ICCJ. Decizia nr. 2177/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2177/2010
Dosar nr.3/64/2/2009
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 12/F din 8 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.C. împotriva Ordonanţei nr. 770/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, confirmată prin Ordonanţa nr. 907/II/2/2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Braşov, dispunându-se menţinerea ordonanţei atacate.
A fost obligat petentul să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin plângerea înregistrată sub nr. 770/P/24 februarie 2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, petentul B.C. a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor G.V., G.M. şi G.V.O. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de fals, fals în declaraţii, mărturie mincinoasă, abuz de încredere şi înşelăciune, având în vedere modalitatea nelegală în care familia G. a dobândit în proprietate bunuri imobile aflate anterior în patrimoniul defunctului B.N.
În plângerea penală şi ulterior, în declaraţia dată la parchet, petentul a susţinut că se fac vinovaţi de săvârşirea unor fapte penale şi notarii publici, precum şi judecătorii Judecătoriei Făgăraş, care ar fi întocmit în mod nelegal testamentul autentificat din 09 ianuarie 1996, contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 27 iunie 1995 şi au pronunţat Sentinţa civilă nr. 1246 din 29 mai 1995 a Judecătoriei Făgăraş (Dosar 1641/1995).
În motivarea plângerii, petentul a arătat că notarii publici au întocmit nelegal cele două acte notariale, deoarece la datele autentificării acestora defunctul B.N. era grav bolnav, aflându-se într-o stare de sănătate în care nu îşi putea exprima în mod conştient consimţământul. Judecătorii care au pronunţat hotărârea judecătorească au săvârşit un abuz, apreciind drept nelegală Sentinţa nr. 1246 din 29 mai 1995 a Judecătoriei Făgăraş.
Prin Ordonanţa nr. 770/P/2009 din data de 23 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitele P.D. şi S.K.E., notari publici, relativ la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii P.P. şi M.V., judecători în cadrul Judecătoriei Făgăraş, relativ la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Totodată, s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraş, în vederea efectuării de cercetări faţă de numiţii G.V., G.M., G.V.O. şi G.I., relativ la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., 291 C. pen., 292 C. pen., 260 C. pen., 213 C. pen. şi 215 alin. (1) - (3) C. pen.
În considerentele ordonanţei, s-a arătat că pentru faptele reclamate de petent în privinţa notarilor publici şi judecătorilor, împotriva cărora a formulat plângere penală, a intervenit prescripţia răspunderii penale, fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen.
Prin Ordonanţa nr. 907/II/2/2009, din data de 12 noiembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, a fost respinsă plângerea formulată de petentul B.C. împotriva ordonanţei procurorului din data de 23 iunie 2009, care a fost menţinută.
În motivarea acestei ordonanţe s-a arătat că plângerea petentului a fost tardiv introdusă, nefiind respectat termenul de 20 de zile de la comunicare. În subsidiar, s-a arătat că soluţia atacată este corectă, termenul de prescripţie a răspunderii penale fiind, într-adevăr, împlinit în cauză.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă notarii publici P.D. şi S.K.E. şi judecătorii P.P. şi M.V., petentul B.C. a formulat plângere, conform art. 2781 C. proc. pen., care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov.
În motivarea plângerii, petentul a susţinut că nu s-a împlinit termenul prescripţiei răspunderii penale, infracţiunile ce fac obiectul plângerii fiind pedepsite cu închisoarea de la 5 la 20 de ani, iar cursul prescripţiei a fost întrerupt în anul 2000, când a iniţiat plângeri la toate instituţiile, inclusiv la Judecătoria Făgăraş. A mai arătat că plângerea împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată a fost atacată la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov în termenul legal.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că actele notariale la care face referire petentul în plângerea sa au fost autentificate în datele de 27 iunie 1995 şi 09 ianuarie 1996, iar hotărârea judecătorească pronunţată de judecătorii împotriva cărora a formulat plângere petentul, Sentinţa civilă nr. 1246/1995 a Judecătoriei Făgăraş, a fost pronunţată în data de 29 mai 1995.
Faţă de aceste date şi limitele de pedeapsă pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. proc. pen. şi de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), care s-ar putea circumscrie stării de fapt descrisă de petent, încadrarea juridică fiind dată faptei de către organul de cercetare penală, respectiv de către instanţa de judecată, iar nu de către parte, se poate observa că s-a împlinit termenul de prescripţie specială prevăzut de art. 124 C. proc. pen.
Instanţa de fond a mai reţinut că petentul, în motivarea plângerii sale, a arătat că termenul de prescripţie a fost întrerupt prin iniţierea demersurilor sale în anul 2000, însă prescripţia specială înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, astfel că soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale este corectă.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, în termen legal, petentul a declarat recurs, susţinând în esenţă prin motivele scrise de recurs că soluţionarea cauzei de către s-a făcut cu lipsă de procedură, pentru termenele de judecată din 11 ianuarie 2010 şi 25 ianuarie 2010 primind citaţiile ulterior acestor date.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele următoare:
Din examinarea actelor dosarului, rezultă că soluţionarea cauzei de către instanţa de fond s-a făcut fără ca petentul B.C. să fie legal citat, împrejurare care atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 21 C. proc. pen.
Astfel, deşi prin Încheierea de şedinţă din 25 ianuarie 2010 s-a dispus ca pentru termenul din 8 februarie 2010, când s-a soluţionat cauza, petentul să fie citat la domiciliul său din Bucureşti, I.R., prin agent procedural, la dosar aflându-se citaţia şi respectiv dovada transmiterii prin fax a citaţiei, emisă pentru termenul respectiv, cu menţiunea solicitării de a se transmite instanţei de fond dovada de citare, la dosarul cauzei nu se regăseşte această dovadă, aflându-se dovada de citare pentru termenul anterior, din 25 ianuarie 2010.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de petentul B.C. împotriva Sentinţei penale nr. 12/F din 8 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa sentinţa penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul B.C. împotriva Sentinţei penale nr. 12/F din 8 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Braşov
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2137/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2179/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
