ICCJ. Decizia nr. 1698/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1698/2010

Dosar nr. 2146/108/2008

Şedinţa publică din 30 aprilie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 145 din 26 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2146/208/2008, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.P.G., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Au fost respinse acţiunile civile exercitate de părţile civile SC A. SRL cu sediul în Deva, jud. Hunedoara, SC G. SA cu sediul în Arad, jud. Arad şi SC S.C.T. SRL cu sediul în localitatea Cărpiniş, jud. Timiş.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 34/P/2007 înregistrat la această instanţă la data de 11 iunie 2008 a fost trimis în judecată inculpatul B.P.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a reţinut în fapt că în data de 01 septembrie 2001, după ce, în prealabil, au fost contactaţi de un bărbat care s-a prezentat cu numele C., declinându-şi calitatea de administrator al SC O. SRL Arad, la sediul SC A. SRL Deva, a venit o femeie care s-a recomandat ca fiind delegata a SC O. SRL. Arad şi care a solicitat să i se livreze anvelope în valoare de 6689,1997 lei (RON). Părţile s-au înţeles ca plata să se facă cu un cec postdatat în 21 septembrie 2001, care ulterior a fost refuzat la plata deoarece trăgătorul nu avea disponibil în cont şi se afla în interdicţie bancară de a emite cecuri.

Bunurile au fost transportate în Cluj-Napoca cu un autovehicul închiriat din faţa gării C.F.R. Deva de aceeaşi femeie, fiind descărcate într-o parcare. Pe o factura uitată în maşina cu care s-au transportat mărfurile, apare înscris numele M.A., nereuşindu-se însă identificarea persoanei.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6689,1997 lei (RON).

Sub o identitate asemănătoare – M.A. - şi tot în calitate de reprezentantă a SC O. SRL, s-a prezentat o persoana şi în datele de 05 septembrie şi 06 septembrie 2001 la magazinul din P.G. al SC G. SA Arad, de unde a achiziţionat mărfuri în valoare totală de 16.656,4329 lei (RON), convingându-i pe reprezentanţii societăţii furnizoare să accepte ca instrument de plata un cec postdatat în 24 septembrie 2001, care, evident, a fost refuzat la plată de către banca trasă din motivele mai sus amintite. La acţiunea de inducere în eroare a contribuit şi o persoana de sex bărbătesc, care, după ce s-a prezentat la telefon ca fiind administratorul SC O. SRL, a confirmat că numita M.A. ar fi delegata firmei sale.

Mărfurile au fost duse cu camionul unui transportator contactat în fața gării C.F.R. Arad până în apropierea localităţii Orăştie, unde au fost descărcate, fiind reîncărcate ulterior în două camioane a căror destinaţie nu a putut fi stabilită.

Falsa reprezentantă a SC O. SRL a remis furnizorului o fotocopie a certificatului de înmatriculare al societăţii în numele căreia acţiona, înscrisul fiind transmis de la faxul existent în garsoniera din Arad, închiriată de asociaţia de infractori.

Prejudiciul a fost reparat în mica măsura - 40 lei (RON) restituindu-se părţii vătămate patru bidoane de vopsea şi un coş de plastic. SC G. SA Arad s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 16.616,2329 lei (RON).

Tot la începutul lunii septembrie, reprezentanţii legali ai SC S.C.T. SRL Cărpiniş, jud. Timiş au fost contactaţi de falşi reprezentanţi ai SC O. SRL, care i-au determinat să le livreze 11 tone de faină, în valoare de 7.199,5 lei (RON), lăsând ca instrument de plata cecul, care, ca şi în celelalte cazuri deja amintite, a fost refuzat la plata de banca trasa. Marfa a fost transportata la Arad, cu un camion închiriat, nereuşindu-se stabilirea destinaţiei finale a acesteia.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu contravaloarea mărfurilor.

Prin încheierea din 04 noiembrie 2008 Tribunalul Arad a scos de pe rol cauza şi a trimis-o Tribunalului Hunedoara, în vederea reunirii cauzei cu care formează obiectul Dosarului nr. 47/97/2005.

