ICCJ. Decizia nr. 2028/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2028/2010
Dosar nr.4299/1/2010
Şedinţa publică din 21 mai 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
La 14 aprilie 2010 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a fost înregistrat Dosarul nr. 13644/118/2009, având ca obiect apelurile declarate de inculpaţii P.G.A., R.M., D.C.B., M.C. şi Z.M. împotriva Sentinţei penale nr. 118 din 7 aprilie 2010 a Tribunalului Constanţa, secţia penală.
La primul termen de judecată - 06 mai 2010 - apărătorul apelantului-inculpat P.G.A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, autorul excepţiei a arătat că, prin modalitatea de redactare, textul de lege încriminat încalcă flagrant stipulaţiile dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 21 şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României.
S-a mai susţinut că infracţiunile prevăzute distinct în art. 2 alin. (1) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000 au aproape aceeaşi redactare, dat fiind de faptul că în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 nu se precizează expres scopul ilicit actele materiale care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii considerându-se că se pot genera confuzii sau abuzuri procedurale în cazul judecării şi stabilirii unei sancţiuni, diferenţa dintre cele două infracţiuni fiind insesizabilă, infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 fiind absorbită în cea prevăzută de art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, avându-se în vedere că - în mod inevitabil - persoana care deţine droguri pentru consum propriu, anterior a procurat şi a transportat acele droguri, astfel că singura încadrare juridică potrivit reglementării actuale ar fi şi în cazul ipoteticului consumator în prevederile mult mai severe ale art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Prin Încheierea de şedinţă din 7 mai 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a dispus, printre altele, cu privire la cererea inculpatului P.G.A.:
- în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;
- în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Pentru a respinge - ca inadmisibilă - cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată), Curtea de Apel a apreciat că nu este îndeplinită condiţia "de pertinenţă" prevăzută de art. 29 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 (referitoare la "legătura cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului"), reţinând, totodată, că "autorul excepţiei a omis a analiza latura subiectivă a celor două infracţiuniscopul reprezentând un element al conţinutului subiectiv al infracţiunii".
Împotriva sus-arătatei încheieri, inculpatul P.G.A. a declarat, în termen legal, recursul de faţă - care priveşte numai dispoziţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată) - solicitând casarea, în parte (sub aspectul învederat), a încheierii atacate şi, în fond, sesizarea Curţii Constituţionale şi cu excepţia de neconstituţionalitate a sus-menţionatului text de lege [art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000].
Recursul nu este fondat.
Mărginindu-se - potrivit legii - să supună excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată) ridicată de inculpatul apelant P.G.A. doar unui examen "de pertinenţă" în raport cu prevederile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel a apreciat corect că nu este îndeplinită condiţia ("de pertinenţă"), prevăzută de art. 29 alin. (1) teza a II-a din Legea organică a Curţii Constituţionale.
În această situaţie, Înalta Curte, verificând din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, hotărârea (încheierea) atacată, constată că soluţia adoptată de prima instanţă este legală şi temeinică.
Aşa fiind, recursul se învederează a fi nefondat şi urmează a fi respinse ca atare, cu obligarea recurentei, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G.A. împotriva Încheierii din 7 mai 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. 13644/118/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2024/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2047/2010. Penal → |
|---|
