ICCJ. Decizia nr. 2139/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2139/2010
Dosar nr. 316/84/2010
Şedinţa publică din 1 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 3 din 17 februarie 2010, Tribunalul Sălaj a condamnat pe inculpatul S.F., în baza art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 lit. c) C. pen. şi aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la 12 (doisprezece) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
A făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut măsura arestării preventive şi a dedus din pedeapsă prevenţia începând cu data de 11 noiembrie 2009.
A dispus păstrarea la camera de corpuri delicte a Tribunalului Sălaj, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a următoarelor mijloace materiale de probă: o bucată de lemn; o pereche de papuci de casă; o pereche de pantaloni de culoare gri; o pereche de ciorapi pluşaţi de culoare gri; o jachetă cu carouri alb şi negru; o geacă de culoare gri, albastru, verde şi roz; o bluză de culoare roşie; o pereche de pantaloni de culoare gri şi o rochie de culoare maro şi roşu.
A constatat că partea vătămată S.E., fiica victimei şi a inculpatului, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut, în esenţă că, la data de 10 noiembrie 2009, inculpatul S.F. a aplicat multiple lovituri de mare intensitate cu pumnii şi picioarele pe aproape toată suprafaţa corpului victimei S.E., soţia sa, cauzându-i leziuni ce au condus în final la moartea victimei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele-verbale de sesizare, de cercetare la faţa locului şi fotografiile judiciare, raportul de constatare medico-legală, declaraţiile martorilor, S.E., M.A. şi B.G., precum şi declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârşirea faptei.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin Decizia penală nr. 45/A din 8 aprilie 2010, a admis apelul declarat de inculpatul S.F., arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva Sentinţei penale nr. 3/2010 a Tribunalului Sălaj, pe care a desfiinţat-o parţial, doar sub aspectul pedepsei principale şi a circumstanţelor atenuante şi, judecând în aceste limite a redus pedeapsa aplicată inculpatului apelant de la 12 ani închisoare la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzute şi pedepsite de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada arestării preventive începând cu data de 11 noiembrie 2009 la 8 aprilie 2010.
În acest sens, instanţa de control judiciar, a constatat că se impune acordarea unei eficienţe reale circumstanţelor personale ale inculpatului, precum şi faţă de intenţia indirectă cu care a acţionat, astfel că a reţinut în favoarea acestuia inclusiv circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în conduita bună a inculpatului, care nu a mai comis fapte penale şi a avut un comportament corespunzător în societate până la vârsta de 65 de ani şi, pe cale de consecinţă a diminuat pedeapsa aplicată la 8 ani închisoare.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apreciind că în mod greşit a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului de la 12 ani închisoare, de către instanţa de fond, la 8 ani închisoare.
În acest sens, a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fără a ţine seama de gradul de pericol social al infracţiunii, de modalitatea de comitere şi de consecinţele produse.
Faţă de cele arătate a solicitat admiterea recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat de parchet, Curtea constată că hotărârea instanţei de control judiciar, prin care s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului de către instanţa de fond de la 12 ani la 8 ani închisoare, este legală şi temeinică.
În această ordine de idei, se constată că la stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, modalitatea de săvârşire, precum şi recrudescenţa lor.
Totodată, Curtea constată că la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de apel a ţinut seama de atitudinea procesuală a inculpatului, de recunoaştere şi regret, manifestată, de circumstanţele personale ale acestuia, împrejurarea că este fără antecedente penale, de vârsta înaintată a acestuia, respectiv 65 de ani, de faptul că anterior comiterii faptei a avut un comportament corespunzător în societate şi nu în ultimul rând de posibilităţile reale de reeducare şi reinserţie socială a inculpatului.
Faţă de toate aceste aspecte anterior enumerate, se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului acesteia, în sensul majorării ei.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 45/A din 8 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpatul S.F.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 11 noiembrie 2009 la 1 iunie 2010.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat S.F., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2138/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1659/2010. Penal → |
|---|
