ICCJ. Decizia nr. 1756/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1756/2010
Dosar nr. 5965/118/200.
Şedinţa publică din 4 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 318 din 19 august 2009, Tribunalul Constanţa a dispus condamnarea inculpaţilor:
- N.V. pentru săvârşirea infracţiunilor:
- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale;
- proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. cu începere de la data rămânerii definitive a sentinţei.
- M.(fostă G.)N.V. pentru săvârşirea infracţiunilor:
- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an şi 6 luni după executarea pedepsei principale.
- proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o perioadă de 6 luni după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 luni după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-au interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. cu începere de la data rămânerii definitive a sentinţei.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., acţiunea civilă formulată de partea civilă C.V. a fost admisă în parte, inculpaţii fiind obligaţi în solidar, în baza art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ. la plata echivalentului în lei (la data efectuării acesteia) a sumei de 2000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă.
Celelalte pretenţii civile formulate de aceasta au fost respinse ca nefondate.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1600 lei.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile apărătorilor din oficiu pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpaţilor şi a părţii vătămate au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în anul 2003, inculpaţii, prin înşelăciune, promiţându-i găsirea unui loc de muncă în afara României, au recrutat-o pe partea vătămată C.V. în scopul exploatării ei sexuale în Italia. Inculpaţii au constrâns victima să se prostitueze în folosul lor.
În aceeaşi perioadă şi în aceeaşi modalitate a procedat inculpata M.(fostă G.)N.V. cu victima P.(fostă N.)J.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare din oficiu, situaţia ieşirilor/intrărilor din/în România ale inculpaţilor, părţilor vătămate şi martorilor, documente de călătorie, declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor D.P., G.J., declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 112/P din 2 decembrie 2009, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi, dispunând obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu fiind suportate din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a susţinut că instanţa nu a analizat probele solicitate de inculpaţi şi administrate în cauză, nu a analizat modalitatea de comitere a celor două infracţiuni reţinute în sarcina acestora, fiind necesară administrarea unui probatoriu complet, cu respectarea dreptului la apărare al inculpaţilor.
Într-un prim subsidiar, s-a susţinut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor sub aspectul laturii obiective şi că nu există probe de săvârşire a faptelor şi nici de înfrângere a voinţei părţii vătămate C.V.
În al doilea subsidiar, s-a solicitat redozarea pedepselor aplicate inculpaţilor în sensul reducerii cuantumului acestora, având în vedere circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi cele personale ale făptuitorilor.
Temeiul juridic al recursurilor îl constituie disp. art. 3859 pct. 10, 14 şi 18 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
1. Recursul inculpatului N.V. este tardiv declarat.
Inculpatul a fost prezent la termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2009 când s-a dezbătut cauza în faţa instanţei de apel, pronunţarea ei amânându-se la datele de 19 noiembrie şi 2 decembrie 2009.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3853 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile şi se calculează, potrivit art. 363 alin. (3) C. proc. pen., de la pronunţare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare.
Ultima zi lucrătoare în care inculpatul putea declara în termen legal recurs era 14 decembrie 2009.
Cum recursul inculpatului a fost înaintat prin poştă la data de 15 decembrie 2009 (fila 4 dosar ÎCCJ), rezultă că acesta a fost tardiv declarat, iar Înalta Curte îl va respinge ca atare, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
2. Recursul inculpatei M.N.V. este nefondat.
Din examinarea materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţele au reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, făcând o amănunţită şi justă examinare şi interpretare a probelor în urma cărora s-a dispus condamnarea acesteia.
Inculpata M.N.V., fie singură, în cazul victimei P.J., fie împreună cu fostul său concubin, N.V., în cazul victimei C.V., a amăgit părţile vătămate, promiţându-le locuri de muncă în străinătate, în realitate recrutându-le pentru a le exploata sexual. Odată ajunse în Italia, inculpata a obligat victimele să se prostitueze în folosul său, beneficiind, astfel, de foloase materiale ilegale.
Când partea vătămată C.V. a vrut să se înapoieze în România inculpata i-a băgat paşaportul în foc. La data de 11 noiembrie 2003 victima C.V. s-a prezentat la Poliţia oraşului Padova şi a denunţat persoanele care au adus-o în Italia şi care au exploatat-o sexual.
Toate pregătirile şi formalităţile în vederea efectuării deplasării în străinătate a victimei, în luna septembrie 2003, ca şi sumele de bani necesare au fost suportate de inculpaţi.
Pentru a o convinge să se prostitueze, inculpaţii au bătut-o pe C.V. şi au ameninţat-o că îi omoară copilul.
Ulterior, inculpaţii au vândut-o altor proxeneţi români care l-a rândul lor, au obligat-o să se prostitueze în aceleaşi condiţii.
Faptul că victima C.V. a fost bătută de inculpaţi a fost confirmat de partea vătămată P.J. care a fost ajutată să ajungă în Padova de inculpată. Şi această parte vătămată a refuzat propunerea insistentă a inculpatei de a se prostitua, aceasta din urmă reţinându-i însă paşaportul şi spunându-i că trebuie să restituie cheltuielile de transport. Cu toate acestea, după o noapte, P.J. a plecat fără documente de identitate, la Torino, revenind în luna februarie 2004 în România.
Actele materiale desfăşurate de inculpată întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen., modalităţile concrete de comitere a acestora fiind descrise amănunţit de instanţele de judecată.
Activitatea infracţională corespunzătoare laturii obiective a celor două infracţiuni este deplin dovedită, neimpunându-se achitarea inculpatei ori trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului.
Instanţa s-a pronunţat asupra probelor administrate în apărare, înlăturând motivat şi justificat, ca nesinceră, declaraţiile martorilor D.P., iar în ceea ce priveşte declaraţia martorei G.J., reţinând că aceasta nu a adus vreo lămurire situaţiei de fapt reţinute în actul de sesizare a instanţei.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, instanţele au aplicat şi menţinut circumstanţe atenuante, reţinând că aceasta se află la primul conflict cu legea penală, spre deosebire de coinculpatul N.V., recidivist.
Coborârea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege constituie deja un beneficiu câştigat de inculpată, iar clemenţa instanţei nu are justificare în alte date personale sau împrejurări pentru a reduce şi mai mult cuantumul acesteia.
Faptele inculpatei prezintă o gravitate socială şi o periculozitate sporită, consecinţele traficului de persoane din România în Italia fiind notorii asupra ordinii sociale din cele două ţări.
În consecinţă, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatei este necesară reeducării sociale a acesteia, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen., neimpunându-se reducerea ei.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatei M.(fostă G.)N.V., dispunând obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.N.V. împotriva deciziei penale nr. 112/P din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1659/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2144/2010. Penal → |
|---|
