ICCJ. Decizia nr. 2137/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2137/2010

Dosar nr.507/104/2009

Şedinţa publică din 1 iunie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Olt, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 152 din 22 decembrie 2009 în baza art. 334 a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată D.S. şi D.M. din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 lit. c) şi d) raportat la art. 176 lit. c) C. pen. - în cazul ambilor inculpaţi - în infracţiunile prevăzute de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen. - fapta din 31 octombrie 2006/01 noiembrie 2006 şi art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) şi d) raportat la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. - fapta din data de 31 ianuarie - 01 februarie 2008 - cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. c) C. pen. - în cazul ambilor inculpaţi.

În baza art. 174 alin. (1) şi 175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen. a condamnat inculpatul D.S. la 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat - fapta din 31 octombrie 2006/01 noiembrie 2006.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator pe o durată de 5 ani.

În baza art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) şi d) raportat la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., condamnat acelaşi inculpat la 17 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav - fapta din 31 ianuarie 2008/01 februarie 2008.

În baza art. 33 alin. (1) lit a) 34 alin. (1) lit. b) C.pen şi art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul D.S. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 17 ani închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator pe o durata de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv din 27 aprilie 2009 la zi.

În baza art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen, a condamnat inculpata D.M. la 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat - fapta din 31 octombrie 2006/01 noiembrie 2006.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit d) şi e) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator pe o durată de 5 ani.

În baza art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) şi d) raportat la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat aceeaşi inculpată la 17 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav - fapta din 31 ianuarie 2008/01 februarie 2008.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele şi a dispus ca inculpata D.M. să execute pedeapsa cea mai grea respectiv 17 ani închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator pe o durata de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 27 aprilie 2009.

În baza art. 191 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen, a obligat fiecare dintre inculpaţi la plata sumei de 5.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 600 RON reprezentând onorariu avocaţi din oficiu [câte 300 RON pentru fiecare avocat -sumă stabilită în condiţiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Protocolul încheiat între M.J. şi U.N.B.R.] se vor avansa din fondurile M.J.L.C.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 80/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor D.M. şi D.S. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 175 lit. c) şi d) C. pen., raportat la art. 176 lit. c) C. pen., în esenţă reţinându-se în fapt că la datele de 31.10/01 noiembrie 2006 şi 31.01/01 februarie 2008, ambii inculpaţi au ucis prin sufocare doi copii nou-născuţi rezultaţi din relaţia celor doi.

Pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv proces-verbal de cercetare la faţa locului din 03 martie 2008, proces-verbal de sesizare a unor fapte penale, proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice, procesul-verbal de intervenţie al I.S.U., rapoartele medico-legale de autopsie a cadavrelor celor doi nou-născuţi, rapoartele de expertiză medico-legală ADN, raport de expertiză medico-legală antropologică, rapoartele medico-legale de expertize medico-legale psihiatrice, raportul de constatare medico-legală privind examinarea învinuitei D.M., rapoartele de control şi avizare ale I.M.L. Craiova, procesul-verbal încheiat de organele parchetului la data de 06 ianuarie 2009, adresa nr. 62755/2008 a Direcţiei Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Olt, declaraţiile învinuiţilor, procese-verbale de efectuare a unor confruntări, cazierul judiciar, declaraţiile martorilor P.M.l., V.Ş., G.I., B.F., M.T., P.I. instanţa a reţinut în fapt următoarele:

Inculpata D.M. s-a căsătorit cu inculpatul D.S. în anul 1997, locuind în casa părintească a acestuia situată pe raza comunei Sprâncenata judeţul Olt sat Uria, la marginea satului, pe latura de est a localităţii. Din căsătoria celor doi inculpaţi au rezultat 3 copii care în prezent sunt minori.

În luna februarie 2006, inculpata D.M. a constatat că este gravidă, fapt pe care l-a adus la cunoştinţă şi soţului său D.S., ambii ajungând la concluzia că nu pot permite naşterea copilului, întrucât nu au suficiente resurse financiare pentru a-l creşte.

La data de 9 mai 2006, D.M. s-a deplasat la centrul de sănătate Drăgăneşti-Olt, judeţul Olt, unde a solicitat întreruperea cursului normal al sarcinii. Cu acest prilej inculpata a fost consultată de un medic, consultaţia fiind înregistrată la 809 din 9 mai 2006A, unde s-a menţionat diagnosticul sarcină luna a V-a, varice hidrostatice. În urma efectuării consultaţiei, cererea inculpatei de a i se întrerupe cursul normal al sarcinii a fost respinsă de medicul consultant, întrucât sarcina acesteia era în evoluţie, respectiv în luna V-a şi dacă i s-ar fi întrerupt cursul normal al sarcinii, viaţa acesteia ar fi fost pusă în pericol.

În noaptea de 31 octombrie/1 noiembrie 2006 în jurul orelor 3 - 4, inculpata D.M. s-a trezit din somn, cu dureri mari abdominale determinate de travaliul naşterii copilului.

