ICCJ. Decizia nr. 1964/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1964/2010
Dosar nr. 519/64/2009
Şedinţa publică din 18 mai 2010
Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 100/S din 16 noiembrie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori a hotărât următoarele:
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a respins ca nefondată plângerea formulată de persoana vătămată N.S. împotriva rezoluţiei nr. 28/P/2009 din data de 06 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, pe care a menţinut-o relativ la soluţia adoptată cu privire la făptuitorii M.C., M.N., C.A.G., C.M., N.R.C. şi N.N., I.F., A.A.M. şi M.L.
A respins ca nefondată plângerea formulată de persoana vătămată N.S. împotriva rezoluţiei nr. 28/P/2009 din data de 06 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, pe care a menţinut-o cu privire la soluţia adoptată în ceea ce-l priveşte pe făptuitorul G.I. relativ la infracţiunile de fals intelectual.
A admis plângerea formulată de persoana vătămată N.S. împotriva rezoluţiei nr. 28/P/2009 din data de 06 mai2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, pe care a desfiinţat-o relativ la soluţia adoptată cu privire făptuitorul G.I., în sensul omisiunii adoptării unei soluţii cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu şi trimite cauza procurorului în vederea începerii urmării penale sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 246 alin. (1) C. pen.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 28/P/2009 din data de 06 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii M.C., M.N., C.A.G., C.M., N.R.C. şi N.N. sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 215 alin. (1), (3) C. pen., art. 208 alin. (1) C. pen. şi art. 260 alin. (1) C. pen., reţinându-se, relative la aceşti făptuitori, că faptele nu există. De asemenea, prin aceeaşi rezoluţie, o soluţie de neîncepere a urmăririi penale a fost adoptată şi în ceea ce-i priveşte pe făptuitorii I.F., A.A.M., M.L. şi G.I. (3 fapte) sub aspectul comiterii infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale. Totodată, s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de A.N. sub aspectul comiterii infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Pentru a adopta această soluţie, procurorul a avut în vedere faptul că la data de 09 octombrie 2007, persoana vătămată N.S. a sesizat Poliţia Municipiului Braşov cu privire la faptul că M.C., M.N., C.A.G., C.M., N.R.C. şi N.N., precum şi persoane cu funcţii publice ar fi participat la încheierea de acte false, săvârşind şi alte infracţiuni, motivat de faptul că persoana vătămată ar fi fost evacuată în mod abuziv de executorul judecătoresc A.R.L.
Ca urmare a efectuării actelor premergătoare în cauză, a rezultat faptul că la data de 16 septembrie 1999, între Banca Comercială S.P.I.B.R. SA şi SC C. SRL, reprezentată de M.D. şi M.O., a fost încheiat contractul linie de credit din 16 septembrie 1999 cu un plafon iniţial de 460.000.000 ROL, plafon care, ulterior, prin mai multe acte adiţionale, a fost majorat.
Pentru garantarea obligaţiei de rambursare a liniei de credit şi a dobânzilor şi a comisioanelor aferente, au fost încheiate contracte de garanţie imobiliară, unul dintre acestea având ca obiect apartamentul proprietatea persoanei vătămate situat în municipiul Braşov. Iniţial, rangul ipotecii constituite asupra acestui apartament a fost III, pentru ca ulterior, pe parcursul derulării contractului modificat prin 13 acte adiţionale, rangul ipotecii să ajungă I.
Deoarece SC C. SRL nu şi-a onorat obligaţiile asumate, contractul din 16 septembrie 1999 şi actele adiţionale aferente au fost puse în executare.
Conform art. 88 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 58/1998, băncile, prin executorii bancari, au dreptul să pună în executare titlurile executorii proprii, astfel că, Banca Comercială S.P.I.B.R. SA a solicitat Judecătoriei Braşov încuviinţarea executării silite imobiliare asupra imobilului aparţinând persoanei vătămate N.S.
