ICCJ. Decizia nr. 2047/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2047/2010
Dosar nr. 1061/32/2010
Şedinţa publică din 25 mai 2010
Deliberând asupra recursului în cauză pe baza lucrărilor şi materialului din dosar, constată următoarele:
1. Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Sentinţa penală nr. 50 din 25 martie 2010 a respins ca nefondată plângerea în baza art. 2781 C. proc. pen. formulată în calitate de persoană vătămată de petentul B.C. împotriva rezoluţiei procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 1428/P/2009 din 10 decembrie 2009 prin care a fost dispusă soluţia de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. ("fapta nu există") faţă de intimata magistrat-iudecător L.T.O. de la Judecătoria Moineşti sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 247, 2531 şi 261 C. pen., menţinând ca legală/temeinică rezoluţia atacată.
Hotărând astfel judecătorul cauzei efectuând controlul de legalitate/temeinicie asupra soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procuror a constatat la rândul său că acuzaţiile aduse în calitate de persoană vătămată de numitul B.C. intimatei L.T.O. constând în aceea că în calitate de magistrat-iudecător nu i-a permis să pună concluzii ca apărător ales în Dosarele civile nr. 3023/260/2008 şi respectiv 3246/260/2009 ale Judecătoriei Moineşti pe considerente de ordin procesual privind lipsa calităţii de avocat/nevalabilitatea împuternicirilor avocaţiale prezentate de petent nu poate fi asimilată vreunei fapte ilicite şi cu atât mai mult nici învinuiri în sensul legii penale - în particular a incriminărilor din art. 247, 2531 şi 261 C. pen. - în care sens au fost reţinute următoarele:
La data de 19 octombrie 2009 numitul B.C. domiciliat în municipiul Moineşti, str. A., judeţul Bacău, a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău două plângeri prin care solicita efectuarea de cercetări faţă de magistratul-judecător L.T.O. din cadrul Judecătoriei Moineşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 247 C. pen., art. 2531 C. pen., art. 261 C. pen.
În ambele plângeri, petentul a precizat faptul că la momentul efectuării cercetării judecătoreşti în Dosarele nr. 3023/260/2008 şi 3247/260/2009, magistratul-judecător şi-a încălcat atribuţiile, constatând că reclamantul B.C. nu poate reprezenta părţile în baza împuternicirii avocaţiale depuse la dosar, întrucât nu face parte din Baroul Bacău component al U.N.B.R.
Cercetările efectuate în cauză au relevat, însă, faptul că în sarcina magistratului-judecător nu poate fi reţinută săvârşirea vreunei infracţiuni, în condiţiile în care acesta a acţionat în strictă conformitate cu normele legale care le reglementează activitatea.
Analizându-se aspectele invocate de petent în plângerea penală, s-a constatat că nemulţumirile sale vizează cercetările judecătoreşti desfăşurate în cauză, aspecte ce pot fi reformate în exercitarea căilor de atac expres prevăzute de lege.
Astfel, numitul B.M. a formulat la Judecătoria Moineşti plângere împotriva rezoluţiei procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, cauza înregistrată sub nr. 3023/260/2008. La cercetarea judecătorească, contestatorul a fost reprezentat de procuratorul său, B.C., acesta depunând şi o împuternicire avocaţială eliberată de U.N.B.R.
O situaţie identică s-a înregistrat şi în Dosarul nr. 3246/26072009 al Judecătoriei Moineşti, în care numitul B.C., în calitate de procurator al reclamantului B.N., a depus şi o împuternicire avocaţială eliberată de U.N.B.R.
În ambele cazuri, efectuându-se verificări, s-a constatat că: B.C. nu este avocat înscris pe tabloul avocaţilor din Baroul Bacău; împuternicirile avocaţiale depuse la dosar poartă ilegal antetul U.N.B.R. şi al Baroului Bacău şi nu au caracteristicile împuternicirilor avocaţiale eliberate de Baroul Bacău pentru toţi avocaţii înscrişi pe Tablou (adresa U.N.B.R. - Baroul Bacău nr. 398/20 august 2009). În aceste condiţii, Decizia instanţei luată în ambele cazuri prin care a constatat că B.C. nu poate reprezenta petenţii în baza împuternicirilor avocaţiale depuse sunt în strictă concordanţă cu realitatea.
