ICCJ. Decizia nr. 1798/2010. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1798/2010
Dosar nr. 3763/1/2010
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 10314/101/2008, Curtea de Apel Craiova - ca instanţă de apel - în baza art. 139 alin. (1), (3)5 C. proc. pen. a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaţilor G.M. şi P.V.A., cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 1451 C. proc. pen.
Instanţa a stabilit, totodată, şi obligaţiile pe care urmează să le respecte inculpaţii, în conformitate cu prevederile art. 1451 alin. (1)1 C. proc. pen., pe durata măsurii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că cei doi inculpaţi au fost arestaţi preventiv, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin încheierea nr. 20 din 30 noiembrie 2008 a Tribunalului Mehedinţi, având în vedere că aceştia au fost depistaţi de organele de poliţie în timp ce efectuau operaţiuni financiare la un ATM aparţinând R.B. din Orşova, folosind carduri contrafăcute. Asupra inculpatului G.M. au fost găsite 39 carduri, înscrisuri ce conţineau coduri pin şi suma de 17.450 lei, iar în autoturismul inculpatului P.V. s-au găsit 19 carduri, două liste cu coduri pin şi suma de 13.160 lei.
S-a apreciat de către judecătorul însărcinat cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă că în cauză există probe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, sumele mari de bani retrase ilegal din bancomate şi rezonanţa unor astfel de fapte în rândul comunităţii.
Măsura a fost prelungită în cursul urmăririi penale, inculpaţii fiind apoi trimişi în judecată în stare de arest.
Prin sentinţa penală nr. 199 din 25 mai 2009 Tribunalul Mehedinţi i-a condamnat pe cei doi inculpaţi la pedepsele rezultante de câte 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 24 pct. 2 din Legea 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Mehedinţi şi inculpaţii G.M. şi P.V.A., cauza fiind înregistrată la data de 2 iulie 2009 pe rolul Curţii de Apel Craiova.
Instanţa a apreciat, la termenul din 28 aprilie 2010, că în prezent una dintre condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., avută în vedere la arestarea preventivă, respectiv existenţa unor probe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu mai este îndeplinită.
În acest sens, s-a arătat că pericolul pentru ordinea publică trebuie apreciat nu numai cu referire la gravitatea faptei şi a pedepsei posibile de aplicat, ci şi la alte împrejurări, cum ar fi: caracterul inculpaţilor, moralitatea lor, domiciliul, profesia, legăturile familiale.
Inculpaţii sunt la primul conflict cu legea penală, au dat declaraţii amănunţite în cauză iar pericolul a scăzut odată cu timpul petrecut în detenţie preventivă.
Apelând la jurisprudenţa C.E.D.O., instanţa a relevat că pericolul pentru ordinea publică nu poate fi invocat de o manieră abstractă, autorităţile trebuind să se bazeze pe probe, nu pe prezumţii şi presupuneri.
În cauză s-a concluzionat că în prezent nu mai pot fi identificate probe concrete din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta pericol pentru ordinea publică şi că, odată puşi în libertate, aceştia s-ar putea sustrage procesului penal, ar influenţa aflarea adevărului sau ar săvârşi noi infracţiuni.
Împotriva acestei încheieri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Se susţine, prin motivele scrise şi concluziile orale, că şi în prezent se menţine pericolul pentru ordinea publică ce ar exista prin punerea în libertate a inculpaţilor, persistând rezonanţa socială negativă a faptelor, de comiterea cărora sunt bănuiţi aceştia şi impunându-se să se acorde prioritate protejării ordinii publice, existând pericolul ca, odată lăsaţi în liberate, să-şi reia activitatea infracţională.
Asemenea, s-a arătat că nu a fost încălcat nici termenul rezonabil de arestare preventivă, deşi inculpaţii sunt în detenţie preventivă de circa un an şi jumătate, întrucât prelungirea în timp nu este datorată organelor judiciare ci complexităţii cauzei şi conduitei procesuale a inculpaţilor, necooperante.
Verificând încheierea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova este fondat.