Deşi cei doi inculpaţi dispuneau de un imobil compus din 3 camere, în una din camere locuind cei 4 copii - trei proveniţi din căsătoria lor şi unul dintr-o căsătorie anterioară, astfel că inculpata D.M. avea posibilitatea să nască într-una din camere, în mod civilizat, fără să poată fi observată de copiii săi aceasta din urmă a decis să nască în afara imobilului, deplasându-se în acest scop în spatele casei.

Inculpaţii au luat hotărârea de a ucide copilul şi în acest sens au părăsit imobilul deplasându-se într-o grădiniţă (în spatele casei), loc unde D.M. a aşezat o pătură pe pământ şi a dat naştere unui copil de sex masculin. Imediat după naştere D.S. a ridicat pătura şi copilul nou-născut pe care l-a dus într-o bucătărie de vară care nu avea nicio sursă de căldură, loc unde acesta a continuat să plângă, motiv pentru care, folosind o cârpă pe care i-a introdus-o în cavitatea bucală, l-au sufocat astfel că acesta a decedat.

După uciderea copilului nou-născut, D.M. s-a deplasat în camera unde se aflau cei 4 copii. A fost întrebată de fiica sa P.M.l. de ce a lăsat copilul în bucătăria de vară şi de ce acesta nu mai plânge, inculpata relatându-i martorei că i-a pus o cârpă în gură copilului, iar acesta a murit.

La scurt timp după uciderea copilului nou-născut, în împrejurările descrise mai sus, cei doi inculpaţi, pentru a scăpa de cadavru, şi implicit de tragerea la răspundere penală, au luat hotărârea de a-l îngropa, pentru a şterge orice urmă de violenţă, pe un canal de aducţiune situat în punctul „D." de pe raza satului Uria, comuna Sprâncenata, judeţul Olt.

În acest scop, inculpatul D.S., profitând de întuneric, a învelit cadavrul copilului ucis într-o pungă de polietilenă, apoi l-a introdus într-un sac de rafie, după care s-a deplasat în punctul „D.", unde este un canal de desecare, loc unde, cu ajutorul unei cazmale, a săpat o groapă în adâncime de 50 cm în care a introdus sacul de rafie, în care se afla cadavrul copilului ucis. A acoperit groapa cu pământ, după care s-a deplasat la domiciliul său şi Ie-a relatat soţiei şi fiicei sale locul unde a ascuns cadavrul şi modul cum a procedat.

Fapta a fost descoperită de organele de poliţie ca urmare a denunţului făcut de către fiica inculpatei - martora P.l., consemnat în procesul-verbal încheiat la 03 martie 2008, iar locul în care a fost îngropat cadavrul noului-născut s-a stabilit în baza celor declarate de către inculpatul D.S.

Procedându-se la decopertarea solului de pe fundul canalului, la o adâncime de circa 25 cm a fost descoperit un sac din rafie de culoare gri, în care se afla o pungă din polietilenă cu inscripţia mercur. În această pungă s-au găsit circa 3 kg de materie organică, despre care inculpatul D.S. a declarat că sunt resturile descompuse ale noului-născut de sex masculin pe care el l-a îngropat în luna noiembrie 2006, şi că acest copil a fost născut de soţia lui - inculpata D.M.

Cadavrul a fost ridicat şi transportat la morga Spitalului Judeţean Slatina în vederea efectuării necropsiei, iar prin Raportul de constatare medico-legală din 8 aprilie 2008 al Serviciului de Medicină Legală al Judeţului Olt - avizat la 29 mai 2008 de către Comisia de Control şi Avizare, s-a stabilit că acel cadavru aparţine unui făt în putrefacţie aproape totală (excepţie oasele scheletului), combinată cu saponificare parţială. Putrefacţia a constat într-o magmă (pastă) cenuşie, pe alocuri brun-roşcată. Caracteristicile anatomice ale corpului fătului au dispărut aproape în totalitate (excepţie oasele). Din pasta descrisă mai sus, au fost extrase toate oasele care au fost inventariate constatându-se că sunt prezente aproape în totalitate, lipsind datorită putrefacţiei doar unele oase foarte mici cum ar fi: unele carpiene, tarsiene, metacarpiene, metatarsiene şi vertebre.

Măsurând oasele lungi şi aplicând formula Balt Hazard şi Dervieux, s-a constatat că fătul la naştere a putut avea o talie cuprinsă între 50 cm - 52,2 cm şi a fost născut la termen. în susţinerea aceleiaşi concluzii s-au reţinut şi argumente rezultând din lungimea părului şi prezenţa punctului de osificare Beclard. Având în vedere starea de putrefacţie aproape totală, medicul legist nu a putut stabili sexul cadavrului.