Tribunalul Arad a avut în vedere faptul că prin ordonanţa procurorului din Dosar nr. 298/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad din data de 1 februarie 2005 au fost extinse cercetările şi cu privire la alte acţiuni de inducere în eroare ale inculpatului B.P.G., neavute în vedere la momentul sesizărilor anterioare ale instanţelor, dar săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin folosirea firmei „paravan" SC O. SRL Arad, identificându-se astfel şi alte părţi vătămate printre care şi SC S.C.T. SRL Jimbolia, SC A. SRL Hunedoara, SC G. SA Arad.

Cu toate că faptele reţinute în rechizitoriu nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad constituie acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen. ce face în prezent obiectul Dosarului nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara, fiind incidente dispoziţiile art. 33 lit. c) C. proc. pen. ceea ce impune întotdeauna reunirea cauzelor, Tribunalul Hunedoara a restituit prezentul dosar Tribunalului Arad în data de 24 decembrie 2008.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv, declaraţii martori, înscrisuri, raport de constatare, declaraţii inculpat şi în cursul cercetării judecătoreşti: declaraţie inculpat, declaraţii martori: A.V., T.S.P., S.G.D., V.R., V.F., tribunalul a reţinut în fapt următoarele:

În perioada februarie-decembrie 2000, numitul Z.O. a desfăşurat activităţi pentru firma SC O. SRL al cărei administrator era cetăţeanul italian C.E., activităţi constând în întocmirea facturilor fiscale, operaţiuni în conturile societăţii deschise la W.B.

În data de 01 septembrie 2001, la sediul firmei SC A. SRL Deva s-a prezentat o femeie ca fiind reprezentantă a SC O. SRL Arad şi care a solicitat achiziţionarea unor anvelope în valoare de 6689,1997 lei. O angajată a firmei, SC A. SRL a întocmit factura fiscală, iar reprezentanta SC „Ornella" SRL Arad a lăsat fila CEC completată la toate rubricile. Această filă cec a fost preluată de către contabilul societăţii iar ulterior a fost refuzată la plată pentru lipsa disponibilului în cont.

Bunurile constând în anvelope au fost încărcate de la sediul societăţii SC A. SRL Deva de către martorul V.F. care la solicitarea unei femei care l-a acostat în gara Deva le-a transportat în localitatea Cluj-Napoca. Pe o factură găsită în maşina cu care au fost transportate anvelopele apare înscris numele M.A. dar această persoană a rămas neidentificată.

Martorul V.F. audiat în instanţă la data de 19 mai 2009 a declarat că l-a văzut pe inculpatul B. la momentul la care a fost prezent ca şi martor la Tribunalul Arad şi nu îl cunoaşte.

În cursul anului 2001, la sediul SC G. SA Arad s-a prezentat o femeie sub numele de M.A. şi care a achiziţionat mărfuri în valoare de 16.656,4329 lei. Martorul A.V., în calitate de gestionar al societăţii i-a cerut acestei femei datele de identificare a firmei SC O. SRL şi l-a contactat pe directorul SC G. SA, respectiv pe martorul T.S. Acesta a efectuat verificări la banca W.B. care i-a comunicat că SC O. nu a înregistrat incidente de plată. Martorul a declarat că nici nu l-a interesat la acel moment dacă există sau nu disponibil în cont.

Reprezentanta SC O. a lăsat fila cec care urma să fie încasată peste 20 de zile. La momentul la care fila cec a fost introdusă în bancă a fost refuzată pentru lipsă disponibil în cont. În această situaţie martorul T.S. a contactat telefonic un bărbat pentru a-şi recupera contravaloarea mărfurilor. Despre acest bărbat martorul susţine că vorbea perfect româneşte, iar dacă acea discuţie ar fi purtat-o cu inculpatul B. ar fi sesizat accentul acestuia de cetăţean italian. Mai reţinem că martorul a purtat mai multe discuţii şi cu numitul Z.O. care era, persoana de legătură dintre SC O. şi W.B.