Acest apartament a fost scos la licitaţie publică, fiind adjudecat, în data de 25 noiembrie 2005, de făptuitorul M.C.S., acesta vânzându-l ulterior către făptuitorii C.A.G. şi N.R.C. în data de 08 august 2007. Aceştia din urmă l-au vândut în data de 20 noiembrie 2007 către T.T.I.
Deoarece persoana vătămată N.S. a declarat că nu s-ar fi prezentat în faţa vreunui notar public pentru a semna contractul de garanţie imobiliară ce a stat la baza executării silite asupra apartamentului pe care l-a avut în proprietate, a fost efectuat în cauză un raport de constatare tehnico-ştiinţifică de natură grafică care a concluzionat faptul că semnăturile de la rubrica „giranţi – N.S." din contractul din 16 septembrie 1999 şi de pe 7 acte adiţionale aferente acestuia nu au fost executate de persoana vătămată.
Procurorul a apreciat că a intervenit prescripţia răspunderii penale în raport de infracţiunea de fals intelectual ce ar fi putut fi reţinută în sarcina notarului public G.I. relativ la fapta din 03 mai 2004, iar pe cale de consecinţă, s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de A.N. sub aspectul comiterii infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., pe acelaşi considerent.
Soluţia întemeiată pe intervenţia prescripţiei răspunderii penale a fost adoptată şi cu privire la ceilalţi făptuitori notari publici I.F., A.A.M. şi M.L., inclusiv G.I., dar pentru fapte din anii 2000-2002.
Plângerea formulată de petenta N.S. a fost respinsă, în temeiul art. 278 C. proc. pen., de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale, petenta s-a adresat cu plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., instanţei competente, solicitând desfiinţarea rezoluţiei în integralitate şi începerea urmăririi penale faţă de toţi intimaţii sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reclamate.
Verificând rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Curtea a constatat că aceasta este fondată doar cu privire la omisiunea adoptării unei soluţii cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu în ceea ce-l priveşte pe făptuitorul G.I.
Astfel, primul alineat din partea expozitivă a rezoluţiei adoptată de procuror şi care face obiectul prezentei verificări face trimitere la faptul că Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, motivat de faptul că există indicii temeinice cu privire la săvârşirea de către notarul G.I. a infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În aceste condiţii, se observă că procurorul, deşi avea de soluţionat un conflict de drept penal şi cu privire la un posibil abuz săvârşit de făptuitorul G.I., soluţia adoptată nu a vizat şi această faptă, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), astfel că, în lipsa adoptării unei soluţii şi cu privire la această faptă, ar fi încălcate dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Mai mult, nu trebuie trecut cu vederea faptul că apartamentul în cauză este situat în centrul civic al municipiului Braşov, astfel că se impune a se verifica de către procuror valoarea de circulaţie a apartamentului pe care persoana vătămată 1-a avut în proprietate. Pentru o corectă încadrare juridică a acestei fapte, ar trebui verificat dacă valoarea de circulaţie a apartamentului în cauză depăşea la data de 03 mai 2004 suma de 2.000.000.000 ROL, în prezent 200.000 RON, situaţie în care nu ar fi incidente dispoziţiile referitoare la prescripţia răspunderii penale.
Având în vedere aceste aspecte, a fost desfiinţată rezoluţia atacată relativ la soluţia adoptată cu privire făptuitorul G.I., în sensul omisiunii adoptării unei soluţii cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu. Pe cale de consecinţă, Curtea a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmării penale sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 246 alin. (1) C. pen., urmând a fi efectuate următoarele acte:
- audierea persoanei vătămate şi a făptuitorului sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei;
- stabilirea valorii de circulaţie a apartamentului ce a fost proprietatea persoanei vătămate, situat în municipiul Braşov;
- administrarea oricărei alte probe pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
În ceea ce priveşte rezoluţia procurorului cu privire la ceilalţi făptuitori, cât şi cu privire la făptuitorul G.I. relativ la infracţiunile de fals intelectual, plângerea persoanei vătămate a fost respinsă ca nefondată.
