ICCJ. Decizia nr. 2056/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2056/2010
Dosar nr. 151/2/2011
Şedinţa publică din 18 mai 2011
Asupra recursului de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 99/F din 4 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată petentului I.V. împotriva Ordonanţei pronunţată în dosarul nr. 202/P/2010 din data de 22 iulie 2010 de către D.N.A. Serviciul Teritorial Bucureşti.
Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub nr. 151/2/2011, petentul I.V. a solicitat instanţei să infirme ordonanţa procurorului pronunţată la data de 22 iulie 2010 în dosarul nr. 202/P/2010 Direcţia Naţională Anticorupţie - S.T.B. ce i-a fost comunicată la data de 21 decembrie 2010 şi să-1 exonereze de plata amenzii administrative în cuantum de 5000 lei la care a fost obligat.
Examinând plângerea petentului I.V., Curtea de apel a constat că ea este inadmisibilă fiind respinsă cu această menţiune.
Astfel, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 278/1 C. proc. pen. pot face obiectul plângerii în faţa instanţei rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de neînceperea urmăririi penale,clasare, scoatere de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale care se adresează judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor de la dosar, s-a constat că petentul I.V., la data de 22 iulie 2010 a fost chemat de organele de urmărire penală ca martor în dosarul nr. 1366/11-2/2010 însă nu a dat curs acestei solicitări, mai mult, a adresat insulte şi expresii injurioase procurorului care 1-a citat telefonic, motiv pentru care a fost sancţionat administrativ cu o amendă de 5000 lei.
Petentul a solicitat scutirea de plata amenzii judiciare însă prin ordonanţa din 25 august 2010 cererea sa a fost respinsă.
S-a constatat că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 199 alin. (3) C. proc. pen. în ceea ce priveşte imposibilitatea de a-şi îndeplini obligaţia de prezentare la organul de urmărire penală.
Curtea a constat că soluţia adoptată de procuror nu se regăseşte prin cele ce pot fi atacate la instanţă conform art. 278/1 C. proc. pen., astfel că ea se priveşte ca inadmisibilă şi conform art. 278/1 alin. (8) C. proc. pen. fiind respinsă cu această menţiune.
Au fost avute în vedere şi prevederile deciziei nr. LVII/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, prin care a fost admis recursul în interesul legii stabilindu-se că „plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată reglementate de art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă".
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs petiţionarul I.V. criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei respingeri a plângerii sale.
La termenul din data de 18 mai 2011, Înalta Curte, din oficiu, în şedinţă publică a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de recurentul petiţionar I.V. împotriva sentinţei penale nr. 99/F din 4 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Concluziile apărătorului petiţionarului, ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri urmând a nu mai fi reluate.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul petiţionar I.V. împotriva sentinţei penale nr. 99/F din 4 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010 "Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentinţa penală nr. 99/F din 4 martie 2011 a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în calitate de instanţă de fond, fiind rămasă definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiţionar.
Această sancţiune procesuală este incidenţă în cauză în raport şi cu principiul unicităţii exercitării căilor de atac decurgând din aceleaşi dispoziţii legale anterior citate.
Pentru considerentele anterior arătate recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. cu consecinţa obligării petiţionarului potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul I.V. împotriva sentinţei penale nr. 99/F din 4 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2052/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2058/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
