ICCJ. Decizia nr. 1813/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1813/2010
Dosar nr. 9289/2/2009
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6 din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta P.A. împotriva rezoluţiei nr. 1335/11/2/2009 din data de 07 septembrie 2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A fost obligată petenta la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la datele de 23 ianuarie 2008 şi 28 ianuarie 2008 s-au înregistrat la parchet plângerile formulate de petenta P.A. împotriva intimaţilor E.C., E.E. şi G.V., avocat, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 288 C. pen., art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 293 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi art. 323 C. pen., constând în faptul că au semnat fără drept împuterniciri avocaţiale, în numele lui O.A. şi le-au depuse în dosare civile aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
De asemenea, a fost reclamată săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 257 - 258 C. pen. de către avocat G.V., constând în influenţarea instanţelor de judecată în scopul pronunţării unor hotărâri judecătoreşti favorabile lui E.C. şi E.E.
Prin ordonanţa nr. 253/P/2008 din 28 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de E.C., E.E. şi G.V. cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 288 C. pen., art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292, art. 293 C. pen. şi art. 323 C. pen., pentru primii doi, întrucât există autoritate de lucru judecat, iar pentru ultimul, întrucât faptelor le lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost cercetat şi anume intenţia ca element al laturii subiective.
Plângerea formulată la Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă ca nefondată prin rezoluţia nr. 1335/11/2/2009 din 07 septembrie 2009.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petenta a formulat plângere la instanţă.
Analizând plângerea petentei, instanţa de fond a constatat că aceasta este nefondată.
În considerentele sentinţei, s-a reţinut că în cuprinsul celor două plângeri penale numita P.A. a susţinut că numiţii E.C., E.E. şi G.V., fără a avea calitatea de reprezentanţi ai numitei O.A., prin folosirea împuternicirii avocaţiale nr. 21 din 01 februarie 2006, falsă, au formulat cereri în Dosarul civil nr. 31072/2/2005 (nr. vechi 3605/2005) privind recursul declarat de numita O.A., în contradictoriu cu pârâţii P.A. şi P.I. împotriva sentinţei civile nr. 347 din 25 martie 2004 a Judecătoriei Urziceni (dosar civil având ca obiect rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, autentificat sub nr. 1395/2001, încheiat între soţii P. şi numita O.A.), iar în baza acestor înscrisuri Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a pronunţat Decizia civilă nr. 235 din 01 februarie 2006.
În motivarea plângerii penale, numita P.A. a precizat că împotriva Deciziei civile nr. 235 din 01 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost admis recursul declarat de numita O.A., a formulat contestaţie în anulare, care a format obiectul Dosarului civil nr. 2072/2/2006 al instanţei de judecată anterior menţionată, cauză în care numiţii E.C., E.E. şi G.V. au depus împuternicirea avocaţială nr. 74 din 27 aprilie 2006 semnată în fals la rubrica "client/reprezentant", numita O.A. fiind reprezentată nelegal de către susnumiţi, prin folosirea acestui înscris nereal Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţând Decizia civilă nr. 1013 din 28 aprilie 2006 prin care s-a respins, ca nefondată, respectiva contestaţie în anulare.
Din actele premergătoare existente în Dosarul penal nr. 253/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a rezultat că în ceea ce priveşte solicitarea numitei P.A., de a se efectua cercetări penale faţă de numiţii E.C. şi E.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), fals privind identitatea, prev. de art. 293 C. pen. şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 C. pen., instanţa de fond a constatat că aspectele sesizate de numita P.A. în prezentul dosar penal sunt identice cu cele care au format obiectul Dosarului penal nr. 159/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, în care a fost adoptată, în conformitate cu disp. art. 228 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. prin rezoluţia din 22 februarie 2008, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de numiţii E.C. şi E.E. pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate anterior.
Astfel, prin rezoluţia nr. 159/P/2007 din data de 22 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care numita P.A. solicită cercetarea penală a numiţilor E.C. şi E.E. întrucât, pe de o parte, prin procura nr. 2785 din 05 august 2004 numitul E.C. a fost împuternicit de numita O.A. să o reprezinte în faţa tuturor instanţelor care vor judeca cauza având ca obiect rezilierea contractului de întreţinere referitor la imobilul în litigiu, atât în fond, cât şi în căi de atac ordinare sau extraordinare, va putea face încasări şi plăţi, va putea solicita învestirea titlului cu formulă executorie şi va putea substitui alţi mandatari, va putea angaja avocaţi şi să facă tot ceea ce ar face ea pentru realizarea acestui mandat, "fără ca cineva să poată opune vreo limitare, impreciziune ori imperfecţiune a mandatului", mandat în baza căruia numitul E.C. l-a angajat pe avocatul G.V. să le asigure asistenţa şi reprezentarea în faţa instanţelor de judecată, iar pe de altă parte, conform Statutului profesiei de avocat, semnătura de la rubrica client nu este necesară în situaţia în care forma de exercitare a profesiei de avocat atestă identitatea părţilor, a conţinutului şi data contractului de asistenţă juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea.
Această soluţie de neîncepere a urmăririi penale, adoptată în Dosarul penal nr. 159/P/2007 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, a fost menţinută, în mod succesiv, prin ordonanţa nr. 109/11-2/2008 din 18 iulie 2008 emisă de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa şi sentinţa penală nr. 247 pronunţată la data de 31 octombrie 2008 de Judecătoria Urziceni, în Dosarul nr. 1802/330/2008 (nr. vechi 1803/2008), hotărâre judecătorească rămasă definitivă la data de 03 februarie 2009 prin respingerea de către Tribunalul Ialomiţa a recursului declarat de numita P.A.
Instanţa de fond a concluzionat că există autoritate de lucru judecat, întrucât în cauză instanţa penală a pronunţat o hotărâre definitivă cu privire la acţiunea penală, astfel încât nu se mai poate exercita o nouă acţiune penală împotriva aceloraşi persoane şi cu privire la aceleaşi fapte.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, întrucât este incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale a petentei, de natură să garanteze drepturile acesteia şi să influenţeze soluţia procesului, respectiv cu privire la plângerea împotriva soluţiei dispusă de procuror faţă de intimatul G.V., reţinând greşit că există autoritate de lucru judecat şi în privinţa acestui intimat.
Din actele dosarului rezultă că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluţia nr. 159/P/2007 din 22 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, menţinută prin ordonanţa nr. 109/II-2/2008 din 18 iulie 2008 emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa şi prin sentinţa penală nr. 247 pronunţată la data de 31 octombrie 2008 de Judecătoria Urziceni, rămasă definitivă la data de 03 februarie 2009, nu îl vizează pe intimatul G.V., ci doar pe intimaţii E.C. şi E.E., faţă de care, în mod corect, atât prin ordonanţa nr. 253/P/2008 din 28 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cât şi prin sentinţa atacată, s-a constatat existenţa autorităţii de lucru judecat, aspectele semnalate prin plângerile formulate de petentă fiind identice.
Susţinerile apărătorului intimatului G.V., în sensul că din considerentele sentinţei rezultă că instanţa de fond a analizat soluţia de neîncepere a urmăririi penale privind pe acest intimat, sunt neîntemeiate, întrucât instanţa de fond nu a făcut o analiză proprie a soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin ordonanţa nr. 253/P/2008 din 28 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti faţă de intimatul G.V., în raport cu motivele invocate prin plângerea petentei şi actele dosarului, ci s-a limitat doar la a prelua conţinutul ordonanţei procurorului cu privire la plângerea privind pe intimaţii E.C. şi E.E., această omisiune echivalând cu nepronunţarea asupra plângerii petentei, conform procedurii instituite prin art. 2781 C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de petenta P.A. împotriva sentinţei penale nr. 6 din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, va casa, în parte, sentinţa penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecarea plângerii petentei numai în ceea ce-l priveşte pe intimatul G.V., menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Conform art. art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petenta P.A. împotriva sentinţei penale nr. 6 din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează, în parte, sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecarea plângerii petentei numai în ceea ce-l priveşte pe intimatul G.V.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1804/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4606/2010. Penal → |
|---|
