ICCJ. Decizia nr. 1817/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1817/2010
Dosar nr.124/36/2010
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 21/F din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC F.C. împotriva Rezoluţiei nr. 5/11/2/2010 din data de 14 ianuarie 2010 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
A fost obligată petenta la 50 RON cheltuieli judiciare către stat şi 3.000 RON cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la data de 28 ianuarie 2010, petenta SC F.C. a formulat plângere împotriva Rezoluţiei nr. 28/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta din 7 decembrie 2009, privind pe intimaţii Ş.S., A.V. şi P.B.C.
Petenta a solicitat admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror în vederea efectuării de cercetări faţă de intimatul Ş.I. pentru infracţiunea de instigare la tulburare de posesie, iar faţă de intimaţii A.V. şi P.B.C. pentru infracţiunea de tulburare de posesie.
Examinând plângerea formulată, instanţa a reţinut că petenta a solicitat iniţial declanşarea urmăririi penale faţă de avocatul Ş.S. întrucât acesta, împreună cu alte persoane neidentificate, ar fi ocupat fără încuviinţarea societăţii, o rampă betonată aflată în corpul D al complexului D.
Probele administrate în cauză au demonstrat că la data de 7 octombrie 2006 intimatul Ş.S. a participat la o licitaţie la Administraţia Finanţelor Publice Constanţa pentru un imobil intitulat „Clădire în suprafaţă construită de 60,66 mp plus teren în suprafaţă de 63,71 mp situat în Constanţa Bd. A.L., S.V., Complex Turistic D.".
Prin procesul-verbal din dosarul de executare s-a constatat adjudecarea imobilului respectiv în favoarea numitului Ş.S. Ulterior, imobilul respectiv a fost înscris în cartea funciară şi pe rolul Primăriei Municipiului Constanţa.
În anul 2007, petenta a introdus o acţiune civilă, prin care solicita ca intimatul Ş.S. să asigure liberul acces la centrala termică a SC C.T.D. SRL pentru introducerea unui cazan de încălzire.
Prin Sentinţa civilă nr. 12433 din 22 octombrie 2007, Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a respins acţiunea formulata de către petentă. Prin Sentinţa nr. 2099 COM din 6 aprilie 2007, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată acţiunea formulată de petentă având ca obiect evacuare, întrucât, motivează instanţa comercială, petentei (reclamanta F.C.) îi incumba sarcina probei, însă nu a putut dovedi ocuparea efectivă de către societatea intimatului Ş.S.
Ulterior, intimatul s-a deplasat să-şi verifice spaţiul câştigat prin licitaţie publică, ocazie cu care a observat că în faţa uşii de acces se afla un cazan, iar încuietorile de la uşa de acces au fost schimbate. În acest context, intimatul Ş.S. a formulat plângere la organele de poliţie, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tulburare de posesia de către autori necunoscuţi.
După depunerea plângerii, la data de 7 martie 2008, intimatul Ş.S. i-a rugat pe prietenii săi intimaţii A.V. şi P.B.C., să schimbe încuietorile de la uşa de acces pentru a nu pătrunde persoane străine în interior. Cei doi au cumpărat un butuc de yală, s-au deplasat la adresa indicată şi când au ajuns acolo s-au întâlnit cu o persoană care a afirmat că este proprietarul spaţiului şi Ie-a solicitat să plece.
Cei doi nu au reuşit să pătrundă în spaţiul respectiv, întrucât pe rampa de acces se afla depozitat un cazan, deci nu au reuşit nici să schimbe încuietorile.
Instanţa de fond a concluzionat că, în aceste condiţii, în mod corect procurorul a dispus prin Rezoluţia nr. 28/P din 7 decembrie 2009, neînceperea urmării penale fată de numiţii A.V., P.B.C. şi Ş.I., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare de posesie sau instigare la infracţiunea de tulburare de posesie.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat recurs petenta, solicitând, în esenţă, admiterea recursului şi casarea sentinţei, întrucât nu s-a motivat de ce nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 66 alin. (1) şi art. 52 C. proc. pen., precum şi cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituţia României, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condiţiile prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
Conform art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
În respectarea acestor dispoziţii legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, necesare pentru soluţionarea plângerii penale formulată de petentă, dar şi pentru a se stabili eventuala incidenţă a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr. 28/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluţionarea plângerii penale formulată de petentă, dar şi pentru a stabili eventuala incidenţă a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcarea acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 681 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoanele faţă de care s-au efectuat acte premergătoare au săvârşit, cu vinovăţia cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.
Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. d) din C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
Astfel, potrivit art. 220 alin. (1) C. pen., infracţiunea de tulburare de posesie constă în ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimţământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condiţiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat.
În Rezoluţia din 7 decembrie 2009 dată în dosarul nr. 28/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, s-a reţinut corect că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de tulburare de posesie şi de instigare la tulburare de posesie, pentru care recurenta petentă a formulat plângere, întrucât lipseşte latura subiectivă, din actele premergătoare efectuate rezultând că intimaţii nu au intenţionat să ocupe vreun imobil aparţinând recurentei petente, ci s-au deplasat către un spaţiu ce îi aparţine în mod legal intimatului Ş.S., la care nu au avut acces datorită faptului că în faţa uşii acelui spaţiu era depozitat un cazan, iar la solicitarea reprezentanţilor recurentei petente au părăsit rampa de acces în spaţiul respectiv .
În consecinţă, respingând plângerea şi menţinând rezoluţia atacată, prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Cu privire la cheltuielile judiciare reprezentând onorariile apărătorului angajat de intimaţi (în cuantum de 3.000 RON fiecare), Înalta Curte constată, în concordanţă cu dispoziţiile art. 193 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 274 alin. (3) C. proc. civ., că sunt exagerat de mari în raport cu obiectul cauzei şi cu munca îndeplinită.
Din textele de lege citate rezultă că instanţa are latitudinea de a aprecia asupra necesităţii cheltuielilor făcute de către părţi.
Or, în prezenta cauză, se constată că suma solicitată cu titlu de onorariu de avocat este vădit disproporţionată atât în raport cu obiectul cauzei, cât şi în raport cu asistenţa asigurată intimaţilor, având în vedere că acelaşi apărător a asigurat asistenţa juridică a intimaţilor şi în faţa instanţei de fond, nu a formulat note de concluzii pe care să le depună la dosar, iar cauza a fost soluţionată la primul termen de judecată.
Astfel, Înalta Curte va obliga recurenta petentă la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimaţii A.V., P.B.C. şi Ş.S., obligaţie care corespunde cheltuielilor efective necesare cauzei.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentă SC F.C. împotriva Sentinţei penale nr. 21/F din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) şi art. 193 alin. (6) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC F.C. împotriva Sentinţei penale nr. 21/F din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat şi la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către intimaţii A.V., P.B.C. şi Ş.S.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1814/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1818/2010. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
