ICCJ. Decizia nr. 2144/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2144/2010
Dosar nr. 4972/121/2009
Şedinţa publică din 1 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 505 din 18 noiembrie 2009 a Tribunalului Galaţi s-a respins, ca fiind nefondată, cererea formulată de condamnatul S.I., deţinut în Penitenciarul Galaţi - privind revizuirea Sentinţei penale nr. 544 din 16 noiembrie 2004 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 2341 din 07 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-au reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 544 din 16 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 2341 din 07 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost condamnat inculpatul S.I. la o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 10 ani pentru săvârşirea în concurs şi în stare de recidivă postcondamnatorie a tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav [prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 176 lit. b) C. pen.] şi distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen. şi, urmare a revocării beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, obiect al Sentinţei penale nr. 1106 din 26 noiembrie 2002 a Judecătoriei Tecuci, definitivă la 09 decembrie 2002.
Prin cererea de revizuire promovată, condamnatul S.I. a arătat faptul că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare raportat la fapta penală dedusă judecăţii, că încadrarea juridică este improprie, că părţile vătămate l-au provocat în ziua consumării infracţiunilor, iar înscrisurile dosarului sunt false.
În drept, condamnatul revizuent şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen.
Analizând situaţia prezentată de revizuent, instanţa a constatat că cererea este nefondată, astfel că a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul S.I.
În susţinerea demersului său judiciar, acesta a arătat că pedeapsa aplicată e prea mare, încadrarea juridică e greşită, iar înscrisurile de la dosar sunt false.
Constatând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, Curtea de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, prin Decizia penală nr. 18/A din 25 martie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuent.
Nemulţumit de această hotărâre, S.I. a făcut recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Invocând prevederile art. 394 lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen., recurentul reiterează motivele prezentate în cerere şi în apel susţinând că:
- pedeapsa aplicată este prea severă;
- a fost provocat de partea vătămată;
- au fost depuse înscrisuri false la dosar;
- încadrarea juridică este greşită.
Faţă de aceste motive solicită achitarea sa şi punerea în libertate.
Recursul declarat este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Motivele invocate nu se încadrează în cele strict şi limitativ prevăzute de art. 394 lit. a) - d) C. proc. pen. şi nu pot constitui obiect al cererii de revizuire.
Înscrisurile considerate false de recurent nu au fost constatate astfel printr-o hotărâre judecătorească.
Celelalte aspecte exced celor prevăzute în textul invocat, astfel că hotărârile judecătoreşti atacate sunt legale şi temeinice, motiv pentru care recursul condamnatului revizuent va fi respins ca neîntemeiat, iar acesta obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 18/A din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 1756/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2146/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
