de frontieră asupra persoanelor şi, respectiv, mărfurile, precum şi să constate eventualele fapte penale sau contravenţii, cu aplicarea măsurilor corespunzătoare, fiind responsabili de securitatea tuturor cetăţenilor.
Pe de-o parte prin neîndeplinirea acestor sarcini, poliţiştii de frontieră şi lucrătorii vamali, pe de o parte, vitregesc bugetul consolidat al statului de importante resurse, rezultate din neplata taxelor vamale pentru ţigările introduse în ţară iar pe de altă parte, aşa cum rezultă din actele de la dosar, pentru traficanţii de ţigări care făceau parte din gruparea criminală, poliţişti de frontieră şi vameşii nu efectuau practic nici un fel de control de frontieră, iar singura interacţiune consta în primirea sumei de bani prestabilită pentru a fi remisă, ca obiect al faptei de corupţie. Faţă de această atitudine, se putea întâmpla oricând ca un traficant din această grupare criminală să introducă în ţară pe lângă ţigări, orice alte bunuri periculoase sau interzise la deţinere, cum ar fi droguri, materiale explozive sau toxice, arme şi muniţie, etc.
Potrivit disp. art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni, sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea unor mijloace de probă, sau prin alte asemenea fapte.
Faptul că în cauză faţă de alţi inculpaţi s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar, nu este de natură să ducă implicit la admiterea cererii şi pentru inculpatul T.I., deoarece fiecare caz trebuie analizat în parte, raportat la activitatea desfăşurată de inculpat şi la toate circumstanţele cauzei.
Instanţa a înlăturat apărarea inculpatului, întrucât administrarea probelor nu este încă finalizată, iar dosarul fiind complex nu au fost audiaţi toţi martorii şi identificate toate persoanele, astfel încât instanţa apreciază că lăsarea acestuia în libertate ar putea avea influenţe asupra aflării adevărului, precum şi la posibilitatea săvârşirii altor infracţiuni. De asemenea, instanţa a avut în vedere şi contribuţia însemnată a inculpatului la întreaga activitate infracţională, raportat la faptele pentru care a fost trimis în judecată, precum şi la activitatea celorlalţi coinculpaţi.
Este adevărat că scopul măsurilor preventive poate fi realizat şi cu liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, potrivit art. 136 alin. (2) C. proc. pen., dar în prezenta cauză raportat la gradul de pericol social al infracţiunii, la circumstanţele concrete ale cauzei şi de circumstanţele personale ale inculpatului, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru punerea în libertate a inculpatului.
În ceea ce priveşte situaţia familială a inculpatului, respectiv faptul că este căsătorit, are un copil în întreţinere şi pe mama sa care este invalidă, şi soacra care este paralizată, este absolvent de studii superioare, are credit de 37 mii Euro, instanţa a constatat că aceste aspecte au fost analizate de către instanţă la luarea măsurii arestării preventive potrivit art. 136 alin. (8) C. proc. pen., astfel încât neintervenind elemente noi de la acea dată, acestea nu determină punerea în libertate a inculpatului T.I.
Împotriva încheierii sus-menţionate, a declarat recurs inculpatul, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în raport de natura şi gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor de corupţie - patru acte materiale, săvârşite în cadrul unui grup infracţional organizat, în formă continuată - reflectat de calitatea inculpatului, de agent de poliţie în cadrul I.P.J. Timiş - Poliţia Rutieră Deta, pentru care nu a fost trimis în judecată şi privitor la care acţiunea penală a fost extinsă pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă calificată, în formă continuată, precum şi de faptul că urmărirea penală nu a fost finalizată, lăsarea inculpatului în libertate ar putea afecta buna desfăşurare a procesului penal.
Pe de altă parte, se impune a fi respinsă cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, în raport de calitatea sa, în care ar putea să zădărnicească aflarea adevărului, precum şi de complexitatea cauzei, dată de natura infracţiunilor de o gravitate sporită şi de numărul inculpaţilor.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat T.I. împotriva încheierii nr. 126 PI din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.I. împotriva încheierii nr. 126 PI din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 472/59/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1728/2010. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 1737/2010. Penal. Cerere de liberare... → |
|---|