Martorii A.V. şi T.S. audiaţi în instanţă la termenul din 24 februarie 2009 la care a fost prezent şi inculpatul, au declarat că nu îl cunosc pe inculpatul B. şi nu l-au văzut niciodată la societatea G.

În cursul lunii septembrie 2001, asociat unic la SC S.C.T. SRL Cărpiniş numitul H.P. s-a întâlnit cu numitul F.E. cu care a perfectat livrarea a 10 tone făină către SC O. SRL Arad în valoare de 7199,5 lei pentru care a fost lăsată fila cec. Fila cec a fost refuzat la plată dat fiind lipsa de disponibil în cont. Martorul H.P. audiat în cursul urmăririi penale nu a recunoscut în planşele foto prezentate pe vreuna din persoanele cu care a intrat în contact la momentul livrării mărfii. Marfa a fost transportată în Arad de către martorul S.G. care a fost contactată de către un bărbat de aproximativ 23-24 de ani. Martorul audiat în instanţă la data de 07 aprilie 2009, dată la care a fost prezent şi inculpatul a declarat că persoana care i-a solicitat să efectueze transportul nu este inculpatul B.

Din raportul de constatare nr. 87849 din 30 octombrie 2003 al I.P.J. Arad – Serviciul Criminalistic, tribunalul a reţinut că semnăturile de pe filele cec W.B. având ca beneficiar pe SC G. SA şi pe SC A.D. SRL nu au fost executate de una şi aceeaşi persoană şi fără a se face vreo referire la inculpatul B.P.G.

Pentru fila cec având ca beneficiar pe SC S.C.T. Cărpiniş nu există efectuat un raport de constatare la dosarul cauzei.

Astfel, din probele analizate mai sus tribunalul a reţinut că inculpatul B.P.G. nu s-a prezentat la societăţile SC G. SA, SC A.D. SRL, SC S.C.T. SRL Cărpiniş, nu a contactat reprezentanţii acestor societăţi şi nu a emis filele CEC în numele SC O. SRL Arad, sens în care reţinând că faptele de inducere în eroare a părţilor civile nu au fost săvârşite de către inculpat, tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B.P.G., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. a respins acţiunile civile exercitate de părţile civile SC A. SRL Deva, SC G. SA cu sediul în Arad şi SC S.C.T. SRL Cărpiniş.

Împotriva sentinţei penale nr. 145 din 26 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 2146/108/2008 din 13 iunie 2009 a declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad (la data de 05 iunie 2009), înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, sub nr. 2146/108/2008 din 10 iulie 2009.

În motivarea apelului procurorului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi a încheierii din data de 19 mai 2009 şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Hunedoara, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, arătând că:

1) în ce priveşte cererea de reunire a cauzelor, este de observat că inculpatul B.P.G. a fost trimis în judecată prin actele de sesizare care fac obiectul Dosarului nr. 2146/108/2008 al Tribunalului Arad şi al Dosarului nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în formă continuată, reţinându-se că faptele cu care au fost sesizate cele două instanţe alcătuiau un ansamblu infracţional unitar, care prin puterea legii constituia o singură infracţiune de înşelăciune. Astfel, din probele administrate în faza de urmărire penală reiese că în perioada 2001-2004 inculpatul B.P.G., ajutat de alte persoane, a pus în aplicare un complex plan infracţional, în scopul înşelării partenerilor comerciali, folosindu-se de mai multe firme „paravan" printre care şi SC O. SRL Arad, creând aparenţa de legalitate în relaţiile comerciale prin emiterea unor file CEC postdatate, care ulterior erau refuzate la plată de bancă din lipsa disponibilului în cont, societatea aflându-se în interdicţie bancară;

- în literatura juridică s-a subliniat că, dintre elementele ce pot concura, alături de alte împrejurări, la stabilirea unităţii de rezoluţie în cazul infracţiunii continuate, vor fi avute în vedere unitatea obiectului infracţiunii, a locului, a persoanei vătămate precum şi unitatea de timp. În cauză, modul de săvârşire a faptelor, data săvârşirii acestora, folosirea aceleiaşi firme „paravan" sunt elemente care demonstrează că faptele reţinute în rechizitoriul nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad constituie acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de înşelăciune care fac în prezent obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara;

