ICCJ. Decizia nr. 176/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.176/2010
Dosar nr. 2/44/200.
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A.1. Prin ordonanţa nr. 60/P/2008 din 02 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.C., judecător la Tribunalul Galaţi şi J.R., avocat în cadrul Baroului Galaţi, pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), şi spălare de bani, prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.;
Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de făptuitorii M.C. şi M.A., pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), şi spălare de bani, prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Cercetările în cauză au fost efectuate ca urmare a plângerii formulate de SC P.F. SRL Galaţi, prin administratorul U.P., care a sesizat faptul că judecătorul S.C. a confirmat, în adresele pe care Ie-a întocmit şi semnat în numele Tribunalului Galaţi şi Ie-a înaintat Curţii de Apel Galaţi, că sentinţa civilă nr. 292/2005 a Tribunalului Galaţi, secţia comercială, nu este definitivă; în dosarul penal nr. 5478/233/2006 al Tribunalului Galaţi, în care a participat în calitate de preşedinte al completului de judecată, a admis ca avocata J.R. să folosească unele documente întocmite de M.A., în care se stabileau în mod eronat sumele datorate de SC P.F. SRL Galaţi bugetului de stat, precum şi documente care făceau obiectul dosarului nr. 70/P/2007 al Direcţiei Naţionale Anticoruptie - Serviciul Teritorial Galaţi.
La comiterea faptelor a participat şi administratorul judiciar M.C. de la SC M.R.L. SRL laşi.
În baza actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reţinut, în esenţă, că faptele sesizate de SC P.F. SRL Galaţi în sarcina intimatelor nu există, iar pentru faptele sesizate cu privire la făptuitorii M.C. şi M.A., competenţa de a efectua cercetările aparţine Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 45 în referire la art. 42, art. 38 şi art. 27 pct. 1 lit. a) şi d) C. proc. pen.
2. Plângerea formulată de către petent împotriva soluţiei procurorului a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 539/II/2/2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, apreciindu-se că nu sunt indicii cu privire la săvârşirea de către intimate a infracţiunilor reclamate.
3. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, petenta SC P.F. SRL Galaţi, prin administratorul U.P., a formulat plângere în baza dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., apreciind că ordonanţa menţionată nu este legală întrucât procurorul care a emis-o trebuia să se abţină de la soluţionarea cauzei întrucât este cercetat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca urmare a unei plângeri formulată tot de petenta, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 4, art. 62 şi art. 76 C. proc. pen.; competenţa de a efectua cercetările pentru faptele de spălare de bani aparţine Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi nu Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
4. Prin sentinţa penală nr. 174/F din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de SC P.F. SRL Galaţi, prin administrator U.P., împotriva rezoluţiei nr. 539/ll/2/2008 (potrivit precizărilor reprezentantului petentei) a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi fiind obligată petenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, prima instanţă a reţinut că împrejurarea că procurorul care a emis ordonanţa criticată este cercetat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a unei plângeri formulată tot de petenta, nu constituie un caz de incompatibilitate, deci acesta nu avea motiv să se abţină de la soluţionarea cauzei; de altfel, dacă petenta a apreciat că procurorul era incompatibil, a avut posibilitatea să formuleze cerere de recuzare în cursul efectuării actelor premergătoare.
Pe de altă parte, a apreciat că procurorul şi-a manifestat rolul activ în soluţionarea cauzei, lămurind-o sub toate aspectele pe bază de probe şi, deşi nu l-a audiat pe reprezentantul SC P.F. SRL Galaţi, la soluţionarea cauzei a avut în vedere aspectele invocate de acesta în plângerea penală şi în declaraţia dată la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi (dosarul nr. 60/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a format în urma disjungerii dispusă prin rezoluţia nr. 8/P/2008 din 11 februarie 2008 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi).
În altă ordine de idei, a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, sunt de competenţa acestei direcţii infracţiunile prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, dacă banii, bunurile şi valorile care au făcut obiectul spălării banilor provin din săvârşirea infracţiunilor date în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. Or, din descrierea faptei de spălare de bani făcută de petentă în cauză, rezultă că banii nu provin din comiterea vreunei infracţiuni dată în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, deci competenţa de soluţionare cu privire la magistratul S.C. şi avocatul J.R. nu aparţine acestei direcţii ci Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, având în vedere calitatea acestor făptuitori.
În concluzie, prima instanţă, a constatat că plângerea este nefondată şi a respins-o cu această motivare.
B. Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petenta SC P.F. SRL Galaţi, prin administratorul U.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond a apreciat în mod corect criticile petentei ca fiind neîntemeiate, faţă de împrejurarea că procurorul care a efectuat actele premergătoare nu era incompatibil în raport de calitatea de făptuitor pe care o avea într-o plângere penală formulată de petentă împotriva sa iar, pe de altă parte, competenţa de efectuare a urmăririi penale revenea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în raport de calitatea intimatelor (judecător, avocat), nicidecum Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, întrucât nu era îndeplinită cerinţa art. 12 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 508/2004, în sensul ca banii, bunurile şi valorile care au făcut obiectul spălării banilor să provină din săvârşirea uneia dintre infracţiunile date în competenţa acestei direcţii.
Pe de altă parte, Curtea constată că situaţia de fapt reţinută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză şi că acesta a apreciat în mod corect că activităţile desfăşurate de intimate nu constituie infracţiunile reclamate prin plângerea penală.
Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluţia procurorului cât şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC P.F. SRL Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 174/F din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 148/2010. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 183/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
