ICCJ. Decizia nr. 1851/2010. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1851/2010
Dosar nr. 307/64/2010
Şedinţa publică din 10 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 3F/ E din 19 aprilie 2010, Curtea de Apel Braşov a respins ca inadmisibilă cererea formulată de persoana extrădabilă B.I.G. de amânare a predării către autorităţile judiciare din republica Moldova, extrădare dispusă prin sentinţa penală nr. 95/ F din 1 octombrie 2008 de Curtea de Apel Braşov.
La data de 1 octombrie 2008, Curtea de Apel Braşov a admis cererea formulată de Ministerul de Justiţie al Republicii Moldova şi a dispus extrădarea numitului B.I.G. către autorităţile judiciare din Republica Moldova în vederea executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală din 17 iunie 2006 a Judecătoriei Buiucani, dispunându-se şi arestarea acestuia conform art. 54 alin. (3) raportat la art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 precum şi predarea sa către autorităţile solicitante.
Hotărârea nu a fost executată până în prezent B.I.G formulând mai multe cereri de amânare a predării, motivând că doreşte obţinerea cetăţeniei române şi executarea pedepsei într-un penitenciar din România.
Curtea de Apel Braşov a respins cererea ca inadmisibilă, acest motiv neregăsindu-se printre cele expres şi limitativ prevăzute de lege.
Recursul persoanei extrădate B.I.G este inadmisibil.
În dispoziţiile art. 56 cu referire la art. 54 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 nu este prevăzută calea de atac a recursului cu privire la cererea având ca obiect predarea, care este o operaţiune subsecventă extrădării.
Legiuitorul a prevăzut calea de atac a recursului numai împotriva soluţiilor ce se pot pronunţa cu privire la cererile de extrădare printre acestea fiind şi cea prevăzută de art. 54 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 referitoare la amânarea soluţionării cererii de extrădare pentru un termen de 2 luni şi acordarea unui ultim termen de încă două, dar nu cu privire la amânarea predării.
Art. 60 din aceeaşi lege nu prevede nicio cale de atac împotriva amânării predării, astfel că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de persoana extrădabilă B.I.G. împotriva Sentinţei penale nr. 3F/ E din 19 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 10 mai 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 1693/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 162/2010. Penal. Contestaţie la executare... → |
---|