ICCJ. Decizia nr. 2008/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2008/2010
Dosar nr.4370/1/2010
Şedinţa publică din 20 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
Prin Încheierea din 7 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 46764/3/2008 s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor A.D., A.V., l.D. şi N.G.
S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor: A.D. reţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. A din 16 iunie 2008, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, A.V., reţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. B din 16 iunie 2008, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, l.D. reţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. C din 16 iunie 2008, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi N.G. reţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. D din 16 iunie 2008, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa învestită cu soluţionarea apelurilor declarat de inculpaţii A.D., A.V., l.D. şi N.G. împotriva Sentinţei penale nr. 187 din 12 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II- a penală, a reţinut că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri faţă de inculpaţi subzistă în continuare, impunând privarea de libertate a acestora.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii A.D., A.V. şi N.G., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:
Prin rechizitoriul 1516/P/2008 din 08 decembrie 2008, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii A.D., A.V., l.D. şi N.G. pentru comiterea infracţiunilor de omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii publice, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. în fapt, s-a arătat că, în seara de 14 iunie 2008, în faţa imobilului din Bucureşti, str. G., după un schimb de replici, victima N.S. a fost atacată de inculpaţi şi lovită cu corpuri contondente (lopată, lamă de sabie, bâtă de baseball, furcă, rangă/bară metalică), lovită în mod repetat chiar şi după ce a căzut la pământ în stare de inconştienţă, aceasta decedând la scurt timp după ce a fost transportată la spital.
Măsura arestării preventive a inculpaţilor a fost luată prin Încheierea de şedinţă din 16 iunie 2008 a Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 143 şi art. 148 lit. b) şi f) C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 187 din 12 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul A.D. a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. şi la 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., urmând ca în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. să execute în regim de detenţie pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare. Prin aceeaşi hotărâre, inculpaţii A.V., l.D. şi N.G. au fost condamnaţi la câte o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic, art. 74 - 76 lit. a) C. pen. şi la câte o pedeapsă de câte 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., urmând ca în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., fiecare să execute, în regim de detenţie, pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare. în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost computată prevenţia pentru fiecare inculpat de la 15 iunie 2008 la zi, iar în temeiul art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpaţilor.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii, cauza formând obiectul Dosarului nr. 46764/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La termenul din 7 mai 2009, fixat pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaţilor, instanţa de control judiciar a menţinut starea de arest a acestora, pronunţând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Cu privire la această dispoziţie a instanţei, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 5 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate şi nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.
De la această regulă, există însă excepţia privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres şi limitativ de prevederile art. 5 parag. 1 lit. c). Conform textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.
Înalta Curte constată că, în cauza supusă analizei, au fost respectate, deopotrivă, atât dispoziţiile cuprinse în legea internă, cât şi exigenţele ce decurg din prevederile Convenţiei.
Astfel, potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În prezenta cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală şi a constatat corect că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Astfel, sunt îndeplinite în continuare condiţiile cumulative impuse de dispoziţiile art. 148 lit. b) şi f) C. proc. pen., cu referire la art. 143 din acelaşi cod, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi, respectiv existenţa indiciilor că inculpaţii vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului direct sau indirect, prin influenţarea unor părţi sau martori, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de care sunt acuzaţi este mai mare de 4 ani închisoare şi există probe certe că lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Înalta Curte apreciază că pericolul social concret pentru ordinea publică este evidenţiat atât de gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor (îndreptate împotriva vieţii şi prin care se aduce atingere bunelor relaţii de convieţuire socială), cât şi de circumstanţele reale în care se presupune că aceştia au săvârşit faptele (împreună, prin acte de violenţă şi folosire de obiecte contondente), urmarea activităţii infracţionale constând în suprimarea, în loc public, a vieţii unei persoane, astfel că lăsarea inculpaţilor în libertate poate crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate şi de neîncredere în actul de justiţie.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.D., A.V. şi N.G. împotriva Încheierii din 7 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 46764/3/2008.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.D., A.V. şi N.G. împotriva Încheierii din 7 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 46764/3/2008.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 225 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2004/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 2016/2010. Penal → |
|---|