Întregul schelet - fire de păr, fragmente din marmă şi epifiza distală a unui femur, au fost înaintate de procuror la I.N.M.L. Bucureşti pentru expertiză antropologică şi genetică.

Raportul de expertiză medico-legală genetică înregistrat la 21 octombrie 2008, întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală M.M. Bucureşti a stabilit că, în urma analizelor comparative a profilelor ADN a celor doi învinuiţi şi a noului născut de sex masculin la data de 31 octombrie 2006, cei doi soţi sunt părinţii biologici ai acestuia.

Raportul de expertiză medico-legală antropologică din 26 iunie 2008, al Institutului de Medicină Legală M.M. Bucureşti a confirmat faptul că oasele examinate au fost de natură umană, provenind de la scheletul unui nou-născut la termen, cu grupa sanguină zero. Diagnosticul de nou-născut la termen s-a pus pe prezenţa nucleului de osificare Beclard, a lungimii diafizelor, precum şi pe prezenţa a 5 alveole, pe fiecare hemiarcadă dentară (primele 4 arcade conţinând câte un mugur dentar iar cea de-a 5 conţinând doi muguri dentari).

S-a mai stabilit că oasele examinate, care la data examinării nu erau acoperite de părţi moi, au permis să se aprecieze că decesul ar fi putut surveni cu circa 1 an şi 4 - 5 luni anterior descoperirii lor.

Actele medico-legale s-au coroborat cu declaraţiile martorei P.M.l. şi recunoaşterile iniţiale ale inculpaţilor, din care rezultă că noul-născut de sex masculin s-a născut viu.

Astfel, martora P.M.l. în declaraţiile date în faza de urmărire penală dată, a descris cu lux de amănunte împrejurările în care cei doi soţi au ucis copilul nou-născut.

Declaraţia martorei, coroborată cu concluziile rapoartelor de expertiză efectuată în cauză - astfel cum au fost expuse anterior - au dovedit că, copilul - de sex masculin, a fost născut viu şi la termen şi că el a fost ucis de cei doi inculpaţi.

Cu ocazia audierii în faza de cercetare judecătorească, martora a revenit parţial asupra celor relatate cu privire la această faptă, indicând că ştie numai că acel copil a fost născut în împrejurările descrise, fără a mai da însă detalii cu privire la conduita inculpaţilor, justificând prima declaraţie dată la procuror prin aceea că ar fi fost supărată pe mama sa şi ar fi dorit să îi facă rău.

Cu toate acestea, instanţa a reţinut că succesiunea declaraţiilor date de către martoră, conţinutul acestora şi natura detaliilor oferite iniţial, precum şi modul în care a fost făcută audierea martorei în faza de urmărire penală fac improbabilă această variantă, care de altfel a fost exclusă şi de celelalte probe administrate.

Astfel, sub acest aspect a fost semnificativ faptul că cercetările pentru această faptă au fost demarate tocmai ca urmare a denunţului făcut de către martoră la organele de poliţie la 03 martie 2008, ea fiind cea care a indicat poliţistului că „în toamna anului 2006 mama sa a dat naştere unui copil viu pe care l-a ucis împreună cu tatăl său, D.S. şi l-au îngropat într-un canal", iar ulterior martora a fost audiată după începerea urmăririi penale de către procuror, în prezenţa bunicii, la 07 martie 2008 susţinând şi detaliind declaraţia anterioară.

La mai mult de opt luni de la primele declaraţii, martora a fost confruntată cu inculpatul D.S., susţinându-şi poziţia iniţial exprimată, iar cu ocazia acestei confruntări a fost prezent atât un psiholog, cât şi bunica sa şi avocatul desemnat din oficiu pentru inculpat.

Aceeaşi declaraţie martora a susţinut-o şi în confruntarea cu mama sa - inculpata D.M., activitate care de asemenea s-a desfăşurat în prezenţa psihologului chemat din oficiu să asiste, a bunicii sale şi a avocatului desemnat pentru a o asista juridic pe inculpată.

În aprecierea instanţei, constanţa în declaraţii a martorei sub aspectul detaliilor relatate, prezenţa persoanelor care puteau sesiza orice formă de presiune asupra acesteia sau elemente care să ducă la concluzia că datorită vârstei sau stării psihice face afirmaţii mincinoase cu ocazia audierii, dar mai ales caracterul spontan al denunţului cu a cărui ocazie a şi indicat că nou-născutul a fost ucis de către cei doi inculpaţi, exclud posibilitatea expusă de martoră în faţa instanţei.

De altfel, declaraţiile iniţiale ale martorei sunt susţinute şi de cele declarate de inculpata D.M.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpaţii au recunoscut că fătul s-a născut la termen şi viu şi că a fost ucis de către amândoi, iniţial încercându-se suprimarea vieţii prin expunere prelungită la frig, şi ulterior recurgându-se la manevre de sufocare (în acest sens declaraţiile inculpatei D.M. şi declaraţiile inculpatului D.S., în care în mod constant ambii au recunoscut uciderea nou-născutului fiecare precizau însă că celălalt ar fi fost autorul faptei), aceeaşi poziţie fiind exprimată şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în prezenţa avocaţilor desemnaţi să asigure asistenţă juridică.

