ICCJ. Decizia nr. 3550/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3550/2010
Dosar nr. 6776/3/2009
Şedinţa publică din 11 octombrie 2010
Asupra recursului penal de faţă constată:
Prin Sentinţa penală nr. 1117 din 14 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l penală, s-a dispus condamnarea inculpatului R.N. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 alin. (2) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă prevenţia de la 27 ianuarie 2009 la zi.
În temeiul art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscare de la inculpat a cantităţii de 4,23 gr. heroină rămasă în urma analizelor de laborator şi depusă la camera de corpuri a Inspectoratului General al Poliţiei Române, conform dovezii din 18 februarie 2009.
A fost respinsă cererea inculpatului privind restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
La data de 27 ianuarie 2009, Inspectoratul General al Poliţiei Române - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti s-a sesizat din oficiu cu privire la privire la faptul că o persoană cunoscută sub numele de G., ulterior identificată ca fiind inculpatul în cauză, se ocupa cu traficul de droguri, comercializând substanţe stupefiante la preţul de 750 RON/5 grame.
În urma activităţilor specifice întreprinse de lucrătorii de poliţie judiciară - investigaţii, verificări şi supravegheri operative, a rezultat că inculpatul R.N. acţiona în medii restrânse, comercializând droguri numai către persoane de încredere şi, ca atare, pentru stabilirea şi probarea activităţii infracţionale era necesară introducerea în cauză a unor investigatori şi colaboratori sub acoperire.
Prin Ordonanţa nr. 7A din 27 ianuarie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti a fost autorizată folosirea investigatorului sub acoperire M.A. şi a colaboratorului cu nume de cod M.T., precum şi procurarea cantităţii de 100 gr. cocaină de la inculpat şi de la alte persoane din anturajul acestuia care desfăşurau activităţi de trafic de droguri, autorizaţie emisă pentru o durată de 30 zile.
De asemenea, prin Ordonanţa nr. 31/D/P/2009 din 27 ianuarie 2009 au fost delegaţi lucrătorii poliţiei judiciare din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti cu organizarea unei acţiuni de prindere în flagrant a inculpatului, sens în care s-a procedat la înserierea bancnotelor ce urmau a fi folosite pentru cumpărarea cantităţii de 10 grame heroină de la inculpat.
Despre acestea se face menţiune în procesul-verbal depus la dosarul de urmărire penală.
Ulterior realizării acestor activităţi, în prezenţa investigatorului sub acoperire, colaboratorul cu nume de cod M.T. l-a contactat telefonic pe inculpat, stabilind să se întâlnească la Cofetăria T.T. din cartierul D.T., în jurul orelor 14,00, pentru a-i vinde cantitatea de 5 grame heroină.
La ora şi locul stabilit, inculpatul i-a înmânat colaboratorului 2 punguţe, ce conţineau o substanţă pulverulentă şi despre care a afirmat că reprezintă 5 grame de heroină, primind în schimb suma de 800 RON.
Premergător efectuării tranzacţiei, colaboratorul a fost percheziţionat corporal de investigatorul sub acoperire M.A. şi a primit de la acesta sume de 1500 RON pentru cumpărarea de droguri.
Respectiva operaţiune a fost supravegheată de organele de anchetă care au procedat la imobilizarea inculpatului imediat după predarea drogurilor şi primirea sumei de bani.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 27 ianuarie 2009 întocmit de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Laboratorul central de analiză şi profil al drogurilor, precursori, s-a constatat că cele 2 punguţe vândute conţineau cantitatea de 4,36 grame heroină în amestec cu cafeină şi griseofulvin.
Pe baza situaţiei de fapt reţinute şi a probatoriului administrat, cu referire la procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţiile martorului asistent P.M.T., procesul-verbal de redare a declaraţiilor colaboratorului M.T., procesul-verbal de înseriere a sumei de bani destinată cumpărării autorizate de drog şi celelalte acte efectuate în cursul anchetei la procuror coroborate cu declaraţiilor inculpatului formulate în cursul procesului penal, prima instanţă a constatat dovedită vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptei menţionate în rechizitoriu.
Deşi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor de recunoaştere din cursul anchetei la procuror, susţinând că întâlnirea sa cu colaboratorul poliţiei materializa intenţia comună a părţilor de a consuma droguri împreună, invocându-se în acest sens inexistenţa oricăror probe care să stabilească ceea ce discutase înainte de întâlnirea programată, instanţa a constatat că schimbarea de poziţie adoptată nu a fost temeinic motivată, neindicându-se date, elemente şi împrejurări în raport de care să se poată considera că primele declaraţii, inclusiv cea dată în faţa judecătorului, în procedura arestării preventive, erau nereale şi nu serveau stabilirii adevărului în cauză.
