ICCJ. Decizia nr. 1983/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1983/2010
Dosar nr. 2878/1/2010
Şedinţa publică din 19 mai 2010
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 27 martie 2010, condamnatul R.D.S. a formulat cerere de contestaţie în anulare a Deciziei nr. 1039 din 18 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Contestatorul nu a invocat niciun motiv de contestaţie şi nu a indicat temeiul juridic al cererii sale.
Din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus ataşarea Dosarului nr. 38096/3/2008 în care secţia penală a dispus Decizia nr. 1039 din 18 martie 2010.
Prin hotărârea penală arătată, instanţa supremă a dispus respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpaţii R.D.S. şi L.N. împotriva Deciziei penale nr. 223/A din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
S-a dedus perioada arestării preventive a fiecărui inculpat, în cazul inculpatului R.D.S. de la 27 iunie 2008 la 18 martie 2010.
În urma respingerii recursului, a rămas definitivă condamnarea inculpatului R.D.S. la pedeapsa rezultată de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen. pe timp de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin .(1) şi (2) art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/200, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74, 76 lit. a) C. pen.
Examinând în principiu, admisibilitatea cererii de contestaţie în anulare formulată de condamnat, fără citarea părţilor, în procedura prev. de art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Cererea de contestaţie în anulare nu este motivată neindicându-se cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen. pe care se întemeiază contestaţia şi nedepunându-se dovezi în sprijinul acesteia.
Contestatorul condamnat a fost prezent la judecarea recursului şi a fost audiat de către Înalta Curte în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu.
Criticile formulate în recurs au vizat interpretarea probatoriului şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 391 C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare.
În baza art. 192 C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.D.S. împotriva Deciziei penale nr. 1039 din 18 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 38096/3/2008.
Obligă contestatorul la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 19 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1982/2010. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 1105/2010. Penal → |
|---|