Deşi cu ocazia ultimei audieri în faţa instanţei de fond inculpatul D.S. a precizat că nu are nicio vină în comiterea faptei, întrucât atunci când a văzut prima oară copilul acesta era deja mort, instanţa a constatat că declaraţia sa este în vădită contradicţie cu prima declaraţie din faza de cercetare judecătorească, când a indicat că acest copil s-ar fi născut viu şi a decedat din cauza faptului ca soţia sa l-a lăsat imediat după naştere într-o cameră neîncălzită şi cu atât mai mult cu declaraţiile date în faza de urmărire penală, astfel cum au fost acestea prezentate în paragraful anterior.

Aceste schimbări în declaraţiile inculpatului au pus sub semnul întrebării veridicitatea celor expuse şi justifică concluzia că, ulterior arestării preventive încearcă să minimalizeze propria contribuţie la comiterea faptei, declaraţiile sale urmând să fie reţinute în ansamblul probator numai în măsura coroborării cu celelalte probe (în special declaraţia martorei P.I. - care a relatat în mod constant că a auzit copilul plângând imediat după naştere, declaraţiile coinculpatei şi concluziile raportului de expertiză din care rezultă că în raport de gradul de dezvoltare fătul a fost născut la termen).

Aceleaşi concluzii s-au impus şi sub aspectul poziţiei procesuale a inculpatei D.M.

În ceea ce priveşte cea de-a doua faptă de omor, s-a reţinut că, în primăvara, anului 2007, D.M. a constatat că a rămas gravidă, astfel că, nedorindu-şi încă un copil, a luat hotărârea de a face o consultaţie medicală la Spitalul Drăgăneşti Olt, în vederea întreruperii cursului normal al sarcinii. În acest scop D.M. s-a deplasat la secţia ginecologie a Spitalului Drăgăneşti Olt unde, fiind consultată de un medic, s-a stabilit că sarcina inculpatei era în evoluţie şi că fătul avea vârsta de 5 luni.

Întrucât viaţa inculpatei ar fi fost pusă în pericol, medicul care a consultat-o a refuzat să-i întrerupă cursul normal al sarcinii, astfel că aceasta a revenit la domiciliu şi i-a adus la cunoştinţă soţului său despre refuzul medicului de a proceda la întreruperea sarcinii.

În aceste condiţii, evoluţia sarcinii a fost în parametri normali şi s-a dezvoltat până la data de 31 ianuarie 2008.

În noaptea de 31.01/1 februarie 2008, în jurul orelor 24,00, inculpatei D.M. i s-au declanşat durerile specifice naşterii unui copil, fapt ce i l-a adus la cunoştinţă atât soţului, cât şi fiicei sale P.M.l.

Deoarece cei doi inculpaţi nu-şi doreau acest copil, inculpata D.M. împreună cu soţul său au părăsit camera unde locuiau în imobil şi s-au deplasat lângă casă, în exterior, după ce în prealabil au luat din încăpere o pătură. Această pătură au aşezat-o pe un strat de zăpadă, după care D.M. s-a aşezat pe ea şi în urma travaliului a dat naştere unui copil de sex femeiesc, care s-a născut viu şi la termen.

Dorinţa inculpatei D.M. şi a soţului său D.S. ca aceasta să nască în exteriorul casei, în condiţii climaterice deosebit de grele (ger) s-a făcut cu scopul şi în ideea că expunând trupul copilului nou-născut la intemperii, acesta va deceda la scurt timp, fără să fie necesară intervenţia violentă a celor doi.

Procedând în acest mod, cei doi inculpaţi au sperat că pe corpul noului-născut nu vor rămânea urme de violenţă care să fie constatate ulterior în cazul unei sesizări de către organele de urmărire penală şi medicul legist.

Având în vedere că decesul noului-născut nu a intervenit în aceste împrejurări şi aşa cum sperau, cei doi inculpaţi l-au luat şi l-au dus în aceeaşi bucătărie de vară, aşa cum au procedat şi cu primul copil ucis - lăsându-l dezbrăcat şi expus frigului. După expunerea la frig în acel loc, cei doi s-au deplasat în camera lor, sperând că acesta va deceda.

Apoi, constatând că noul-născut continuă să plângă, s-au deplasat din nou în bucătăria de vară, loc unde l-au lovit (probabil cu pumnii), după care, aşa cum relatează inculpata D.M., soţul său D.S. i-a pus mâna la gură şi apoi l-a strâns de gât, sufocându-l.

La scurt timp, ca urmare a expunerii la acţiuni violente din partea celor doi inculpaţi, copilul nou-născut de sex femeiesc a decedat.

