ICCJ. Decizia nr. 1974/2010. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1974/2010
Dosar nr. 3972/1/2011
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus arestarea persoanei solicitate T.D.D. pe o durată de 25 zile, începând de la 9 mai 2011 până la 2 iunie 2011, inclusiv şi s-a dispus emiterea mandatului de arestare.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Faţă de persoana solicitată, autorităţile judiciare române au emis un mandat de executare al pedepsei închisorii, respectiv MEPI nr. 353 din 05 mai 2011 emis de Tribunalul Maramureş în baza sentinţei penale nr. 300 din 15 iulie 2010, pentru executarea unei pedepse de 7 ani şi 6 luni închisoare. în raport de această situaţie s-a pus problema incidenţei art. 97 din legea specială, privind predarea amânată sau condiţionată, fiind întemeiată solicitarea Ministerului Public de emitere a unei adrese către autorităţile judiciare austriece, prin care să li se aducă la cunoştinţă acestora situaţia existentă şi să li se solicite să îşi precizeze poziţia, în raport de această împrejurare.
De asemenea, instanţa a solicitat autorităţilor străine să precizeze dacă data emiterii actului intern în baza căruia s-a emis mandatul european de arestare este aceeaşi cu data mandatului european de arestare - 22 aprilie 2011 - întrucât la momentul întocmirii referatului cu sesizare de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în urma verificărilor telefonice, s-a comunicat o altă dată a actului intern în baza căruia s-a emis mandatului european, respectiv 25 martie 2011. Totodată, s-a solicitat să se precizeze dacă emitentul mandatului intern care a stat la baza mandatului european de arestare este tot Parchetul din Graz şi să se comunice, în măsura în care deţin, alte date de identificare ale persoanei solicitate, în afara celor cuprinse în mandatul european.
Cât priveşte solicitarea Ministerului Public de arestare a persoanei solicitate pentru 25 de zile, Curtea a constatat că este întemeiată, prin prisma dispoziţiilor art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, în raport de faptul că urmează a se amâna cauza în vederea obţinerii informaţiilor şi relaţiilor suplimentare mai sus menţionate, fiind avute în vedere la alegerea măsurii aceleaşi aspecte ca şi cele expuse în încheierea din 4 mai 2011, prin care s-a luat măsura arestării persoanei solicitate, în procedura semnalării, pe o durată de 5 zile.
Împotriva dispoziţiei de arestare, a declarat recurs persoana solicitată.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de fond a dispus, în mod corect, arestarea persoanei solicitate.
Din economia dispoziţiilor art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, rezultă că, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.
În raport cu dispoziţiile legale, mai sus-menţionate, se constată că, în vederea obţinerii informaţiilor şi relaţiilor suplimentare solicitate de instanţă, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a acestora, constatând îndeplinite cumulativ condiţiile pentru arestarea persoanei solicitate în această fază prealabilă punerii în executare a mandatului european de arestare.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată T.D.D., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată T.D.D. împotriva încheierii din 8 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosar nr. 4181/2/2011 (1722/2011).
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1971/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2002/2010. Penal. Cerere de liberare... → |
|---|
