ICCJ. Decizia nr. 2138/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2138/2010
Dosar nr. 3324/101/2009
Şedinţa publică din 1 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 221 din 19 iunie 2009 Tribunalul Mehedinţi i-a condamnat pe inculpaţii:
- T.A.M.
- P.S.
În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 alin. (1) C. pen.) la câte 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe câte 5 ani fiecare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
Au fost deduse reţinerea şi arestarea preventivă de la 25 decembrie 2008 la zi pentru fiecare inculpat, fiind menţinută arestarea preventivă a acestora.
A fost confiscat corpul delict respectiv un topor ridicat din căruţa inculpatului T.A.M.
Au fost admise acţiunile civile, inculpaţii fiind obligaţi în solidar să plătească părţilor civile C.M. şi C.S.A. suma de 5.000 RON reprezentând daune materiale (cheltuieli înmormântare şi pomeni ulterioare), părţilor civile C.S.A. şi C.M. câte 5.000 RON cu titlu de daune morale şi părţii civile C.M. pentru minorele C.E. şi C.L.M. câte o prestaţie periodică de 200 RON şi, respectiv, 100 RON, lunar, începând cu data de 25 decembrie 2008, până la majoratul acestora.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că, în seara de 24 decembrie 2008 inculpaţii T.A.M. şi P.S., veri, au mers la locuinţa consătenilor C.N. şi C.V. din satul Nicolae Bălcescu, judeţ Mehedinţi, unde au consumat băuturi alcoolice, fiind ajunul Crăciunului.
În locuinţă se aflau mai multe persoane.
În jurul orelor 22,00 inculpatul T.A.M. şi martorul C.N.G., fiul martorului C.V., au fost să ia apă de la fântâna aflată la circa 500 m distanţă.
Pe drum cei doi s-au întâlnit cu martorii D.I.D. şi C.S.A., care erau cu bicicletele, inculpatul, cerându-le să stingă farurile bicicletelor.
Martorii D.I.D. şi C.S.A. plecaseră din satul Viaşu spre oraşul Vânju Mare, cu scopul de a se întâlni cu victima C.C. şi fiul acestuia, C.S.A., care au fost la Spitalul Vânju Mare.
La ieşirea din satul Nicolae Bălcescu martorii D.I.D. şi C.S.A. i-au întâlnit pe victima C.C. şi fiul acestuia C.S.A. şi împreună s-au deplasat spre satul Viaşu, la domiciliu.
În dreptul fântânii din satul Nicolae Bălcescu, grupul victimei s-a întâlnit cu inculpatul T.A.M. şi minorul, în vârstă de 14 ani, C.G.N.
În această împrejurare, aşa cum susţine minorul, niciunul dintre cei din grupul victimei nu l-a lovit pe inculpatul T. însă acesta le-a adresat injurii.
Aflat la fântână, inculpatul T.A. a sunat-o pe telefonul mobil pe martora O.I.D., spunându-i că doi băieţi i-au pus lumina de la farurile bicicletelor în ochi şi s-au uitat urât la el şi, potrivit declaraţiei minorului C.G.N., inculpatul l-a sunat şi pe inculpatul P.S., cerându-i să se întâlnească întrucât a fost bătut, fapt nereal.
Din acest moment, minorul C.G.N. a plecat acasă iar inculpatul T.A.M. însoţit de inculpatul P.S., a mers la locuinţa sa, a luat căruţa şi având asupra lor toporul, au pornit în urmărirea celor patru din grupul victimei.
În acest timp, grupul victimei a trecut de fântână, membrii acestuia despărţindu-se, respectiv C.S.A. şi vărul său, C.S.A. deplasându-se cu bicicletele spre casă iar victima C.C. şi martorul D.I.D. rămânând în urmă, pe jos.
La ieşirea din satul Nicolae Bălcescu, pe lângă victimă şi martori au trecut, cu căruţa, cei doi inculpaţi, în direcţia spre satul Viaşu.
După circa 400 m pe DJ 564 victima şi martorul au fost întâmpinaţi de cei doi inculpaţi, înarmaţi cu topoare.
Inculpatul T.A.M. l-a lovit de două ori cu toporul, în zona capului, pe C.C., care a căzut.
În incident a intervenit martorul D.I.D., care l-a lovit pe inculpatul P.S. cu o sticlă în cap. La rândul lui, inculpatul P.S. a lovit victima C.C. de mai multe ori cu toporul, inclusiv în zona gâtului.
Victima C.C. a decedat în aceeaşi noapte.
Martorul D.I.D. a fugit în satul Viaşu, fiind sesizat organul de poliţie.
După comiterea faptei, cei doi inculpaţi s-au întors la locuinţa martorului C.N., fără să comunice cele întâmplate.
Instanţa, în stabilirea acestei situaţii de fapt, avut în vedere mijloacele de probă administrate în cauză.
Potrivit raportului medico-legal al S.M.L. Mehedinţi, moartea numitului C.C. a fost violentă, datorită insuficienţei respiratorii acute consecinţă a traumatismului cranio-cervical cu fracturi şi rupturi ale laringelui, contuzii hipofaringe, plăgi cranio-faciale, fractură şi fisuri craniene, fractură mandibulă.
Instanţa a înlăturat versiunea prezentată de inculpaţi după ce, iniţial, nu au recunoscut să fi fost la locul faptei, respectiv că numai inculpatul T.A. ar fi lovit victima cu toporul şi numai cu coada acestuia, fiind contrazişi de martorul D.I.D.
Asemenea, nu s-a confirmat nici susţinerea inculpatului T. în sensul că la prima întâlnire din apropierea fântânii ar fi fost agresat de martorii D.I.D. şi C.S.A., minorul C.N.G., prezent, declarând că nu a avut loc nicio dispută verbală sau fizică, cei doi martori nerăspunzând reproşurilor făcute de inculpat în legătură cu folosirea farurilor bicicletei.