În dimineaţa zilei de 1 februarie 2008, inculpatul D.S., pentru a scăpa de cadavrul noului-născut care purta pe el urme de violenţă, împreună cu soţia sa au luat hotărârea să-l transporte la o distanţă de câţiva km de locuinţa lor, sperând astfel că, cadavrul său va fi devorat de animalele sălbatice şi în aceste împrejurări nu se va mai putea stabili eventuala cauză a morţii şi urmele de violenţă exercitate de ei asupra fiicei lor.

În acest scop D.S., fiind ajutat de D.M., în dimineaţa aceleiaşi zile, în jurul orelor 8.00, după ce în prealabil au învelit cadavrul în pături, obiecte de îmbrăcăminte, pungi şi saci, l-au pus într-o droagă, au înhămat la ea un măgar şi, împreună cu martora P.M.l., inculpatul D.S. s-a deplasat la o distanţă de circa 2 km până la un canal de aducţiune al râului Olt, unde într-un mărăciniş a aruncat acest cadavru.

Apoi inculpatul s-a reîntors la domiciliul său, fiind însoţit de P.M.l., şi a relatat soţiei sale locul unde a abandonat cadavrul copilului nou-născut.

Datorită condiţiilor climaterice (frig şi ger) la care a fost expus, cadavrul s-a conservat destul de bine până la data de 3 martie 2008, când a fost descoperit întâmplător de către martorul V.Ş., care se afla cu oile în acea zonă la păşunat, şi care a şi sesizat organele de poliţie.

În cursul cercetărilor s-a luat măsura transportării cadavrului noului-născut la morga Spitalului judeţean Slatina, unde medicii legişti au procedat la autopsierea acestuia.

Aşa cum a rezultat din Raportul de constatare medico-legală nr. X/2008 al Serviciului de Medicină Legală Olt, avizat la 3 septembrie 2008,de către Comisia de Control şi Avizare din cadrul I.M.L. Craiova, cadavrul găsit pe raza comunei Sprâncenata judeţul Olt, în ziua de martie 2008, aparţine unui făt de sex femeiesc, născut viu şi la termen. Moartea a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice acute prin sufocare.

Leziunile traumatice constatate la autopsie au fost produse prin lovire cu corpuri contondente şi compresiune cu degetele şi au legătură directă de cauzalitate cu cauza decesului.

Pentru a se stabili dacă D.M. a avut semnele unei naşteri în cauză s-a dispus internarea sus-numitei şi examinarea ei de către Serviciul de Medicină Legală al Judeţului Olt.

În urma examinării inculpatei D.M. s-a constatat ca aceasta a prezentat semnele unei naşteri recente, ce a putut avea loc în urmă cu cel puţin 30 de zile.

S-a mai apreciat că recuperarea copilului nou-născut identificat ca aparţinând inculpatei a dovedit că naşterea a avut loc la termen.

Expertiza medico-legală genetică a concluzionat, în urma analizei comparative a profilelor ADN aparţinând celor doi inculpaţi şi a cadavrului nou-născut, de sex feminin, că aceştia sunt părinţii biologici ai copilului ucis în noaptea de 31 ianuarie/1 februarie 2008. Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere că în timpul urmăririi penale, cei doi inculpaţii au recunoscut faptele ce li se reţin în sarcină, prezentând împrejurările în care a intervenit decesul fiicei lor.

Aceste recunoaşteri s-au coroborat cu declaraţia martorei P.M.l., care a relatat împrejurările în care cei doi părinţi, în noaptea de 31 ianuarie/1 februarie2008, au ucis copilul de sex femeiesc pe care mama sa îl născuse.

Declaraţia martorei P.M.l. s-a coroborat cu declaraţiile celor doi inculpaţi, însă aceştia din urmă au precizat faptul că copilul de sex femeiesc a fost ucis de inculpatul D.S. care l-a sufocat, după ce, în prealabil l-a strâns cu mâinile de gât.

Declaraţiile celor doi învinuiţi s-a coroborat şi cu raportul medico-legal de autopsie a cadavrului noului-născut, precum şi cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică. Martora P.M.l. nu avea de unde să cunoască că cei doi inculpaţi au exercitat acte de violenţă asupra noului-născut, acte care au condus la decesul său, pentru că nu se afla prezentă în bucătăria de vară, unde l-au dus după ce inculpata l-a născut.

În drept, instanţa a apreciat că faptele celor doi inculpaţi astfel cum au fost reţinute în baza probelor administrate în cauză, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. pentru fapta din 31 octombrie 2006/1 noiembrie 2006 şi omor a deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), rap. la art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. rap. la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. pentru fapta din 31 ianuarie 2008/1 februarie 2008 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi, fiind admisă în acest sens cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în cauză de reprezentantul Ministerului Public şi pusă în discuţia părţilor în condiţiile art. 334 C. proc. pen. la ultimul termen de judecată.