- potrivit disp. art. 33 lit. c) C. proc. pen., există indivizibilitate în cazul infracţiunii continuate sau orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracţiune, iar conform disp. art. 32 C. proc. pen., în caz de indivizibilitate, judecata în primă instanţă, dacă are loc în acelaşi timp pentru toate faptele şi pentru toţi făptuitorii, se efectuează de aceeaşi instanţă. În cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. c) C. proc. pen. cauzele trebuie să fie reunite întotdeauna, aşa cum dispune textul art. 37 alin. (3) C. proc. pen., competenţa de a judeca toate faptele şi toţi făptuitorii revenind instanţei mai întâi sesizate, conform disp. art. 35 C. proc. pen. În speţă, instanţa mai întâi sesizată este Tribunalul Hunedoara, căruia i-a revenit competenţa de soluţionare a cauzei în urma strămutării judecării Dosarului nr. 4841/2004 al Tribunalului Arad;

- faptul că, anterior, instanţa s-a mai pronunţat asupra cererii formulate de procuror privind reunirea cauzelor, iar Tribunalul Hunedoara a respins cererea nu constituia nici un impediment pentru Tribunalul Arad să dispună scoaterea cauzei de pe rol, câtă vreme disp. art. 37 alin. (3) C. proc. pen. sunt imperative, probele propuse prin rechizitoriul nr. 34/P/2007 au fost administrate şi, mai mult, cauza aflată pe rolul Tribunalului Hunedoara se află în curs de cercetare judecătorească (termen: 23 iulie 2009) şi nu spre finalul probaţiunii, aşa cum neîntemeiat a reţinut Tribunalul Hunedoara în încheierea din 18 decembrie 2008 prin care s-a respins cererea de reunire a cauzelor;

2) în ce priveşte soluţia de achitare a inculpatului, chiar Tribunalul Arad a apreciat că faptele reţinute în rechizitoriul nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad constituie acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), care face în prezent obiectul Dosarului nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara. Cu toate acestea, instanţa a dispus achitarea inculpatului pentru unele din faptele reţinute în sarcina sa prin actele de sesizare, deşi acestea alcătuiau un ansamblu unitar infracţional constituind o singură in fracţiune de înşelăciune în formă continuată, faptă dedusă judecăţii atât în faţa Tribunalului Arad, cât şi la Tribunalul Hunedoara;

- în practica judiciară s-a apreciat că nu se poate dispune achitarea inculpatului pentru acţiunile/inacţiunile ce intră în conţinutul infracţiunii continuate, deoarece acestea nu constituie infracţiuni distincte, cu care instanţa a fost sesizată. Pe de altă parte, reţinând cauza pentru judecată, instanţa era obligată să îşi exercite rolul activ în vederea aflării adevărului şi să îşi formeze convingerea pe baza probelor administrate în cauză, cu respectarea principiilor nemijlocirii şi contradictorialităţii;

3) reţinând că există o singură infracţiune de înşelăciune în formă continuată (instanţa fiind sesizată prin rechizitoriu cu 3 acte materiale), se impunea audierea tuturor martorilor propuşi prin rechizitoriul nr. 48/P/2004 din 30 iulie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, care face obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara. Respingerea cererii procurorului privind audierea acelor martori pe motiv că nu i-a nominalizat este lipsită de temei, câtă vreme un exemplar al rechizitoriului nr. 48/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a fost ataşat la dosarul prezentei cauze, în care sunt precizaţi toţi martorii propuşi de parchet pentru dovedirea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, declaraţiile acestora fiind ataşate la dosarul cauzei. Astfel, din declaraţiile numiţilor V.V., Z.O., T.I., P.L., F.D. rezultă fără nici un dubiu că inculpatul B.P.G. a intrat în posesia actelor de constituire şi funcţionare ale SC O. SRL Arad şi că acesta a folosit ştampila societăţii şi a completat documente de plată în numele acestei societăţi deşi nu avea nici o calitate, administratorul firmei fiind cetăţeanul italian C.E.;

