ICCJ. Decizia nr. 1773/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1773/2010
Dosar nr. 218/117/2004
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 198 din 16 martie 2004 pronunţată în Dosarul nr. 218/117/2004 de Tribunalul Cluj, a fost condamnat inculpatul D.G.S. (fiul lui G. şi A.), în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii preventive, începând cu data de 19 iunie 2000, ora 1800 şi până la data de 20 iunie 2000, ora 1800.
De asemenea, tribunalul a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părţii vătămate P.D.F., reprezentată de tatăl său – P.S.
Potrivit art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1.800.000 lei, din care 400.000 lei reprezintă onorariul avocaţial din oficiu.
Conform art. 189 C. proc. pen., onorariul avocaţial din oficiu în sumă de 400.000 lei, cuvenit doamnei avocat K.M.R., s-a avansat din fondul M.J.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 656 din 06 ianuarie 2004, a fost trimis în judecată inculpatul D.G.S., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), reţinându-se în esenţă că, la data de 19 iunie 2000, în jurul orelor 1330, în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpata minoră L.C.D., ajutat de aceasta prin asigurarea pazei, inculpatul a urmărit-o şi deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată P.D.F., în vârstă de 11 ani, de un lănţişor din aur în valoarea de 560.000 lei (ROL).
Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Cluj la data de 16 martie 2004, a formulat apel inculpatul D.G.S. la data de 08 decembrie 2008 (data poştei), prin care a solicitat desfiinţarea hotărârii de condamnare şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate de prima instanţă.
În motivarea apelului, s-a arătat, cu privire la primul motiv de apel că, judecarea cauzei s-a făcut fără ca inculpatul să fi fost legal citat, totodată aflându-se în imposibilitate de a se prezenta la instanţă şi de a încunoştinţa instanţa despre această imposibilitate, deoarece, la data comiterii faptei a locuit cu părinţii în Sighetu Marmaţiei, după care, în anul 2002, s-a mutat împreună cu aceştia în comuna Sarasău. În perioada 2002-2003 a efectuat stagiul militar, iar în septembrie 2003 a plecat împreună cu soţia în Italia, Roma, de unde nu a mai revenit. În data de 5 decembrie 2008, a fost reţinut de organele de poliţie din Roma, aflând că este urmărit pentru o condamnare din 2004 din România şi că urmează a fi extrădat.
Cu privire la al doilea motiv de apel, s-a arătat că, raportat la circumstanţele reale ale cauzei şi circumstanţele personale ale inculpatului, precum şi la modificările C. pen. prin Legea nr. 278/2006, pedeapsa aplicată de prima instanţă poate fi suspendată condiţionat, fiind îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin Decizia penală nr. 114/ A din 17 noiembrie 2009 a respins, ca nefondat, apelul peste termen declarat de apelantul D.S.G., obligându-l pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că inculpatul a fost legal citat la adresele cunoscute de instanţă.
În ceea ce priveşte termenul de declarare a apelului s-a constatat că, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 365 C. proc. pen. privind apelul peste termen, întrucât inculpatul a lipsit la toate termenele de judecată în primă instanţă, cât şi la pronunţare, declarând apel înăuntrul termenului de 10 zile de la data reţinerii de către organele de poliţie italiene în vederea extrădării – 05 decembrie 2008 (Dosar 625/2004 Tribunalul Cluj – formele de executare a mandatului european loc.dosar).
Ulterior, la 23 decembrie 2008, inculpatul a fost pus în libertate de către Curtea de Apel din Roma, nefiind comunicate documentele, în vederea extrădării, de către statul român, instanţa de apel citându-l în continuare la adresa de reşedinţă din Roma, Via Fiuma.
Referitor la motivul de apel privitor la greşita individualizare a pedepsei, de asemenea instanţa a apreciat că acesta este neîntemeiat, pedeapsa fiind corect individualizată de instanţa de fond, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.
Împotriva hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în termen legal, inculpatul D.G.S. a declarat recurs pentru motivele detaliate arătate în încheierea de amânare a pronunţării din data de 16 aprilie 2010 (care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.), pronunţarea deciziei fiind amânată pentru 5 mai 2010.
Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:
Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au reţinut corect în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., constând în aceea că, la data de 19 iunie 2000, în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpata minoră L.C.D., ajutat de aceasta prin asigurarea pazei, inculpatul a urmărit-o şi deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată P.D.F., în vârstă de 11 ani, de un lănţişor de aur în valoare de 560.000 lei (ROL).
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările săvârşirii acesteia, datele ce circumstanţiază persoana inculpatului.
Înalta Curte apreciază că, în raport cu acestea, pedeapsa aplicată de instanţa de fond şi ulterior menţinută de instanţa de apel a fost corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare a acesteia.
Astfel se constată că pedeapsa aplicată a fost stabilită la nivelul unui cuantum situat sub minimul special prevăzut de lege, instanţa reţinând corect în favoarea inculpatului circumstanţele prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. (lipsa antecedentelor penale şi dând eficienţă dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen.).
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că scopul acesteia nu poate fi atins fără executarea acesteia, prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., faţă de motivele care l-au determinat pe inculpat să săvârşească fapta (acesta fugise de acasă cu prietena sa şi fără ştirea părinţilor intenţiona să plece din ţară), faţă de conduita inculpatului ulterior comiterii faptei (care ştiind că se derulează o anchetă penală împotriva sa, a plecat din ţară, nefiind curios de evoluţia acesteia şi de eventuala sancţiune de care era pasibil şi pe care, dacă ar fi fost de bună credinţă, ar fi trebuit să o execute), precum şi faţă de faptul că nu sunt dovezi din care să rezulte că inculpatul ar fi înţeles consecinţele faptei sale şi nu există riscul comiterii altor infracţiuni de către acesta.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerinţele art. 81 C. pen. pentru a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. neputând fi atins decât prin privarea de libertate a inculpatului.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.G.S.
Totodată, va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G.S. împotriva Deciziei penale nr. 114/ A din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3739/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3740/2010. Penal → |
|---|