Deşi procurorul a apreciat prin actul de sesizare al instanţei ca în cazul ambilor inculpaţi cele doua fapte (31 octombrie 2006/1 noiembrie 2006 şi 31 ianuarie 2008/1 februarie 2008) întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracţiuni de omor deosebit de grav - prev. şi pedepsită de art. 174 alin. (1), rap. la art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. rap. la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. (omorul săvârşit de către o persoană care a mai săvârşit un omor) instanţa a apreciat că, în această situaţie, când faptele se judecă deodată, nu există nicio justificare legală pentru a da amândurora o încadrare juridică unică, atât timp cât fiecare în parte atrage răspunderea penală prin ea însăşi [prima faptă în baza art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. iar a doua în baza art. 174 alin. (1), rap. la art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. rap. la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.].

Existenta infracţiunii de omor deosebit de grav în situaţia săvârşirii faptei de către o persoană care a mai săvârşit un omor - art. 176 alin. (1), lit. c) C. pen. - nu presupune în niciun caz, în aprecierea instanţei de fond, preexistenţa unei condamnări definitive pentru prima faptă de omor, fiind aplicabile dispoziţiile sus citate şi atunci când ambele fapte sunt deduse judecăţii în acelaşi timp, cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 C. pen.

De altfel, în acelaşi sens s-a apreciat şi în practica constantă a instanţei supreme, reţinându-se că atunci când toate omorurile se judecă deodată, primul este sancţionat - ca omor unic - în raport de condiţiile în care s-a săvârşit, fiecare dintre celelalte încadrându-se în dispoziţiile art. 176 lit. c) cu aplicarea regulilor de la concursul de infracţiuni (în acest sens Decizia nr. 2899/1976 a T.S., Decizia nr. 3319/1974 a T.S.).

Instanţa a reţinut, în raport de situaţia de fapt expusă în considerentele sentinţei, că ambii inculpaţi răspund în calitate de coautori pentru faptele comise, respectiv persoane care săvârşesc nemijlocit fapta prevăzută de legea penală (art. 24 C. pen.).

S-a motivat că există coautorat la omor în cazurile în care doi sau mai mulţi făptuitori săvârşesc cu intenţie, acţiuni sau inacţiuni, specifice elementului material al laturii obiective a acesteia. Se realizează o conjugare a acţiunilor participanţilor spre o singură finalitate: suprimarea vieţii victimei. Ea dă caracter de unitate infracţională realizată împreună de participanţi, indiferent de proporţiile contribuţiei fiecăruia din aceştia.

Este însă absolut necesar pentru existenţa coautoratului ca fiecare dintre participanţi să săvârşească nemijlocit acţiuni sau inacţiuni care caracterizează elementul material al laturii obiective al omorului.

Unitatea de acţiune ce caracterizează obiectiv coautoratul nu implică săvârşirea de către fiecare coautor a întregii game a actelor de executare a laturii obiective a infracţiunii de omor, fiind suficient ca şi aceştia să fi realizat cel puţin unul din actele specifice ei şi care se integrează în ansamblul celor comise de ceilalţi.

Actele coautorilor, realizate cu intenţia de a săvârşi împreună infracţiunea de omor, se completează reciproc în cadrul unei acţiuni materiale unice, indivizibile de suprimare a vieţii persoanei.

Inegalitatea - cantitativă şi calitativă - a contribuţiilor coautorilor la suprimarea vieţii persoanei, în sensul că numai una sau o parte din acestea sunt apte de a ucide, celelalte neavând o asemenea aptitudine, nu înlătură unitatea de acţiune, specifică şi necesară coautoratului, din moment ce toate se află în strânsă legătură cu altele, completându-se şi contribuind la producerea rezultatului.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpaţii, într-o unitate de acţiune caracteristică şi necesară coautoratului, nu şi-au dorit cei doi copii, au cooperat şi i-au ucis, şi în acest fel acţiunile lor s-au înscris în cauzalitatea uciderii victimelor.

Intenţia de a ucide a celor doi soţi a fost dovedită de acţiunea conjugată a inculpaţilor, atât înainte, cât şi după naşterea celor doi copii, similitudine de mod de ucidere a acestora, afirmaţiile ulterioare ale acestora în sensul că noii-născuţi au fost adoptaţi de alte persoane (conform declaraţiilor martorilor audiaţi sub acest aspect)