- din conţinutul rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică din 30 iulie 2003, din 19 decembrie 2002, și din 19 aprilie 2003 rezultă că inculpatul B.P.G. a completat mai multe documente de plată aparţinând SC O. SRL Arad, care au servit la înşelarea partenerilor comerciali, firma în numele în numele căreia s-au efectuat plăţile fiind în interdicţie bancară;

- în ce priveşte filele cec având ca beneficiar pe SC G. SA şi pe SC A. SRL Deva, din raportul de constatare din 30 octombrie 2003 efectuat în Dosar nr. P/310/2003 al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Arad privind pe B.P.G. reiese că acestea au fost executate de una şi aceeaşi persoană, fără a se preciza numele acesteia, situaţie în care se impunea completarea raportului de constatare, aşa cum de altfel a solicitat procurorul la termenul din data de 19 mai 2009, cererea fiind respinsă de instanţă (filele 181-187 dosar primă instanţă).

Apărătorul inculpatului a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că: în mod corect Tribunalul Arad a respins prin încheierea din 19 mai 2009 cererea de scoatere a cauzei de pe rol şi trimitere către Tribunalul Hunedoara, deoarece anterior acestei date s-a dat curs aceleiaşi cereri iar Tribunalul Hunedoara, singura instanţă în măsură să dispună asupra reunirii cauzelor, a respins-o, astfel încât Tribunalul Arad nu putea să dea curs aceleiaşi cereri pentru a doua oară; în cauză au fost administrate toate probele solicitate atât prin rechizitoriu cât şi celelalte probe; faptul că prima instanţă a respins completarea probaţiunii cu martori neindividualizaţi de către procuror şi propuşi fără o motivaţie logică nu poate fi imputat instanţei de fond; solicitarea efectuării unui nou raport de expertiză grafologică nu denotă decât rea-credinţă, atât timp cât filele cec cu care s-ar fi produs presupusa înşelăciune au fost expertizate în faza de urmărire penală; nici martorii audiaţi şi nici părţile civile nu atestă să-l fi cunoscut pe el.

Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 121/ A din 9 noiembrie 2009, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tribunalul Arad împotriva sentinţei penale nr. 145 din 26 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2146/208/2008 din 13 iunie 2009.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 48/P/2004 din 30 iulie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, inculpatul B.P.G. şi alţi inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, printre care şi infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se că în perioada 2001-2004 au conceput şi pus în aplicare un complex plan infracţional, iar prin intermediul mai multor firme „fantomă" au prejudiciat statul şi un număr de 16 agenţi economici, prejudiciul total fiind în sumă de 528.540,40 lei.

Actul de sesizare a instanţei a fost înregistrat la Tribunalul Arad, formând Dosarul nr. 4841/2004, cauza fiind ulterior trimisă Tribunalului Hunedoara şi înregistrată pe rolul acelei instanţe sub nr. Dosar 47/97/2005 ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de inculpat.

Prin ordonanţa procurorului din data de 1 februarie 2005 dată în Dosarul nr. 298/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad au fost extinse cercetările şi cu privire la alte acţiuni ale inculpatului B.P.G. de inducere în eroare, neavute în vedere la momentul sesizării anterioare a instanţei, dar săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin folosirea firmei „paravan" SC O. SRL Arad, identificându-se şi alte părţi vătămate.

La data de 13 iunie 2008, prin rechizitoriul nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a fost trimis în judecată inculpatul B.P.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cauză care formează obiectul prezentului dosar.

Prin încheierea din data de 4 noiembrie 2008 pronunţată de instanţă în prezentul dosar, Tribunalul Arad a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi trimiterea dosarului la Tribunalul Hunedoara pentru a hotărî cu privire la reunirea cauzelor, apreciind că faptele reţinute prin rechizitoriul nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad constituie acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) ce face în prezent obiectul Dosarului nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara, existând cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. c) C. proc. pen.

