ICCJ. Decizia nr. 2127/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2127/2010
Dosar nr. 4578/1/2010
Şedinţa publică din 28 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, în baza dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen. şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor I.M.F., G.N.M., G.V., D.G.S., I.I., S.F., D.L., S.I.T., R.F., D.V., B.G.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că este vorba de un grup infracţional constituit, organizat, bine structurat, care a indus în eroare mai multe instituţii bancare, având o activitate infracţională de lungă durată, pe raza mai multor judeţe, cu consecinţe grave, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Referitor la starea de arest prelungită, se arată de către instanţa de apel că există indicii de vinovăţie în sarcina inculpaţilor, că este o cauză complexă, sunt multe părţi şi nu poate fi reţinută nici o culpă în sarcina instanţei de judecată privind starea de arest a inculpaţilor.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au formulat recurs inculpaţii G.N.M., G.V., D.G.S., I.I., S.F., D.L., S.I.T., R.F. şi D.V., care critică soluţia instanţei de apel, ca fiind nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea recursurilor declarate şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.
Se motivează această cerere de către recurenţi ca fiind legală şi temeinică, avându-se în vedere perioada mare a arestului preventiv, situaţia familiară a recurenţilor cât şi faptul că urmărirea penală este terminată iar cercetarea judecătorească se poate efectua şi cu inculpaţii-recurenţi în stare de libertate, deoarece nu mai pot influenţa administrarea probelor.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de apel atât din punct de vedere al motivelor de recurs, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile declarate se vor respinge, ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 85 din data de 26 februarie 2010 a Tribunalului Galaţi, secţia penală, recurenţii-inculpaţi au fost condamnaţi la pedepse cu închisoare între 6 ani şi 13 ani, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 25 cu referire la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 25 cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 25 cu referire la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 25 C. pen. cu referire la art. 291 alin. (1) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 25 C. pen. cu referire la art. 291 alin. (1) teza a II-a C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
În calea de atac ordinară a apelului, inculpaţii au formulat prezentul recurs, privind menţinerea stării de arest conform prevederilor art. 3002 C. proc. pen. cu referire la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., solicitând înlocuirea acestei măsuri preventive cu obligaţia de a nu părăsi ţara.
Înalta Curte constată că măsura arestării preventive a inculpaţilor-recurenţi a fost luată şi menţinută cu respectarea legii, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se menţin şi în prezent, că nu se poate imputa instanţei de judecată termenul mare al măsurii arestării preventive, deoarece este vorba de o cauză complexă, cu multe părţi, existând indicii că inculpaţii au intrat în conflict cu legea penală şi că lăsarea lor în libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publică.
În această cauză, pericolul pentru ordinea publică rezultă chiar din însuşi pericolul social al infracţiunilor comise, care desigur nu poate fi confundat cu pericolul pentru ordinea publică. Mai exact, lăsarea în libertate a inculpaţilor-recurenţi, i-ar putea determina să săvârşească din nou fapte penale asemănătoare.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii sus-amintiţi, împotriva încheierii din data de 18 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în Dosarul penal nr. 4526/121/2008.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga pe recurenţi la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.N.M., G.V., D.G.S., I.I., S.F., D.L., S.I.T., R.F. şi D.V. împotriva încheierii de şedinţă din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 4526/121/2008.
Obligă recurenţii inculpaţi G.N.M. şi G.V. la plata sumei de câte 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.
Obligă recurenţii inculpaţi D.G.S., I.I., S.F., D.L., S.I.T., R.F. şi D.V. la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorii din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3828/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3832/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