Inculpaţii au acţionat concertat în vederea atingerii rezultatului urmărit, prin acţiunile lor constând în abandonarea nou-născuţilor în încăperi neîncălzite în plină iarnă, fără îngrijire sau supraveghere, şi ulterior exercitarea de violenţe asupra corpului victimelor, ascunderea cadavrelor în aceeaşi zonă, în canalul de aducţiune situat în punctul "D." de pe raza satului Uria, comuna Sprâncenata judeţul Olt, inducerea în eroare a persoanelor care se interesau de soarta noilor-născuţi prin prezentarea unor împrejurări neadevărate (presupusa adoptare a primului copil şi întreruperea sarcinii în cazul celui de-al doilea) demonstrând intenţia de a ucide. De altfel, şi în măsura în care inculpaţii nu ar fi acţionat în sensul sufocării celor doi nou-născuţi nu s-ar fi putut reţine lipsa intenţiei (în formă directă) atât timp cât rezultatul expunerii la frig a unui copil nou-născut pe o perioadă îndelungată este mai mult decât previzibil, indiferent de gradul de pregătire al autorului faptei, fiind evident că acest rezultat a fost prevăzut şi urmărit.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând în concret, pe de o parte, faptul că infracţiunile analizate, atât datorită modului de comitere, cât şi datorită faptului că au afectat o valoare fundamentală a societăţii (dreptul la viaţă), prezintă un grad de pericol social foarte ridicat. S-a avut în vedere modul în care inculpaţii au acţionat pentru a suprima viaţa victimelor (expunându-le la frig pe perioade îndelungate şi apoi sufocându-le), faptul că acţiunile s-au desfăşurat împotriva unor persoane care în mod obiectiv nu puteau întreprinde nimic pentru a se proteja, caracterul repetat al faptelor comise, conduita procesuală nesinceră a inculpaţilor, contribuţia efectivă a fiecăruia dintre ei la comiterea infracţiunii.

În operaţiunea de individualizare a sancţiunilor aplicate, instanţa a avut în vedere de asemenea limitele de pedeapsă fixate de legiuitor (închisoare de la 15 la 25 de ani în cazul infracţiunii de omor calificat respectiv detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav), dar şi datele care caracterizează persoana inculpaţilor - situaţie materială, grad de cultură, antecedente penale.

În raport de toate criteriile expuse anterior, instanţa a apreciat că prin aplicarea unei pedepse de 15 ani închisoare - pentru infracţiunea de omor calificat, respectiv 17 ani închisoare pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, se ating scopurile preventiv, educativ şi sancţionator astfel cum sunt prevăzute de art. 52 C. pen.

În condiţiile art. 65 C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie dacă pedeapsa principală este mai mare de 2 ani şi legea prevede pedeapsa complementară.

În cauză, faţă de natura infracţiunilor, caracterul valorilor sociale afectate prin săvârşirea faptelor şi comiterea acestora împotriva membrilor familiei, instanţa a apreciat necesar să fie aplicată inculpaţilor pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părinteşti şi a dreptului dea fi tutore sau curator pe o perioadă de 5 ani, de la data executării pedepsei principale.

În acord cu Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din cauza Hirst vs UK, se impune ca aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale să fie realizată numai în baza hotărârii definitive a instanţei şi după examinarea împrejurărilor care ar putea justifica dacă interdicţia respectă sau nu principiul proporţionalităţii.

În cauză inculpaţii au comis două infracţiuni de omor, ambele având ca victime copiii lor nou-născuţi, fapt care relevă că aceştia nu au capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale, recunoscute în mod unanim în societăţile democratice.

Este adevărat că dreptul la alegeri libere este o valoarea fundamentală recunoscută de Constituţie şi tratatele internaţionale la care România este parte, însă în măsura în care inculpaţii nu respectă drepturi esenţiale ale concetăţenilor lor, acesta fiind unul din motivele pentru care urmează să fie lipsiţi de libertate până la executarea pedepsei, se impune în mod rezonabil concluzia că aceştia nu sunt în măsură să aprecieze nici asupra modului în care va fi guvernată ţara şi implicit nici să îşi exprime opinia în alegeri.

În raport de aceste criterii instanţa a apreciat ca fiind proporţională şi legitimă măsura interzicerii drepturilor electorale pe durata executării pedepsei.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul D.S.

Prin motivele de apel, parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., având în vedere faptele săvârşite şi gravitatea acestora. S-a mai arătat că pedepsele sunt greşit individualizate, infracţiunile comise de inculpaţi fiind foarte grave, în condiţiile în care inculpaţii şi-au omorât proprii copii nou-născuţi, au fost oscilanţi şi nesinceri în declaraţii au manifestat ferocitate în uciderea propriilor copii, astfel că s-a solicita majorarea pedepselor ce le-au fost aplicate.

Inculpatul D.S. a solicitat, prin motivele de apel, în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru fapta din anul 2006 şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru fapta din anul 2008, având în vedere că nu a ucis cei doi copii, ci aceştia au fost născut morţi de soţia sa, astfel cum i-a comunicat aceasta. În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, prin reducerea cuantumului acesteia, apreciat de inculpat ca fiind exagerat.

Curtea reanalizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele art. 371 C. proc. pen. a constatat că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă şi în concordanţă cu probele administrate în cauză şi a dat încadrarea juridică legală faptelor săvârşite de inculpaţi.

În ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Curtea a apreciat că prima instanţă a aplicat pedepse prea blânde.