Din raportul de expertiză medico-legală - examen A.D.N. al I.M.L. „M.M.” Bucureşti, rezultă că analiza genetică a microurmelor de sânge de pe coada toporului, găsit în căruţa inculpatului T.A. a pus în evidenţă caracterele genetice din profilul A.D.N. de referinţă al victimei C.C. şi inculpatului P.S.
Aceeaşi analiză a urmelor biologice de pe loitra stângă şi de pe scândura de şezut a căruţei inculpatului T.A.M. a pus în evidenţă caracterele genetice din profilul de referinţă al inculpatului P.S.
Potrivit raportului medico-legal al S.M.L. Mehedinţi, inculpatul P.S. a prezentat leziuni prin lovire cu/sau de corpuri dure cu margini ascuţite şi necesită 4 - 5 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Împotriva acestei hotărâri inculpaţii au declarat apel, inculpatul T.A.M. criticând-o pentru nereţinerea circumstanţelor atenuante a provocării şi, corespunzător, neaplicarea pedepsei sub minimul special legal, iar inculpatul P.S. criticând-o pentru greşita condamnare, neparticipare la comiterea omorului iar, în subsidiar pentru nereţinerea circumstanţei provocării, cu consecinţa aplicării pedepsei sub minimul special.
Prin Decizia penală nr. 63 din 9 martie 2010 Curtea de Apel Craiova a respins apelurile inculpaţilor, ca nefondate.
Instanţa de control judiciar, examinând cauza sub toate aspectele după reaudierea inculpaţilor şi a unora dintre martori, a constatat că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este corectă iar vinovăţia inculpaţilor pe deplin dovedită.
Asemenea, a apreciat că pedepsele aplicate au fost bine individualizate, neexistând împrejurări care să poată fi considerate circumstanţe atenuante.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpaţi, formulând, în esenţă, critici din precedenta cale de atac.
Inculpatul T.A.M. a solicitat reţinerea circumstanţei provocării, pretinzând că el şi celălalt inculpat ar fi fost loviţi mai întâi de victimă şi martorul D.I.D. şi reducerea pedepsei.
Inculpatul P.S. a solicitat achitarea, susţinând că nu a participat la săvârşirea faptei, fiind în avansată stare de ebrietate şi nu cunoştea nici măcar împrejurările în care i s-a produs leziunea corporală.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursurile inculpaţilor, susţinute în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 18 C. proc. pen., nu sunt fondate.
În cauză instanţele au stabilit o corectă situaţie de fapt, pe bază de probe, administrate legal în cursul urmăririi penale şi în cel al judecăţii.
Constatarea existenţei faptei şi a vinovăţiei ambilor inculpaţi în săvârşirea acesteia este întemeiată şi este rezultatul analizei judicioase a materialului probator.
Martorii esenţiali ai cauzei, respectiv C.N.G., C.N. şi D.I.D. au fost audiaţi în cursul judecăţii - ultimul în faţa instanţei de apel - în prezenţa inculpaţilor, care au luat cunoştinţă nemijlocit de susţinerile acestora.
Ori, din aceste declaraţii, coroborate cu procesul-verbal de constatare a locului faptei, rapoartele medico-legale de autopsie, examen A.D.N. şi cel de constatare leziuni la inculpatul P.S., rezultă fără echivoc că inculpatul T.A.M. este cel care, fără justificare, iritat de lumina farului bicicletei martorului D.I.D., a hotărât să-l pedepsească şi nu oricum, ci chemând în ajutor pe inculpatul P.S., înarmarea cu un topor şi plecarea în urmărirea grupului cu căruţa.
Neexistenţa pretinsei provocări din partea victimei sau a vreunuia din grupul acesteia este stabilită cu certitudine prin declaraţia martorului C.N.G., prezent în primul moment al întâlnirii.
Nu a mai contat pentru inculpaţi faptul că victima C.C. nu a fost cel care îl însoţise în primul moment pe D.I.D. la întâlnirea cu inculpatul T.A.
Lovirea victimei de către ambii inculpaţi cu topoarele rezultă explicit nu numai din declaraţia martorului D.I.D., ci şi din constatările raportului medico-legal-examen A.D.N., potrivit căruia microurmele de sânge de pe coada toporului găsit în căruţă conţine caracterele genetice din profilele A.D.N. de referinţă ale victimei şi inculpatului P.S., la care se alătură declaraţiile din faţa instanţelor ale inculpatului T.A.M. prin care a recunoscut că a aplicat victimei mai multe lovituri cu toporul.
Împrejurările concrete care au precedat omorul pun în evidenţă gradul ridicat de periculozitate socială a inculpaţilor, cunoscut fiind că, practic, din nimic - chiar dacă s-ar admite un schimb de cuvinte legat de folosirea farului bicicletei - aceştia au pus la cale şi au şi realizat suprimarea unei vieţi.
În acest context nu există nicio justificare pentru reducerea pedepselor aplicate, care au fost corect individualizate, în considerarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Constatând, astfel că în cauză sunt dovezi certe de vinovăţie a ambilor inculpaţi în săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, că nu se identifică împrejurări care să poată fi considerate circumstanţe atenuante şi, în fine, că pedepsele au fost corect individualizate, recursurile inculpaţilor urmează să fie respinse ca nefondate.
Din pedepsele aplicate se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 decembrie 2008 la 1 iunie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.A.M. şi P.S. împotriva Deciziei penale nr. 63 din 9 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 25 decembrie 2008 la 1 iunie 2010, pentru fiecare dintre aceştia.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărare din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1648/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2139/2010. Penal → |
|---|
