ICCJ. Decizia nr. 1967/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1967/2010
Dosar nr. 3880/1/2011
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin încheierea din 28 aprilie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosar nr. 770/109/2011, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a constată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor M.S. şi M.N. şi s-a menţinut această măsură.
Prin sentinţa penală nr. 110 din data de 08 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost condamnat inculpatul M.N., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004 cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a disp. art. 320/1 C. proc. pen., rap. la art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. S-a dispus ca pedeapsa să se execute prin privare de libertate conform disp. art. 57 C. pen.
Prin aceiaşi sentinţă a fost condamnată inculpata M.S., pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a disp. art. 320/1 C. proc. pen., rap la art. 74 alin. (1) lit. a) – art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. S-a dispus executarea pedepsei prin privare de libertate conform dispoziţiilor art. 57 C. pen.
În esenţă, prima instanţă a reţinut că, în zilele de 29 decembrie 2010, 6 ianuarie 2011, 12 ianuarie 2011 şi 18 ianuarie 2011 inculpaţii au vândut investigatorului sub acoperire şi colaboratorului acestuia droguri de mare risc - respectiv heroină.
Cu ocazia efectuării percheziţiei la această dată, la locuinţa inculpaţilor au fost găsite droguri de mare risc - heroină precum şi sume de bani provenind din vânzarea produselor stupefiante.
De asemenea, conform procesul verbal întocmit de investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia (fila 38 dosar up), a planşelor foto ce conţin capturi foto ale imaginilor filmate în 6 ianuarie 2011 - f 40-44 dosar up, a rezultat că la această dată, inculpatul M.N. a vândut investigatorului sub acoperire şi colaboratorul său, contra sumei de 100 Euro şi 100 ron lei, 2,30 gr substanţă ce s-a dovedit a fi heroină, conform raportului de constatare tehnico ştiinţifică nr. 141523 din 10 ianuarie 2011
În locuinţa celor doi inculpaţi a fost identificată şi suma de 605 Euro, respectiv 1450 lei printre care şi suma predată investigatorului şi colaboratorului în vederea cumpărării drogurilor.
Faţă de cele mai sus expuse instanţa a constatat că, în drept, faptele inculpaţilor de a vinde în mod repetat, fără drept şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, colaboratorului şi investigatorului sub acoperire diferite cantităţi de heroină, drog de mare risc ce face parte din tabelul nr. 1 anexă la Legea 143/2000, în schimbul unor sume de bani , întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea 522/20004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva sentinţei penale pronunţate de tribunal s-a declarat apel de către ambii inculpaţi, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 06 aprilie 2011, acordându-se aleatoriu primul termen de judecată la data de 19 mai 2011.
De asemenea, s-a fixat termen de judecată la data de 28 aprilie 2011 în vederea verificării stării de arest a inculpaţilor.
În conformitate cu dispoziţiile art. 300/2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa are obligaţia să verifice în tot cursul judecăţii, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160/b C. proc. pen.
În speţă, analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat că măsura arestării preventive a inculpaţilor este legală şi temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă şi impun, în continuare, privarea de libertate a acestora, întrucât lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol se reflectă în rezonanţa socială deosebită a faptei, rămânerea în pasivitate a organelor judiciare prin neluarea unor măsuri fiind de natură să creeze un impact negativ în conştiinţa oamenilor.
Totodată, trebuie avute în vedere şi gravitatea faptei şi modalitatea de comitere a acesteia.
Faţă de aceste împrejurări, curtea a considerat că nicio altă măsură preventivă nu este oportună cel puţin în această fază a procesului.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii, solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi continuarea cercetării judecătoreşti cu inculpaţii în stare de libertate, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu mai subzistă şi nu au intervenit alte probe noi care să justifice privarea de libertate. Inculpaţii au realizat gravitatea infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi, aveau loc de muncă, au copii minori, nu au antecedente penale, poziţia lor procesuală a fost de recunoaştere, astfel că lăsarea în libertate nu poate prezenta pericol public. A mai arătat că au domicilii stabile, se vor prezenta în faţa instanţei şi nu mai pot influenţa buna desfăşurare a procesului penal, motiv pentru care, în subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti.
Recursurile sunt nefondate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpaţii sunt cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că în perioada 29 decembrie 2010-18 ianuarie 2011 au vândut unui investigator sub acoperire şi colaboratorului acestuia droguri de mare risc (heroină).
Inculpatul a fost reţinuţi şi arestaţi preventiv de la 18 ianuarie 2011, fiind condamnaţi în primă instanţă pentru faptele deduse judecăţii la o pedeapsă de câte 6 ani închisoare, ca urmare a aplicării art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. (s.pen.110 din 8 martie 2011 a Tribunalului Argeş).
Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor nu au încetat, ci dimpotrivă ele subzistă şi impun în continuare privarea de libertate.
Este astfel de observat că, prin pronunţarea unei hotărâri în primă instanţă, chiar nedefinitivă, în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă că inculpaţii au comis infracţiunile pentru care sunt cercetaţi, în condiţiile în care aceştia şi-au însuşit probatoriile administrate în faza de urmărire penală, iar judecata în fond s-a făcut prin raportare la art. 320/1 C. proc. pen.
Pe de altă parte, dincolo de atitudinea procesuală a inculpaţilor, nu se poate face abstracţie de gravitatea faptelor ce li se impută şi care prin natura lor şi împrejurările în care se reţine că ar fi fost comise (în mod repetat), atentează la sănătatea publică, aspecte care justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive se justifică în continuare şi nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata arestării nedepăşind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, în condiţiile în care judecata în primă instanţă a avut loc la mai puţin de 2 luni de la privarea iniţială de libertate a inculpaţilor.
Cum, în intervalul scurs de la pronunţarea sentinţei de condamnare nu au apărut date noi care să justifice revocarea sau înlocuirea cu o măsură mai puţin restrictivă de libertate , legal şi temeinic instanţa de apel, pe rolul căreia cauza se află în prezent, a dispus în baza art. 160/b rap. la art. 300/2 C. proc. pen. menţinerea stării de arest a inculpaţilor, astfel încât recursul acestora sunt nefondate şi vor fi respinse conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi M.S. şi M.N. împotriva încheierii din 28 aprilie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosar nr. 770/109/2011.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 125 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1964/2010. Penal. Cerere de liberare... | ICCJ. Decizia nr. 1971/2010. Penal → |
|---|
