ICCJ. Decizia nr. 2023/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2023/2010
Dosar nr. 566/32/2009
Şedinţa publică din 21 mai 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin Sentinţa penală nr. 20 din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul C.I. împotriva Rezoluţiei nr. 579/II/2 din 23 septembrie 2009 a Procurorului General de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 566/32 din 15 octombrie 2009 petiţionarul C.I. a formulat plângerea împotriva Rezoluţiei nr. 579/II/2 din 23 septembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În motivarea plângerii petiţionarul a arătat că notarul public P.M. a săvârşit infracţiunile de abuz în serviciu în dauna persoanelor fizice, fals intelectual, uz de fals şi înşelăciune cu ocazia încheierii Contractului de vânzare cumpărare nr. 220 din 15 februarie 2007, în care a trecut preţul de 25.000 RON, în loc de 250.000 RON.
Plângerea formulată este nefondată.
Prin Rezoluţia procurorului din data de 30 iunie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 187/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public P.M. pentru infracţiunile de abuz în serviciu în dauna persoanelor fizice, fals intelectual, uz de fals şi înşelăciune, deoarece faptele nu s-au confirmat. Pentru a pronunţa această soluţie procurorul a reţinut faptul că la data de 15 februarie 2007, la Biroul Notarului Public P.M. din Piatra Neamţ, s-a perfectat contractul de vânzare cumpărare având ca obiect o suprafaţă de teren de 1250 m.p., în care ca vânzători figurează numiţii C.I., C.D. şi C.G., iar la cumpărător figurează G.I.. Contractul a fost autentificat sub nr. 220 din 15 februarie 2007, fiind semnat de către toate părţile implicate, care au fost prezente personal în faţa notarului public. Preţul vânzării a fost stipulat foarte clar în contractul de vânzare - cumpărare ca fiind de 25.000 RON, vânzătorii declarând, sub semnătură, că au primit în întregime acest preţ de la cumpărător mai înainte de semnarea prezentului contract.
Ulterior, după circa 2 ani de zile, unul dintre vânzători, respectiv C.I., a reclamat faptul că preţul a fost trecut greşit în contract, că în realitate preţul negociat de părţi ar fi fost de 250.000 RON şi a reclamat pentru aceste ilegalităţi pe notarul public şi pe cumpărător.
Din cercetările efectuate, s-a stabilit că toate părţile implicate în perfectarea contractului de vânzare - cumpărare a terenului în suprafaţă de 1250 m.p., au fost prezente personal la notarul public, semnând fiecare contractul de vânzare - cumpărare în faţa notarului.
Faptul că una dintre părţi a susţinut la aproape doi ani de la perfectarea contractului, că nu ar fi citit contractul de vânzare - cumpărare, că nu ar fi primit un exemplar de pe acel contract, că nu ar fi ştiut că s-a trecut în mod greşit preţul stabilit de părţi, nu poate avea relevanţă în prezenta cauză, atâta timp cât respectiva parte a semnat şi ea personal contractul în faţa notarului.
Din ansamblul probatoriului administrat nu a rezultat că în cauză s-ar fi săvârşit vreo faptă penală de către notarul public P.M., motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta. S-a disjuns cauza şi s-a trimis pentru cercetări la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals şi înşelăciune de către numitul G.I., urmând ca în cursul anchetei să se stabilească împrejurările în care a fost semnată de către acesta minuta din 11 decembrie 2007.
Împotriva acestei soluţii petiţionarul a formulat plângere la Procurorul General care prin Rezoluţia din 23 septembrie 2009 dată în Dosarul nr. 579/II/2/2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins plângerea ca nefondată pentru aceleaşi considerente.
În condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen. petiţionarul a formulat plângere în faţa instanţei de judecată.
Instanţa analizând probele administrate de organele de urmărire penală şi în special copiile dosarului notarial, a constatat că soluţiile pronunţate de organele de urmărire penală sunt legale, faptele notarului public nerealizând conţinutul vreunei infracţiuni. Faptul că probabil vânzătorii s-au înţeles cu cumpărătorul ca acesta să achite un preţ mai mare, nu are relevanţă penală, deoarece notarul a scris în contract cât au declarat părţile, probabil pentru a nu se achita taxe notariale mai mari.
Faţă de aspectele mai sus arătate, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. instanţa a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul C.I. împotriva Rezoluţiei nr. 579/ 11 din 23 septembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs petiţionarul C.I., solicitând casarea hotărârii, admiterea plângerii sale şi trimiterea cauzei la procuror pentru a se începe urmărirea penală faţă de notarul public P.M. pentru infracţiunile reclamate.
În motivarea recursului se arată de către petiţionar că cercetările efectuate de procuror sunt incomplete, nu s-au audiat ceilalţi semnatari ai contractului, personal nu a citit şi semnat actul autentificat de notar, iar preţul convenit cu recurentul G.I. a fost de 250.000 RON.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că la data de 15 februarie 2007 la Biroul Notarului Public P.M. s-a perfectat contractul de vânzare - cumpărare având ca obiect suprafaţa de teren de 1.250 mp., în calitate de vânzători figurând numiţii C.I., C.D. şi C.G., iar cumpărător - numitul G.I..
Preţul acestei vânzări a fost de 25.000 RON, bani pe care vânzătorii au declarat că i-au primit în întregime de la cumpărători mai înainte de semnarea contractului.
Din cuprinsul actului autentificat din 15 februarie 2007, reiese că părţile au citit actul, i-au înţeles conţinutul, au consimţit la autentificarea înscrisului, semnând toate exemplarele.
Petiţionarul împreună cu ceilalţi doi vânzători au solicitat notarului public redactarea şi autentificarea contractului de vânzare -cumpărare, conform cererii aflată la dosarul de urmărire penală.
De asemenea, au fost depuse în copie actele care au stat la baza încheierii contractului de vânzare - cumpărare.
Din examinarea contractului respectiv rezultă că acesta a fost semnat de toate părţile, inclusiv de petiţionar.
Notarul public a întocmit actul respectiv la cererea părţilor, conform voinţei acestora, preţul trecut în contract fiind cel declarat de către părţi, cărora li s-au pus în vedere dispoziţiile Legii nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală şi cele ale Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.
Stabilirea de către părţi a unei alte sume drept preţ al terenului vândut decât cea declarată la notar nu poate atrage răspunderea penală a acestuia, din moment ce notarul a respectat toate dispoziţiile legale care reglementează încheiarea unui astfel de contract.
Referitor la „minuta" întocmită la data de 11 decembrie 2007 de către numitul G.D., prin rezoluţia atacată s-a dispus disjungerea cauzei şi trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ pentru a se efectua cercetări faţă de numitul G.D. sub aspectul comiterii infracţiunii de fals şi înşelăciune.
Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionar.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.I. împotriva Sentinţei penale nr. 20 din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 162/2010. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2647/2010. Penal → |
|---|