S-a reţinut în acest sens că inculpatul nu furnizase nicio explicaţie rezonabilă în legătură cu suma de 800 RON folosită la organizarea flagrantului şi ridicată din posesia sa, imediat după intervenţia organelor de poliţie.
De asemenea, a fost analizată şi legalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale, din perspectiva instigării poliţiei la săvârşirea faptei, considerându-se în circumstanţele cazului că nu existase o provocare din partea colaboratorului poliţiei, având în vedere informaţiile deţinute în legătură cu activităţile de trafic de droguri desfăşurate anterior de inculpat şi faptul că a acceptat imediat cererea colaboratorului privind procurarea de droguri.
În drept, activitatea infracţională desfăşurată de inculpat a fost încadrată în dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), starea de recidivă postexecutorie fiind atrasă de existenţa unei condamnări anterioare la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 571/2005 a Tribunalului Bucureşti, pedeapsă considerată ca executată la data săvârşirii faptei din cauză.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, cu observarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
A fost avută în vedere natura infracţiunii săvârşite, cantitatea de droguri traficată, urmările produse de punerea în circulaţie a drogurilor, faptul că inculpatul era el însuşi consumator de droguri, fără ocupaţie şi loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale şi comportament nesincer în timpul procesului.
Pe de altă parte, a fost avută în vedere cantitatea mică de drog traficat şi scopul în vederea căruia s-a acţionat, prin activitatea desfăşurată, inculpatul urmărind procurarea mijloacele materiale necesare întreţinerii consumului propriu, precum şi faptul că în cursul urmăririi penale formulase un denunţ împotriva persoanei de la care achiziţionase drogurile vândute în cauză.
Aceste împrejurări au fost calificate de instanţă drept circumstanţe atenuante judiciare în sensul art. 74 alin. (2) C. pen. şi au determinat aplicarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul R.N.
Criticile formulate au vizat greşita condamnare pentru infracţiunea de trafic de droguri, susţinându-se că inculpatul şi colaboratorul folosit în cauză se cunoşteau de mai mulţi ani şi obişnuiau să consume droguri împreună.
S-a arătat că la momentul organizării acţiunii flagrante, inculpatul nu intenţionase comercializarea drogurilor, dovadă în acest sens fiind conduita ulterioară a colaboratorului care nu s-a prezentat în proces pentru a fi audiat.
În subsidiar, invocându-se situaţia personală a inculpatului, s-a solicitat reducerea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată de prima instanţă, prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Apelul astfel formulat a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 86 din 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanţă asupra existenţei faptei şi vinovăţiei inculpatului au fost corect reţinute de prima instanţă, pe baza unei analize complete şi coroborate a probelor administrate în cauză.
De asemenea, s-a constatat că activitatea infracţională desfăşurată de inculpat a fost corespunzător încadrată juridic, fapta reţinută în sarcina sa realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii pentru care a fost condamnat.
În considerentele deciziei din apel au fost examinate criticile inculpatului invocate în susţinerea cererii de achitare şi motivele pentru care nu au fost primite apărările formulate şi menţinută, sub aceste aspecte, hotărârea instanţei de fond.
S-a arătat de către instanţă că probatoriul administrat în cauză demonstrează neechivoc comercializarea drogurilor de către inculpat în cadrul tranzacţiei din data de 27 ianuarie 2009.
S-a reţinut astfel că în baza unor informaţii referitoare la implicarea inculpatului în activităţi pe linia traficului de droguri, s-a procedat la efectuarea de investigaţii de către organele poliţei judiciare, fiind identificat colaboratorul cu identitate protejată M.T., consumator de heroină de mai mulţi ani şi care în ultima perioadă se aproviziona cu droguri de la inculpat.
Respectiva persoană îşi exprimase acordul de a colabora cu organele de anchetă în vederea stabilirii activităţii infracţionale a inculpatului, sens în care a fost organizată acţiunea de prindere în flagrant din data de 27 ianuarie 2009.
Pe baza declaraţiei colaboratorului cu identitate protejată consemnată în procesul-verbal de redare a declaraţiei din cursul urmăririi penale şi a celorlalte acte întocmite în cadrul activităţilor desfăşurate de organele de cercetare penală, instanţa de prim control judiciar a constatat dovedită pe deplin vinovăţia inculpatului.
Au fost menţionate în acest sens şi declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului de la urmărirea penală şi precizările acestuia în legătură cu motivaţia comiterii faptei.
Potrivit recunoaşterii inculpatului, vânzarea de droguri constituia sursa întreţinerii viciului propriu, heroina vândută către colaborator fiind procurată de la D.T., persoană de la care se aproviziona în mod frecvent, atât pentru consum propriu cât şi în scop de revânzare către alţi consumatori.