Tribunalul Hunedoara, prin încheierea din data de 18 decembrie 2008 pronunţată în Dosar nr. 47/97/2005, a respins cererea de reunire a cauzelor, apreciind că în speţă nu se poate reţine cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. c) C. proc. pen., iar Dosarul nr. 47/97/2005 a fost înregistrat la această instanţă ca urmare a strămutării cauzei, nefiind nici în interesul înfăptuirii justiţiei reunirea celor două dosare, atâta timp cât dosarul Tribunalului Hunedoara se află spre epuizarea probaţiunii, iar dosarul Tribunalului Arad este doar în stadiul de sesizare a instanţei prin rechizitoriu.

În urma restituirii Dosarului nr. 2146/108/2008, Tribunalul Arad a procedat la efectuarea cercetării judecătoreşti.

La termenul din data de 19 mai 2009, procurorul a formulat o nouă cerere de scoatere a cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului la Tribunalul Hunedoara în vederea reunirii cauzelor, apreciind că sunt incidente disp. art. 33 lit. c) C. proc. pen., iar din copia extrasului de pe portalul instanţelor - depusă la dosar - reiese că Dosarul nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara se află în cursul cercetării judecătoreşti la prima instanţă, cauza suferind mai multe amânări pentru administrare de probe, fapt care demonstrează că dosarul nu se afla spre epuizarea probaţiunii (aşa cum s-a reţinut prin încheierea din 18 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul menţionat), prin care s-a respins cererea de reunire a cauzelor.

Prin încheierea din 19 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2146/108/2008 a fost respinsă atât cererea procurorului de scoatere a cauzei de pe rol şi trimiterea în vederea reunirii la Tribunalul Hunedoara, cât şi cererea de suplimentare a probaţiunii, respectiv audierea martorilor propuşi prin actul de sesizare cu care a fost învestit Tribunalul Hunedoara, precum şi cererea privind efectuarea unui raport de expertiză prin care să se stabilească dacă filele cec emise către SC G. SA Arad, SC A. SRL Deva şi SC S.C.T. SRL Cărpiniş au fost completate de inculpat.

Curtea a considerat că prima instanţă a procedat corect prin respingerea cererii procurorului de a se trimite dosarul cauzei a doua oară la Tribunalul Hunedoara pentru discutarea reunirii cauzelor.

Din moment ce Tribunalul Hunedoara a respins o primă cerere de reunire a cauzelor, nu mai exista niciun motiv pentru ca Tribunalul Arad să revină cu o cerere identică.

Pe de altă parte, faptul că ar exista un caz de indivizibilitate constând în mai multe acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni nu l-a împiedicat pe procuror să disjungă cauza în faza de urmărire penală (fila 10 dosar u.p., vol. I).

În orice caz, constatarea incidenţei disp. art. 37 alin. (3) C. proc. pen. privind reunirea cauzelor este de competenţa instanţei mai întâi sesizate, Tribunalului Hunedoara, aşa încât aspectul conexităţii poate fi criticat doar prin atacarea încheierii din data de 18 decembrie 2008 pronunţată de instanţa amintită în Dosarul nr. 47/97/2005.

Instanţa de apel a apreciat că tribunalul a respins în mod corect şi cererea procurorului de suplimentare a probatoriului.

Procurorul a solicitat suplimentarea probatoriului cu audierea unor martori, pe care nu i-a indicat nominal, doar în momentul în care prima instanţă a respins a doua cerere de scoatere a cauzei de pe rol, urmărind probabil amânarea soluţionării cauzei; o asemenea cerere putea fi făcută imediat după respingerea de către Tribunalul Hunedoara a cererii de reunire a cauzelor (primul termen de judecată după restituirea dosarului la Tribunalul Arad având loc la 10 februarie 2009), însă procurorul a ales momentul în care instanţa se afla pe punctul de a termina cercetarea judecătorească.

Oricum, este discutabilă utilitatea în prezenta cauză a probei cu martorii din rechizitoriul cu care a fost sesizată iniţial instanţa în cauza aflată pe rolul Tribunalului Hunedoara, deoarece primul rechizitoriu priveşte alte părţi vătămate.