În cauză inculpaţii au fost arestaţi preventiv prin încheierea nr. 20 din 30 noiembrie 2008 a Tribunalului Mehedinţi, în considerarea cazului prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
S-a reţinut, în adevăr, cum consemnează şi instanţa de apel, că la data de 28 noiembrie 2008 inculpaţii au fost prinşi în flagrant în timp ce efectuau operaţiuni de retragere sume de bani la un ATM aparţinând R.B. din Orşova, folosind carduri contrafăcute, ocazie cu care s-au descoperit asupra inculpaţilor alte zeci de carduri, înscrisuri ce conţineau coduri pin şi diferite sume de bani.
Ceea ce nu a mai consemnat instanţa în conturarea activităţii infracţionale de săvârşirea căreia sunt bănuiţi inculpaţii, este că urmare cercetărilor, au fost descoperite la domiciliile acestora alte dovezi, care arată gradul înalt de pregătire în comiterea fărădelegilor şi amploarea actelor de această natură.
Astfel, la domiciliul inculpatului P.V.A. au fost descoperite 147 carduri, liste cu coduri pin şi suma de 900 lei, iar la domiciliul inculpatului G.M. alte 38 carduri, liste cu coduri pin şi suma de 1700 lei.
Asemenea, s-a mai stabilit că inculpaţii au efectuat operaţiuni de retragere sume de bani cu carduri contrafăcute şi de la bancomate aparţinând B.C.R. şi B.R.D. din Orşova.
Suma totală retrasă de pe 113 dintre cele 236 carduri găsite de inculpaţi, în perioada 1 octombrie – 28 noiembrie 2008, în mod fraudulos, este de 241.650 lei.
Prin sentinţa penală nr. 199 din 25 mai 2009 Tribunalul Mehedinţi i-a condamnat pe cei doi inculpaţi la pedepsele rezultante de câte 5 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate.
Este necontestat că infracţiunile de săvârşirea cărora sunt bănuiţi inculpaţii prezintă un ridicat grad de pericol social.
La toate cele arătate mai sus, este semnificativ de relevat şi că sumele de bani au fost retrase prin carduri contrafăcute din conturi emise de instituţii bancare din străinătate, în special Italia, ceea ce evocă posibilul caracter transnaţional al actelor infracţionale.
Gradul de pericol social al faptelor nu se confundă cu pericolul concret pentru ordinea publică ce ar rezulta din lăsarea în libertate a inculpaţilor însă nici nu este exclus, regăsindu-se în acesta din urmă, alături de alte date circumstanţiale, dintre care sunt de evidenţiat cele privind rezonanţa în colectivitate a unor astfel de fapte, amplificată de frecvenţa acestora şi posibilitatea repetării lor, susţinută de multitudinea datelor descoperite la percheziţii.
Toate aceste date definitorii pentru pericolul pentru ordinea publică se completează cu starea de nelinişte şi sentimentul de insecuritate şi injustiţie resimţit de comunitate în cazul lăsării în libertate a inculpaţilor.
Faţă de complexitatea cauzei, conduita procesuală a inculpaţilor şi probele a căror administrare a fost cerută în apărare, durata arestării preventive este rezonabilă, inculpaţii fiind lipsiţi de libertate în prezent şi în baza condamnării pronunţate de un tribunal competent, chiar dacă hotărârea nu este definitivă.
Împrejurările la care face trimitere instanţa, de luat în seamă la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, respectiv caracterul şi moralitatea inculpaţilor, domiciliul, profesia şi legăturile lor familiale, nu sunt noi, ci ele au existat încă din momentul arestării inculpaţilor, aşa încât nu se constată, în cauză, încetarea temeiurilor care au determinat privarea de libertate.
Faţă de cele ce preced, admiţând recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, va fi casată încheierea atacată numai cu privire la dispoziţia de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaţilor G.M. şi P.V.A. cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., pe care o va înlătura.
Înalta Curte, pentru motivele arătate, va menţine arestarea preventivă a inculpaţilor sus-numiţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva încheierii din 28 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în Dosarul nr. 10314/101/2008, privind pe inculpaţii G.M. şi P.V.A.
Casează încheierea atacată numai cu privire la dispoziţia de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaţilor G.M. şi P.V.A. cu măsura obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., pe care o înlătură.
Menţine arestarea preventivă a inculpaţilor G.M. şi P.V.A.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 25 lei, se vor plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 3743/2010. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 184/2010. Penal → |
---|