2. Recursul în termen declarat de petentul B.C. vizând casarea hotărârii primei instanţe/desfiinţarea rezoluţiei atacate ca nelegală şi netemeinică pe considerentele menţinerii/dispunerii greşite în cauză a soluţiei de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) respectiv art. 228 alin. (6) rap.la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - adoptarea măsurii de trimitere a dosarului la organul judiciar iniţial sesizat în vederea începerii urmăririi penale potrivit art. 2781 alin. (8) lit. b) rap. la art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. - este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În legătură cu pretinsele fapte ilicite reclamate, actele premergătoare efectuate în Dosar nr. 142/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov au evidenţiat că petentul B.C. nu este avocat înscris pe tabloul avocaţilor din Baroul Bacău; împuternicirile avocaţiale depuse la dosar poartă ilegal antetul U.N.B.R. şi al Baroului Bacău şi nu au caracteristicile împuternicirilor avocaţiale eliberate de Baroul Bacău pentru toţi avocaţii înscrişi pe Tablou (adresa U.N.B.R. - Baroul Bacău nr. 398/20 august 2009). În aceste condiţii, Decizia instanţei luată în ambele cazuri prin care a constatat că B.C. nu poate reprezenta petenţii în baza împuternicirilor avocaţiale depuse sunt în strictă concordanţă cu realitatea.
În cauză, un magistrat-judecător nu poate fi cercetat pentru modul de soluţionare a cauzei. Cercetarea judecătorească, interpretarea şi aplicarea legii constituie atribute esenţiale ale activităţii de judecată. Potrivit art. 2 alin. (3), (4) din Legea nr. 303/ 2004, judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Orice persoană, organizaţie, autoritate sau instituţie este datoare să respecte independenţa judecătorilor, iar verificările, de orice natură, trebuie să respecte aceste principii. Acesta este şi motivul pentru care legiuitorul a legiferat faptul că temeinicia şi legalitatea încheierilor poate fi verificată numai prin exercitarea căilor de atac, în condiţiile legii.
Prin formularea unei plângeri penale nu pot fi cenzurate soluţiile dispuse de magistraţii-judecători în cauzele instrumentate de aceştia. Aspectul că magistratul-judecător a luat o decizie în baza cercetărilor judecătoreşti efectuate nu poate constitui o faptă în sensul dispoziţiilor C. pen., iar cenzurarea acestei soluţii se poate realiza numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de C. proc. civ. sau pen., în caz contrar încălcându-se principiul independenţei puterii judecătoreşti. Adoptarea de către magistrat a unei soluţii în cauzele pe care Ie-a avut spre competentă soluţionare nu poate reprezenta, în sine, un abuz în sens penal, acest aspect reprezentând un element esenţial prin care se înfăptuieşte justiţie în genere.
Criticile petentului cu privire la nelegalitatea şi netemeinicia unei hotărâri judecătoreşti nu pot constitui temei pentru punerea în mişcare sau pentru exercitarea acţiunii penale.
Ca atare, sentinţa primei instanţe prin care a fost menţinută rezoluţia procurorului de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău de neîncepere a urmăririi penale nr. 1428/P/2009 din 10 decembrie 2009 confirmată în procedura administrativă prevăzută de art. 278 C. proc. pen. prin Rezoluţia nr. 3/II/2/2010 din 19 ianuarie 2010 a procurorului general al organului judiciar amintit, este legală şi temeinică iar reformarea sa nu se justifică.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul B.C. împotriva Sentinţei penale nr. 50 din 25 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 25 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2028/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2048/2010. Penal → |
|---|