S-a arătat de către instanţă că modificarea ulterioară a declaraţiilor nu constituia decât o încercare a inculpatului de a obţine diminuarea răspunderii penale.
De asemenea, s-a arătat că neaudierea în instanţă a colaboratorului cu identitate protejată nu a fost posibilă din cauze obiective şi că, în lipsa unor motive serioase care să pună la îndoială relatările martorului din cursul urmăririi penale, declaraţia dată şi consemnată în procesul-verbal întocmit de organele de poliţie constituia mijloc de probă în procesul penal.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată de prima instanţă, s-a constatat că aceasta a fost judicios individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), acordându-se semnificaţia cuvenită circumstanţelor reale ale săvârşirii faptei, cât şi datelor ce caracterizează persoana inculpatului.
Referitor la situaţia personală a inculpatului a fost reţinută vârsta şi starea de sănătate precară a acestuia, gradul redus de instrucţie şi faptul că nu avea un loc de muncă şi nicio ocupaţie la momentul comiterii faptei, deşi avea în întreţinere o fetiţă de 9 ani, cu grave deficienţe de vedere, aflată în supravegherea bunicii paterne.
De asemenea, a fost reţinută calitatea de recidivist a inculpatului, dobândită prin săvârşirea aceluiaşi tip de infracţiune, precum şi atitudinea nesinceră manifestată în proces.
Pe baza acestor elemente, instanţa de apel a concluzionat că nu puteau fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante de felul celor prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cererea apărării formulată în acest sens fiind neîntemeiată, dar şi inutilă, în condiţiile în care inculpatul beneficiase deja de reţinerea circumstanţei prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., iar reţinerea mai multor circumstanţe nu avea de consecinţă reducerea succesivă a pedepsei.
Şi împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.N., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. atras de greşita individualizare a pedepsei.
S-a arătat că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată de instanţele anterioare este excesivă şi nu ţine seama de circumstanţele personale ale inculpatului, cu referire la situaţia specială a familiei sale, mama şi fiica minoră, cu grave probleme de sănătate, fiind lipsite în prezent de orice ajutor din partea inculpatului.
Examinând cauza în raport de critica formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul inculpatului nu este fondat.
Din situaţia de fapt corect reţinută de instanţele anterioare, pe baza unei analize complete a probelor administrate, rezultă că activitatea infracţională desfăşurată de inculpat constă în aceea că la data de 27 ianuarie 2009 a vândut cantitatea de 5 game heroină contra sumei de 800 RON către colaboratorul cu nume de cod M.T.
Materialul probator administrat în cauză susţine în întregime acuzaţia adusă inculpatului, ambele instanţe reţinând corect vinovăţia acestuia, încadrarea juridică şi circumstanţele de săvârşire a faptei.
De altfel, sub aceste aspecte, nu s-au formulat critici sau obiecţii de către inculpat.
În ceea priveşte individualizarea pedepsei pentru inculpat, Înalta Curte constată că la stabilirea acesteia, prima instanţă a ţinut seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a apreciat în egală măsură atât împrejurările în care s-a comis activitatea infracţională, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
A fost avută în vedere în acest sens natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite şi puse în pericol prin acţiunea ilicită, caracterul şi gravitatea urmărilor, precum şi conduita inculpatului înainte şi după comiterea faptei.
Atât prima instanţă, cât şi instanţa de prim control judiciar au reţinut că infracţiunea comisă prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere natura şi frecvenţa pe care o înregistrează în prezent traficul de droguri şi consecinţele dezastruoase pe care le produce asupra sănătăţii publice.
De asemenea, a fost reţinută perseverenţa infracţională a inculpatului în comiterea aceluiaşi tip de infracţiune şi împrejurarea că traficul de droguri constituia unica sursă de venituri în vederea întreţinerii şi consumului de droguri, concluzionându-se întemeiat că toate aceste elemente, inclusiv atitudinea nesinceră a inculpatului din timpul procesului penal, relevă persistenţa unor deprinderi şi mentalităţi antisociale de natură a impune o reacţie represivă mai severă, chiar şi în cazul reţinerii de circumstanţe atenuante.
Şi în aprecierea Înaltei Curţi, aspectele menţionate demonstrează că inculpatul prezintă o periculozitate socială sporită şi un risc real de recidivă, periculozitate ce nu poate fi înlăturată de situaţia personală a familiei sale.
Ca urmare, nu există temeiuri care să justifice aplicarea unui regim sancţionator mai blând, pedeapsa stabilită de prima instanţă învederându-se a asigura reeducarea inculpatului şi prevenirea generală.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.N. şi va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 27 ianuarie 2009 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.N. împotriva Deciziei penale nr. 86 din 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 ianuarie 2009 la 11 octombrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 186/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2061/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