Referitor la cererea procurorului de a se efectua un supliment de expertiză privind cele 3 file cec, Curtea a observat că şi aceasta este nefondată.

Potrivit art. 124 alin. (1) C. proc. pen., suplimentul de expertiză se efectuează atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă.

În cauză s-a apreciat că nu se regăseşte această ipoteză, concluziile raportului de constatare din 30 octombrie 2003 efectuat în Dosar nr. P/310/2003 al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Arad (f. 296-301 vol.5 dosar u.p.) în sensul că acestea au fost executate de una şi aceeaşi persoană, fără a se preciza numele acesteia nu echivalează cu o expertiză incompletă. În acelaşi mod a interpretat şi organul de urmărire penală, din moment ce nu a dispus el efectuarea unui supliment de expertiză.

S-a arătat că în mod just tribunalul a respins cererea procurorului de suplimentare a probatoriului. De altfel, procurorul avea posibilitatea propunerii de probe şi în faţa instanţei de apel, însă nu a procedat în acest sens, limitându-se la a critica soluţia primei instanţe şi la a solicita trimiterea cauzei spre rejudecare sub acest aspect.

În privinţa soluţiei de achitare, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a apreciat corect că din probele administrate nu rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul intimat este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Martorii audiaţi de instanţă au declarat fie că nu îl cunosc pe inculpat, care se afla în sala de şedinţă la momentul ascultării lor, fie că persoana cu care s-a discutat la telefon vorbea perfect româneşte, spre deosebire de inculpat, ce are un accent italienesc.

Totodată, s-a arătat că nici probele ştiinţifice nu atestă că cele 3 file cec emise pentru beneficiarii părţi civile ar fi fost completate de către inculpat.

Văzând soluţia dată laturii penale, de achitare în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în mod corect a fost respinsă acţiunea civilă a celor 3 părţi civile, conform disp. art. 346 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pentru motivul că Decizia atacată este netemeinică sub aspectul menţinerii greşitei achitări a inculpatului, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Recursul declarat de parchet este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerentele:

La data de 13 iunie 2008 prin rechizitoriul nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a fost trimis în judecată inculpatul B.P.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cauză ce formează obiectul prezentului dosar.

În actul de sesizare s-a reţinut că în cursul anului 2001, inculpatul ajutat de persoane rămase neidentificate, a înşelat prin intermediul SC O. SRL Arad şi alte societăţi comerciale, respectiv SC A. SRL Deva, SC G. SA Arad şi SC S.C.T. SRL Cărpiniş, uzând de cec-uri falsificate pentru a crea aparenţa efectuării plăţilor şi pentru a determina agenţii economici să livreze mărfuri; ulterior instrumentele de plată fiind refuzate de bancă pe motiv că trăgătorul nu avea disponibil în cont şi se afla sub interdicţie bancară.

Examinând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că soluţiile de achitare a inculpatului pronunţate de instanţele de fond şi de apel sunt nelegale şi netemeinice pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa penală nr. 145 din 26 mai 2009, Tribunalul Arad, secţia penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B.P.G. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Totodată, a respins acţiunile civile exercitate de părţile civile SC A. SRL, SC G. SA şi SC S.C.T. SRL.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că inculpatul nu s-a prezentat la SC G. SA, SC A. SRL, SC G. SA şi SC S.C.T. SRL Cărpiniş, nu a contactat reprezentanţii acestor societăţi şi nu a emis filele cec în numeleSC O. SRL Arad, iar faptele de inducere în eroare a părţilor civile nu au fost săvârşite de inculpat.

Totuşi, Tribunalul Arad, în motivarea soluţiei arată că, faptele reţinute în rechizitoriul nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad constituie acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), care face în prezent obiectul Dosarului nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara, ceea ce impunea reunirea cauzelor, însă Tribunalul Hunedoara a restituit dosarul la data de 24 decembrie 2008 Tribunalului Arad, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile legale.

