ICCJ. Decizia nr. 1982/2010. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1982/2010
Dosar nr. 2491/1/2010
Şedinţa publică din 19 mai 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Din datele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 2004/187/2007 s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 C. proc. pen., 33 şi 34 C. pen. şi a art. 83 C. pen., invocate de inculpatul S.L.F., prin avocat ales.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:
Pe rolul acestei instanţe se află spre soluţionare recursul declarat de inculpatul S.L.F. împotriva Deciziei penale nr. 72/A/2009 pronunţată de Tribunalul Bihor, având ca obiect O.U.G. nr. 195/2002.
La termenul din 16 martie 2010, inculpatul, prin apărător ales, a invocat, mai întâi, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 C. proc. pen., art. 33 şi 34 C. pen., considerând că aceste texte contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cu privire la un proces echitabil - atâta timp cât, cauza trebuie soluţionată de un judecător imparţial. A mai susţinut că acest principiu de drept nu a fost respectat în cauza dedusă judecăţii, atâta timp cât unul din membrii completului de judecată care a soluţionat apelul inculpatului s-a mai pronunţat anterior într-o altă cauză penală privind pe acest inculpat.
În aceeaşi şedinţă, inculpatul - prin apărător - a mai invocat şi o altă excepţie privind dispoziţiile art. 83 C. pen., arătând că dispoziţia privind revocarea suspendării condiţionate este neconstituţională încălcând dispoziţiile art. 21 din Constituţie, deoarece în situaţia condamnării sale anterioare pentru fapte penale de aceeaşi natură erau aplicabile dispoziţiile art. 42 alin. (1) C. proc. pen. şi nu revocarea.
În motivarea soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor formulate de inculpat, instanţa a apreciat că excepţiile invocate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, aflată în faza procesuală a recursului, aspect sub care, nu sunt îndeplinite condiţiile legii pentru admiterea unei asemenea sesizări.
În termen legal, împotriva acestei soluţii a declarat recurs inculpatul.
Deşi legal citat, recurentul nu s-a prezentat pentru susţinerea orală a motivelor de recurs.
Prin memoriul trimis prin fax la termenul din 7 aprilie 2010, s-a susţinut că excepţiile formulate au legătură cu fondul cauzei, incompatibilitatea fiind un motiv de nulitate absolută a oricărei hotărâri judecătoreşti, fiind în acelaşi timp un motiv de casare în recurs, conform art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., s-a mai susţinut, în acelaşi sens că, procesul echitabil presupune şi judecarea de o instanţă imparţială, cât şi accesul echitabil al justiţiabilului de a ridica cereri şi excepţii prevăzute de lege şi de a accede la toate instanţele judecătoreşti, inclusiv, la Curtea Constituţională.
Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii atacate, în raport de aceste critici, de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Este de necontestat că, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, procesul echitabil presupune acces liber la justiţie, judecarea în mod echitabil de o instanţă independentă şi parţială, dar şi o judecată într-un termen rezonabil.
În acelaşi timp, tot atât de adevărat că, potrivit dispoziţiilor constituţionale Curtea Constituţională nu se include în autoritatea judecătorească, la care se referă recurentul, iar atribuţiile acestei instituţii - în calitatea sa de garant al Constituţiei sunt - strict şi limitativ - stabilite de Constituţie şi legea de funcţionare, respectiv, Legea nr. 47/1992.
Şi în cadrul acestor limite stabilite constituţional şi organic, dispoziţiile art. 29 din legea de funcţionare limitează controlul constituţional doar la acele dispoziţii legale în vigoare care au legătură cu cauza şi care fac obiectul unor excepţii de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor de judecată.
Ori în cauză, recurentul critică de fapt instituţii de drept penal sau procesual penal care privesc incompatibilitatea judecătorilor, concursul de infracţiuni sau revocarea suspendării condiţionate insistând de fapt, pe modificarea, completarea sau abrogarea acestor norme penale sau procesual penale şi care cel mult pot viza politica penală, dar care nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale şi nu pot face obiect al unui control de constituţionalitate prin prisma dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Desigur, pentru aceste consideraţiuni excepţiile invocate nu au legătură cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii - cerinţă expresă a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, după cum nici cu existenţa unui proces echitabil, cererea de sesizare fiind astfel, corect respinsă de instanţa de recurs învestită cu judecarea cauzei.
Şi cum criticile formulate prin cererea de sesizare, cât şi prin recurs exced controlului de constituţionalitate care, în sensul legii, presupune examinarea compatibilităţii unui text de lege cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale se va menţine, ca legală şi temeinică, prin respingerea recursului declarat de inculpat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.L.F. împotriva încheierii din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 2004/187/2007.
Obligă recurentul inculpat la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 1102/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1983/2010. Penal → |
|---|
