ICCJ. Decizia nr. 182/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 182/2010
Dosar nr. 453/1/2010
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursurilor de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 5 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2431/109/2008 s-a dispus - printre altele - menţinerea stării de arest a inculpaţilor M.C.N., M.D., C.D., R.I. şi M.D.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, fiind îndeplinite cerinţele impuse de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. În ceea ce priveşte pericolul pentru ordinea publică, instanţa de apel a reţinut că acesta rezultă nu numai din datele referitoare la persoana inculpaţilor ci şi din împrejurările în care se bănuieşte că au fost comise faptele, natura şi gradul de pericol social al acestora, rezonanţa pe care o au în societate, elemente care pe fondul creşterii alarmante a infracţionalităţii, aduc atingere ordinii de drept şi liniştii publice.
În consecinţă, s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 1602 C. proc. pen., impunându - se menţinerea stării de arest a inculpaţilor.
Împotriva încheierii pronunţată la data de 5 ianuarie 2010 de Curtea de Apel Piteşti au declarat recurs - printre alţii - inculpaţii M.C.N., M.D., C.D., R.I. şi M.D. solicitând casarea acesteia şi în cadrul rejudecării să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 256 din 26 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 2431/109/2008 s-a dispus - printre altele - condamnarea inculpatei M.C.N. la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 279 alin. (1) din Legea 297/2004.
Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus condamnarea inculpaţilor M.D. şi R.I. la o pedeapsă rezultantă de câte 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, art. 25 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 25 C. pen. rap. la art. 279 alin. (1) rap. şi art. 248 C. pen. combinat cu art. 244 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 297/2004; inculpatul C.D. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. la care s-a adăugat un spor de 1 an, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 12 ani închisoare, reţinându-se în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, art. 291 C. pen., art. 26 rap. la art. 291 C. pen., art. 290 C. pen., fapte comise în condiţiile prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); inculpatul M.D. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. penal pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 26 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, art. 291 C. pen., art. 290 C. pen., art. 279 rap. la art. 248 şi art. 244 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 297/2004, fapte comise în condiţiile prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Le-au fost interzise inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În fapt, s-a reţinut că în perioada aprilie - mai 2008 inculpatul C.D. împreună cu inculpaţii M.C.N., M.D. şi R.I. s-au constituit într-un grup infracţional organizat şi prin folosirea unor acte false au ridicat extrase de cont de la SC D.C.B. SA ori de S.S.I.F. - uri, după care au tranzacţionat fraudulos acţiunile deţinute la societăţile comerciale listate pe Bursa de Valori Bucureşti. Pentru obţinerea sumelor de bani, inculpaţii foloseau acte de identitate false, iar în data de 20 mai 2008 au ridicat de la R.B. - Agenţia Apusului Bucureşti, suma de 150.000 RON provenind din tranzacţionarea frauduloasă a acţiunilor părţilor vătămate O.M.G. şi O.D. Prejudiciul total cauzat tuturor părţilor vătămate a fost estimat la suma de 1.473.471,68 lei.
Inculpaţii M.C.N. şi M.D. au folosit cărţii de identitate false pentru a se putea substituii părţilor vătămate, le-au prezentat pentru identificare la unităţile bancare unde au deschis conturi folosind acte false, au produs şi semnat documente bancare false pentru ridicarea banilor obţinuţi fraudulos. Aceeaşi inculpaţi au dat ordine de tranzacţionare în baza unor acte false, pentru titularii de acţiuni O.M.G., O.D., Ţ.L. şi G.M.D., reuşind inducerea acestora în eroare şi cauzarea unor prejudicii însemnate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel - printre alţii - şi inculpaţii M.C.N., M.D., C.D., R.I. şi M.D., iar la termenul stabilit pentru judecarea apelului - 11 septembrie 2009 - instanţa de control judiciar, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive, a menţinut starea de arest a acestora, pronunţând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Cu privire la această dispoziţie a instanţei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.
În cauză, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept - 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. - care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaţilor.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor - inculpaţii constituiţi într-un grup infracţional organizat, fiecare cunoscând în concret ce anume activităţi frauduloase să întreprindă pentru realizarea scopului infracţional propus, au acţionat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale inducând în eroare părţile vătămate prin folosirea unor înscrisuri false, prejudiciul cauzat fiind estimat la 1.473.471,68 lei - de gravitatea acestui gen de infracţiuni, corelat cu natura relaţiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică, astfel cum este reglementat în dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., nu se confundă cu pericolul social al faptei, ca trăsătură a infracţiunii, acesta din urmă având un sens mult mai larg.
Totuşi nu se poate face abstracţie, în cadrul analizei asupra menţinerii detenţiei provizorii, de gravitatea concretă a faptelor săvârşite, după cum nu se poate ignora nici faptul că, în cazul infracţiunilor grave - cum sunt cele reţinute în sarcina inculpaţilor - pericolul concret pentru ordinea publică subzistă chiar dacă detenţia preventivă se prelungeşte în timp.
Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpaţilor, hotărârea de condamnare - chiar nedefinitivă - constituind un temei suficient de puternic pentru a se constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându - se, astfel, atât dispoziţiile cuprinse în legea internă cât şi prevederile C.E.D.O.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează nici prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpaţilor de a fi judecaţi într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii persoanei încadrându - se în limitele legii.
Toate aceste aspecte, justifică dispoziţia instanţei de apel în sensul menţinerii arestării preventive astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.C.N., M.D., C.D., R.I. şi M.D.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.C.N., M.D., C.D., R.I. şi M.D. împotriva încheierii din 5 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2431/109/2008.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4610/2010. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 1823/2010. Penal → |
|---|