Se constată că instanţa de fond şi cea de apel nu au exercitat un rol activ în aflarea adevărului şi nu au procedat la administrarea nemijlocită şi în contradictoriu a tuturor probelor astfel că, aşa cum s-a arătat, soluţia de achitare a inculpatului B.P.G. este netemeinică.

Reţinând că există o singură infracţiune de înşelăciune în formă continuată – instanţa fiind sesizată prin rechizitoriu cu 3 acte materiale – se impunea audierea tuturor martorilor propuşi prin rechizitoriul nr. 48/P/2004 din 30 iulie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, care face obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara.

Respingerea cererii procurorului privind audierea acelor martori pe motiv că nu i-a nominalizat este lipsită de temei, câtă vreme un exemplar al rechizitoriului nr. 48/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a fost ataşat, fiind precizaţi toţi martorii propuşi de parchet pentru dovedirea faptelor reţinute în sarcina inculpatului, declaraţiile acestora fiind ataşate la dosarul cauzei.

Astfel, din declaraţiile numiţilor V.V., Z.O., T.I., P.L., F.D. rezultă că inculpatul B.P.G. a intrat în posesia actelor de constituire şi funcţionare ale SC O. SRL Arad şi că, acesta a folosit ştampila societăţii şi a completat documente de plată în numele acestei societăţi cu toate că nu avea nicio calitate, administratorul firmei fiind cetăţeanul italian C.E.

Pe de altă parte din conţinutul rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică din 30 iulie 2003, din 19 decembrie 2002, și din 19 aprilie 2003, rezultă că inculpatul B.P.G. a completat mai multe documente de plată aparţinând SC O. SRL Arad, care au servit la înşelarea partenerilor comerciali, firma în numele căreia s-a efectuat plăţile fiind în interdicţie bancară.

În ce priveşte filele cec având ca beneficiar pe SC G. SA şi pe SC A. SRL Deva, din raportul de constatare din 30 octombrie 2003 efectuat în Dosar nr. P/310/2003 al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Arad (f. 296 vol. V u.p.) reiese că acestea au fost executate de una şi aceeaşi persoană, fără a se preciza numele acesteia, situaţie în care se impunea completarea raportului de constatare aşa cum de altfel a solicitat procurorul la termenul din 19 mai 2009 – cererea fiind respinsă de instanţă.

În motivarea soluţiei Tribunalul Arad a arătat că faptele reţinute în rechizitoriul nr. 34/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad constituie acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) care face în prezent obiectul Dosarul nr. 47/97/2005 al Tribunalului Hunedoara, ceea ce impunea reunirea cauzelor, însă Tribunalul Hunedoara a restituit dosarul, la data de 24 decembrie 2008 Tribunalului Arad, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile legale.

Cu toate acestea, instanţa a dispus achitarea inculpatului pentru unele din faptele reţinute în sarcina sa prin actele de sesizare, deşi acestea alcătuiesc un ansamblu infracţional, constituind o singură infracţiune de înşelăciune în formă continuată, faptă dedusă judecăţii atât în faţa Tribunalului Arad, cât şi în faţa Tribunalului Hunedoara.

În ipoteza în care instanţele au considerat probatoriul administrat suficient pentru a le forma convingerea cu privire la inculpat, în această situaţie trebuia să ia doar act că inculpatul nu a săvârşit actele materiale şi nu să dispună achitarea acestuia, deoarece actele materiale în care a fost sesizată instanţa nu constituie infracţiuni distincte ci intră în conţinutul infracţiunii continuate prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Pentru motivele mai sus arătate Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Deciziei penale nr. 121/ A din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe inculpatul B.P.G.

Se va casa Decizia penală atacată precum şi sentinţa penală nr. 145 din 26 mai 2009 a Tribunalului Arad, secţia penală şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Deciziei penale nr. 121/ A din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe inculpatul B.P.G.

Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 145 din 26 mai 2009 a Tribunalului Arad, secţia penală, şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Arad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3547/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 186/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1414/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 1425/2010. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 1449/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 1688/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs ICCJ. Decizia nr. 186/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 2061/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs