ICCJ. Decizia nr. 2120/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2120/2010
Dosar nr.9811/2/2009
Şedinţa publică din 28 mai 2010
Asupra recursului de fată;
În baza lucrărilor din dosarul, constată următoarele:
La data de 10 iunie 2009 petenta N.G. a formulat plângere penală împotriva magistratului judecător C.M., întrucât aceasta prin conduita adoptată în soluţionarea cauzei civile nr. 4425/303/2007 i-a îngrădit exercitarea drepturilor procesuale.
Prin rezoluţia din data de 11 iunie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus în baza art. 228 alin. (4), (6) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul C.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 247 C. pen.
Împotriva acestei soluţii petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, iar prin Rezoluţia nr. 1267/11-2/09 din 11 august 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost respinsă ca neîntemeiată.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petenta a formulat plângere la instanţă împotriva celor 2 rezoluţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Sentinţa penală nr. 81 din 10 martie 2010 a respins ca nefondată plângerea petentei, concluzionând că cenzura unei hotărâri judecătoreşti se realizează numai de instanţele de judecată, în exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, şi nu în cadrul unei anchete penale urmare a plângerilor penale formulată, atâta vreme cât conform legii magistraţii se supun numai acesteia. În cazurile aflate spre soluţionare, nemulţumirea părţilor faţă de soluţiile pronunţate neputând constitui temei al unei plângeri penale împotriva magistraţilor care soluţionează cauzele deduse judecăţii.
Împotriva hotărârii sus- menţionate petenta a formulat recurs, solicitându-se tragerea la răspundere penală a intimatei.
Înalta Curte procedând la verificarea hotărârii sub toate aspectele şi de drept conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Petenta a formulat plângere împotriva intimatei C.M., întrucât aceasta prin conduita adoptată în soluţionarea Dosarului civil nr. 4425/303/2007 al Judecătoriei sector 6 Bucureşti i-a îngrădit drepturile sale procesuale, acuzând-o de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 247 C. pen.
Pe acest procedeu se încearcă de către petentă să se obţină reformarea hotărârilor judecătoreşti, prin implicarea magistraţilor în anchete penale neglijându-se căile legale de declanşare a controlului judiciar al hotărârilor, respectiv apel şi recurs. Dacă s-ar admite contrariul ar însemna că se constituie noi căi de atac, fapt ce nu este admisibil.
Intimata a formulat hotărârea conform convingerii intime pe baza analizei probatoriului administrat în cauză.
Magistraţii care instrumentează în cauze civile sau penale şi pe care le-au soluţionat, nu pot fi traşi la răspundere penală pentru interpretările date legii, chiar dacă acestea au fost greşite, pentru acest lucru existând doar calea de atac prevăzută de lege. Răspunderea juridică poate fi atrasă numai atunci când se dovedeşte că s-a lucrat cu rea-credinţă ori cu o culpă grosieră, ceea ce nu este cazul în soluţia de fată.
Pentru aceste considerente, neexistând indicii cu privire la săvârşirea faptei reclamate sau a altui fapt prevăzută de legea penală de către intimata C.M., soluţia dispusă de neînceperea urmării penale fiind temeinică şi legală; în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul declarat de petentă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara N.G. împotriva Sentinţei penale nr. 81 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2106/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4132/2010. Penal → |
|---|
