ICCJ. Decizia nr. 2146/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2146/2010
Dosar nr. 131/59/2010
Şedinţa publică din 1 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 46/PI din 1 martie 2010, Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea petentului A.P.G., ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, în cauză, petentul a formulat plângere prin care a solicitat desfiinţarea adresei nr. X/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, fiind nemulţumit de soluţia dată, întrucât au fost încălcate regulile de competenţă din Codul de procedură penală.
S-a mai reţinut de instanţa de fond că, în cauză, petiţionarul a formulat plângere împotriva unei rezoluţii inexistente.
Împotriva sentinţei penale sus-menţionate a declarat recurs petiţionarul, solicitând, în scris, admiterea acestuia, casarea sentinţei pronunţată şi retrimiterea cauzei spre rejudecare unui alt complet de judecată, compatibil cu soluţionarea dosarului, arătând că în mod inexplicabil i-a fost respinsă plângerea ca inadmisibilă, întrucât în adresa comunicată de parchet figura menţiunea ";că împotriva acestei adrese se poate adresa instanţei de judecată în termen de 20 de zile de la comunicare";.
A mai susţinut că prin această soluţie, i s-au lezat drepturile şi interesele sale legitime, fiindu-i îngrădit în mod ilegal dreptul la justiţie.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea atacată, Curtea constată că soluţia pronunţată este legală şi temeinică.
Astfel, petiţionarul s-a adresat cu plângere Curţii de Apel Timişoara solicitând desfiinţarea adresei nr. X/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În cauză, s-a cerut ataşarea dosarului în care s-a dispus rezoluţia atacată.
Potrivit adresei aflată la dosar instanţă fond, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a comunicat instanţei că ";nu se regăseşte înregistrată o lucrare sub acest număr";.
Ca atare, în mod corect, instanţa de fond a constatat că petiţionarul a formulat plângere împotriva unei rezoluţii inexistente, astfel că petiţia sa nu se încadrează în prevederile limitative ale dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., şi pe cale de consecinţă a respins-o ca inadmisibilă.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că acestea sunt nefondate, petiţionarul fără a preciza niciun motiv care să vizeze netemeinicia sau nelegalitatea sentinţei.
Posibilitatea formulării unor plângeri potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., reprezintă un drept procesual al petiţionarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor pronunţate şi nici nu poate conduce la reformarea soluţiilor.
Faţă de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu, a sentinţei recurate, nu se constată ca aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, iar în cauză nu s-au constatat motive care să justifice casarea hotărârii, urmează ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.P.G. împotriva Sentinţei penale nr. 46/PI din 1 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2144/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1802/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
