ICCJ. Decizia nr. 3828/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3828/2010
Dosar nr. 855/89/2010
Şedinţa publică din 29 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 152 din 9 iunie 2010, Tribunalul Vaslui, secţia penală, în baza 174, art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat-o pe inculpata F.V. (cetăţean român, pensionară, pregătire 7 clase, fără antecedente penale) la 10 ani închisoare.
A fost aplicată inculpatei, pe durata executării pedepsei privative de libertate interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost dedusă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 2 februarie 2010 la zi.
S-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a unui cuţit, aflat în camera de corpuri delicte a instanţei, la poziţia 55/2010 în registrul de evidenţă a corpurilor delicte.
În baza art. 113 C. pen., inculpata a fost obligată la tratament medical până la însănătoşire.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON a reprezentat onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.
S-a reţinut, în esenţă, că:
Inculpata, în vârstă de 74 de ani, locuia împreună cu soţul său F.C., în vârstă de 75 de ani, în comuna Z., sat C., judeţul Vaslui.
În ziua de 31 ianuarie 2010, cei doi au fost în vizită la fiul lor F.N., unde au consumat, împreună cu acesta, băuturi alcoolice. După ce au revenit la domiciliu, inculpata F.V. pe fondul unor conflicte anterioare, i-a aplicat soţului său numeroase lovituri, cu un cuţit provocându-i multiple leziuni traumatice care au condus în scurt timp, la decesul acestuia.
Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că moartea victimei F.C. a fost violentă şi a avut drept cauză hemoragie internă şi externă, hemoragie care s-a produs ca urmare a unei plăgi înjunghiate la nivelul hemitoracelui stâng cu lezarea arterei subclaviculare, a pulmonului stâng şi pericardului.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpata F.V., care a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei prin acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor atenuante reţinute şi prin reţinerea şi a circumstanţei prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 120 din 6 iulie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată, cu motivarea că individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-a făcut în mod temeinic de către instanţa de fond, care a ţinut cont atât de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, de modalitatea concretă a săvârşirii faptei, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatei, care nu are antecedente penale, a recunoscut, în final, săvârşirea faptei şi o regretă.
S-a mai arătat că instanţa de fond a dat eficienţă corectă circumstanţelor atenuante judiciare acordate inculpatei coborând pedeapsa sub minimul prevăzut de lege şi că nu se impune reţinerea şi a altor circumstanţe atenuante facultative în favoarea acesteia şi nici a circumstanţei atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., neputându-se reţine în cauză că aceasta s-ar fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violenţă.
Împotriva sus-identificatei decizii, inculpata a declarat, în termen legal recursul de faţă, solicitând, atât prin apărător cât şi în scris, reducerea pedepsei prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante legale a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. şi prin acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor atenuante deja reţinute de instanţele de fond şi de apel.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanţa de fond - confirmată de instanţa de apel - a făcut o corectă încadrare a faptei, în infracţiunea de omor calificat, stabilind în mod just că inculpata nu s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din parte victimei, produsă prin violenţă, atingerea demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.
Existenţa tulburării sau emoţiei, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., şi intensitatea acestora nu se pot reţine de organul judiciar pe baza unei prezumţii legale, ci trebuie stabilite în mod concret, pe bază de probe, în principal prin utilizarea unor criterii subiective, însă fără absolutizarea acestora şi fără a exclude total ipoteza utilizării unor criterii obiective.
În prezenta cauză, însă, nu se poate reţine ";starea de provocare";, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nici prin utilizarea criteriilor subiective şi nici a celor obiective.
Conflictul preexistent între inculpată şi victimă nu poate avea semnificaţia unei provocări care, potrivit art. 73 lit. b) C. pen., presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să acţioneze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii.
În raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei, reflectat de modul în care inculpata a conceput-o şi săvârşit-o (aflându-se în locuinţa sa, pe fondul consumului de alcool, i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu un cuţit) rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei şi au apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 şi art. 76 alin. (2) C. pen., în ce cuantum pedeapsa privativă de libertate este necesară şi suficientă realizării dublei finalităţi a pedepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatei şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Înalta Curte apreciază în context că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatei este suficientă pentru reeducarea acesteia şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, încât nu este cazul modificării ei.
Faţă de considerentele ce precedă, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.V. împotriva Deciziei penale nr. 120 din 6 iulie 2010 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 2 februarie 2010, la 29 octombrie 2010.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 208/2010. Penal. Trădarea (art. 155 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2127/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