Constatând că inculpaţii au comis două infracţiuni de omor, din care una de omor deosebit de grav, pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani având în vedere modalitatea de săvârşire, expunere la frig şi sufocare a unor victime fără nicio şansă de supravieţuire, instanţa de control judiciar a reindividualizat pedepsele majorând pedepsele la 25 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) şi d) şi art. 176 lit. c) C. pen.

În raport de art. 34 lit. a) şi 34 lit. b) respective a contopit pedepsele astfel pentru infracţiunea prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen. şi a dispus ca inculpaţii să execute pedepsele cele mai grele de 25 ani sporite cu câte 5 ani, în total 30 ani închisoare.

Curtea a apreciat întemeiat şi cel de al doilea motiv de recurs şi în consecinţă a aplicat pe lângă pedeapsa complementară stabilită de tribunal şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal, numai inculpatul D.S. care a criticat-o ca nelegală şi netemeinică, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 1, 8 şi 14 C. proc. pen.

A susţinut că nu se face invocat de săvârşirea nici uneia din infracţiuni. Astfel când în anul 2006 soţia sa, coinculpata D.M. a născut şi nu a făcut altceva decât să constate că nou-născutul este mort după care l-a îngropat.

Referitor la infracţiunea de omor deosebit de grav din anul 2008, soţia i-a comunicat că a născut un copil mort şi a procedat la fel ca şi în anul 2006 şi l-a îngropat.

În subsidiar a solicitat redozarea pedepselor.

Recursul este nefondat.

Criticile aduse deciziei au fost formulate şi împotriva hotărârii primei instanţe.

Din materialul probator administrat curtea a reţinut că în noaptea de 31octombrie/1 noiembrie 2006 inculpata a născut intenţionat în afara casei în frig un copil viu pe care împreună cu coinculpatul l-au dus într-o bucătărie fără nicio sursă de căldură, loc în care copilul a continuat să plângă după care l-au sufocat cu o cârpă.

Pentru a scăpa de cadavru au luat hotărârea de a-l îngropa şi a şterge orice urmă, lucru pe care l-a făcut inculpatul.

Felul în care au procedat a fost arătat de P.M.l. declaraţiile martorei mai ales cele din cursul urmăririi penale fiind confirmate şi de cele declarate de inculpata D.M. Martorul B.F. audiat de prima instanţă a declarat că a participat la reconstituirea efectuată de organele de urmărire penală prilej cu care i-a auzit pe ambii inculpaţi relatând cum au luat cei doi copii nou născuţi iar inculpatul i-a îngropat.

Cu privire la omorul săvârşit în anul 2008 au fost avute în vedere aceleaşi probe. Astfel chiar inculpata D.M. audiată în instanţă a arătat că a născut un făt viu care mişca şi scâncea iar soţul său i-a spus ca şi prima dată că nu le mai trebuie alţi copii căci au deja prea mulţi. Aceeaşi inculpată care nu a recunoscut că a participat la uciderea copiilor nu a declarat nici apel şi nici recurs, atitudinea ei fiind una din care nu se poate desprinde decât ideea că este vinovată de moartea copiilor pe care i-a născut.

Prima instanţă a analizat probele şi a motivat convingător coautoratul reţinând ca intenţia de a ucide, a celor doi soţi a fost dovedită de acţiunea conjugată a lor atât înainte cât şi după naşterea copiilor.

Inculpaţii au acţionat concertat în vederea atingerii rezultatului urmărit, prin acţiunile lor constând în abandonarea nou-născuţilor în încăperi neîncălzite, în plină iarnă, fără îngrijire sau supraveghere şi ulterior exercitând acte de violenţă asupra corpului victimelor.

Ascunderea cadavrelor în aceeaşi zonă a unui canal, de aducţiune de pe raza satului Uria comuna Sprâncenata, judeţul Olt, iar apoi inducerea în eroare a consătenilor despre soarta nou-născuţilor demonstrează intenţia de a ucide.

Nici motivul de recurs referitor la individualizarea pedepselor pe care inculpaţii nu le consideră aspre nu este întemeiat. În mod corect instanţa de apel a făcut o nouă individualizare majorând pedespele la maximul special şi adăugând un spor justificat de pericolul social deosebit al faptelor săvârşite de inculpaţi uciderea a două persoane - nou-născute practic fără nicio şansă de apărare şi supravieţuire cum şi de conduita personală nesinceră a inculpaţilor.

Aşa fiind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează ca în conformitate cu dispoziţiile art. 285 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul inculpatului, ca nefondat.

În baza art. 385¹⁷ alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce arestul preventiv executat până la pronunţarea deciziei.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 al C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S. împotriva Deciziei penale nr. 79 din 26 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 aprilie 2009 la 1 iunie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 1 iunie 2010.

Procesat de GGC - AS

← ICCJ. Decizia nr. 2132/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2177/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2137/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2137/2010. Penal