ICCJ. Decizia nr. 1988/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1988/2010
Dosar nr. 716/233/2009
Şedinţa publică din 19 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 318 din 23 aprilie 2010, Curtea de Apel Galaţi a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petentul F.M. cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate.
De asemenea, a respins ca nefondat recursul petentului F.M. împotriva încheierii de şedinţă din 15 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 716/233/2009.
Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut că prin încheierea de şedinţă din 15 decembrie 2009 Tribunalul Galaţi - ca instanţă de recurs în recursul petentului F.M. declarat împotriva încheierii din 25 noiembrie 2009 a Judecătoriei Galaţi - a dispus înaintarea dosarului la completul imediat următor în vederea soluţionării cererii de recuzare a membrilor completului de judecată, formulată de petentul F.M.
Împotriva acestei încheieri petentul F.M. a declarat recurs.
La termenul din 29 ianuarie 2010 stabilită de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 716/233/2009 pentru soluţionarea recursului, petentul F.M. a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51, 52, 171 şi 173 C. proc. pen., cererea fiind respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din aceeaşi dată.
Recursul petentului împotriva încheierii a fost respins ca tardiv prin Decizia penală nr. 911 din 9 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Reluând judecata în recursul declarat împotriva încheierii din 15 decembrie 2009 a Tribunalului Galaţi, la termenul de judecată din 23 aprilie 201 petentul F.M. a invocat o nouă excepţie de neconstituţionalitate în faţa Curţii de Apel Galaţi, respectiv a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Pentru a dispune, aşa cum s-a arătat, respingerea ca inadmisibilă a acestei din urmă cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa de recurs a reţinut, mai întâi, că în dosarul Tribunalului Galaţi în care a fost adoptată încheierea din 15 decembrie 2009 împotriva căreia petentul F.M. a declarat recursul cu a cărui soluţionare a fost învestită Curtea de Apel Galaţi, obiectul judecăţii priveşte recursul aceluiaşi petent împotriva încheierii din 25 noiembrie 2009 a Judecătoriei Galaţi prin care a fost respinsă cererea sus-numitului de sesizare a Curţii Constituţionale.
Apoi, a mai reţinut că în faţa instanţei de recurs nu mai poate fi ridicată o excepţie de neconstituţionalitate atunci când obiectul judecăţii în recurs îl reprezintă verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii prin care a fost respinsă o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale.
În fine, din istoricul cauzei - arată instanţa de recurs - rezultă fără echivoc intenţia recurentului F.M. de tergiversare a soluţionării cauzei.
Împotriva dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din Decizia penală nr. 318 din 23 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, petentul F.M. a declarat recurs, nemotivat în scris şi nesusţinut oral.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Motivarea soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este pertinentă şi fără să aducă atingere drepturilor procesuale ale petentului, hotărârea readuce procesul spre realizarea obiectului acestuia respectiv soluţionarea plângerii petentului F.M. formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Invocarea unei noi excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţei de recurs, învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă o altă excepţie de neconstituţionalitate, este, în adevăr, inadmisibilă, atât pentru motivele arătate prin hotărârea atacată cu recursul de faţă, cât şi pentru că această nouă excepţie ridicată în faţa instanţei de control judiciar, nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
A admite altfel, înseamnă a accepta invocări de excepţii de neconstituţionalitate în cascade deturnând reglementările normative în materie de la scopul lor, de asigurarea controlului constituţionalităţii legilor sau ordonanţelor ori a unor dispoziţii din legi sau din ordonanţe la folosirea acestora cu rea-credinţă şi abuziv, pentru împiedicarea înfăptuirii actului de justiţie.
Obiectul cauzei la instanţa de fond în Dosarul nr. 716/233/2009 al Judecătoriei Galaţi îl constituie plângerea formulată, printre alţii, de petentul F.M., conform art. 2781 C. proc. pen., împotriva Rezoluţiei nr. 205/P/2008 din 21 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.
Abuzând de reglementările instituite prin Legea nr. 47/1992, petentul F.M. a invocat, succesiv, la instanţa de fond şi în recursurile aflate pe rolul Tribunalului Galaţi şi Curţii de Apel Galaţi, excepţii de neconstituţionalitate ale unor dispoziţii din legi care nu au legătură cu soluţionarea obiectului cauzei, vădit în scopul tergiversării judecăţii.
Faţă de cele ce preced, recursul petentului F.M. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul F.M. împotriva Deciziei penale nr. 318 din 23 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1153/2010. Penal. Dare de mită (art. 255... | ICCJ. Decizia nr. 1200/2010. Penal. Revocarea măsurii... → |
|---|