Astfel, adjudecatarului la licitaţie publică, cât şi cumpărătorilor ulteriori ai apartamentului situat în municipiul Braşov, nu li se poate imputa săvârşirea infracţiunilor reclamate de persoana vătămată, aceştia exercitându-şi în mod legal drepturile conferite. În ceea ce priveşte actele întocmite de făptuitorii notari publici I.F., A.A.M., M.L. şi G.I., în mod corect s-a reţinut intervenţia prescripţiei răspunderii penale.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, petenta N.S. şi intimatul G.I.
Parchetul şi intimatul G.I. au criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul greşitei admiteri a plângerii formulate cu privire la acest intimat.
Petenta a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale faţă de toţi intimaţii, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reclamate.
Examinând hotărârea atacată şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile formulate de Parchet şi de intimat sunt fondate, iar recursul formulat de petentă este nefondat.
Astfel, petenta N.S. a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 28/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, plângerea fiind respinsă de prima instanţă, după cum s-a menţionat anterior, faţă de intimaţii M.C., M.N., C.A.G., C.M., N.R.C., N.N., I.F., A.A.M. şi M.L.
De asemenea, a fost respinsă plângerea formulată de petentă în ceea ce-l priveşte pe recurentul G.I. cu privire la infracţiunea de fals intelectual.
Înalta Curte apreciază că soluţia adoptată cu privire la intimatul G.I., referitoare la omisiunea procurorului de a se pronunţa asupra infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale cu privire la această faptă este nelegală, întrucât, pe de o parte, petenta N.S. nu a formulat plângere cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu de către notar, iar, pe de altă parte, din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat date sau indicii pentru a se considera că a fost săvârşită o astfel de infracţiune, în pofida menţiunii din partea expozitivă a rezoluţiei atacate.
Înalta Curte constată că nu se poate reţine că procurorul a omis să se pronunţe cu privire la această faptă, pentru că în realitate organul de urmărire nu a fost sesizat să efectueze cercetări în legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi nici nu există elemente pentru a se fi putut sesiza din oficiu.
Cu privire la recursul petentei, Înalta Curte constată că soluţie de neurmărire dispusă de procuror cu privire la toţi intimaţii, soluţie menţinută şi de către prima instanţă, este legală şi temeinică.
Astfel, pentru a se putea începe urmărirea penală sunt necesare două condiţii.
Prima condiţie constă din existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune.
Cea de a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui prevăzut la lit. b)1.
Intervenţia oricărui caz dintre cele prevăzute în art. 10 C. proc. pen., rezultând fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării pot determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcţioneze instituţia neînceperii urmăririi penale.
Ori, în cauză, corect s-a constatat, după cum a reţinut şi prima instanţă în considerentele expuse (motivare pe care, de altfel, şi-o însuşeşte şi Înalta Curte şi nu va mai fi reluată), că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. cu privire la intimaţii M.C., M.N., C.A.G., C.M., N.R.C. şi N.N. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 215 alin. (1), (3) C. pen., art. 208 C. pen. şi art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), întrucât faptele reclamate nu există şi, respectiv, art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu privire la intimaţii I.F., A.A.M., M.L. şi G.I. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchet şi intimatul G.I., va casa în parte sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge, conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiei procurorului nr. 28/P/2009 şi cu privire la intimatul G.I.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de petenta N.S. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de intimatul G.I. împotriva sentinţei penale nr. 100/S din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte sentinţa atacată şi rejudecând:
Respinge plângerea formulată de petiţionara N.S. împotriva rezoluţiei nr. 28/P/2009 din 6 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov cu privire şi la intimatul G.I., pe care o menţine.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare către stat, ocazionate cu soluţionarea cauzei în fond.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara N.S. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4501/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1991/2010. Penal → |
|---|
