ICCJ. Decizia nr. 2173/2010. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2173/2010
Dosar nr. 334/64/2009
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 10/F din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.D.G., la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului S.D.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul S.D.G. la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.D.G., sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, reţinându-se în sarcina inculpatului că, în data de 27 octombrie 2008, a condus pe drumurile publice din municipiul Braşov autoturismul D.S.N. înmatriculat sub nr. XXX, având în sânge o alcoolemie de 1,35 gr.‰ alcool pur în sânge.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:
În după-amiaza zilei de 27 octombrie 2008, inculpatul S.D.G. a consumat băuturi alcoolice într-un restaurant din municipiul Braşov. După ora 17.45, plecând de la locul de muncă, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului său, înmatriculat sub nr. XXX, pentru a ajunge la domiciliu, deplasându-se pe str. C. din municipiul Braşov.
La intersecţia străzii C. cu strada A.B., inculpatul a schimbat banda de circulaţie. Acesta nu a păstrat distanţa regulamentară şi nu a observat că pe această bandă de mers, un alt autoturism se angajase să vireze stânga pe a se deplasa pe str. A.B., intrând în coliziune cu acest autoturism, marca R., înmatriculat sub nr. YYY, condus de martorul P.D.
În urma coliziunii, martorul C.J.E., pasager în autoturismul marca R., a suferit leziuni corporale care au necesitat 1 - 2 zile de îngrijiri medicale. Autoturismul marca R. a suferit avarii în partea dreapta spate.
În urma producerii acestui accident de circulaţie, la faţa locului a sosit un echipaj de poliţie rutieră, ce i-a condus pe cei doi conducători auto implicaţi în accident la Spitalul Clinic de Urgenţă Braşov în vederea recoltării probelor biologice, stabilindu-se că inculpatul S.D.G. prezenta o alcoolemie de 1,35 gr.‰ alcool pur în sânge.
Starea de fapt a fost reţinută urmare coroborării procesului-verbal de cercetare la faţa locului, însoţit de schiţa locului accidentului auto, declaraţiilor martorilor C.J.E., C.I., P.D., R.C. şi C.F. din cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, raportului de constatare medico-legală nr. 3987 din 28 octombrie 2008 din care rezultă că numita C.J.E. a suferit leziuni care au necesitat 1 - 2 zile de îngrijiri medicale, buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 832 din 27 octombrie 2008 din care rezultă că inculpatului i-a fost recoltată o singură probă, la ora 19.10, prezentând o alcoolemie de 1,35 gr.‰ alcool pur în sânge, refuzând recoltarea celei de-a doua probe şi declaraţiei inculpatului din cursul urmăririi penale.
În cursul cercetării judecătoreşti, deşi legal citat, inculpatul nu s-a prezentat în faţa instanţei, drepturile şi interesele acestuia fiind apărate de un avocat ales.
Instanţa de fond a reţinut că, în drept, fapta inculpatului S.D.G. care, în data de 27 octombrie 2008, a condus pe drumurile publice din municipiul Braşov autoturismul marca D.S.N., înmatriculat sub nr. XXX, având în sânge o alcoolemie de 1,35 gr.‰ alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportându-se la gradul de pericol social al infracţiunii, la persoana inculpatului care are profesia de avocat, vârsta acestuia, faptul că în momentul recoltării probelor biologice avea o vorbire clară, prezenta o judecată coerentă, fiind orientat în timp şi spaţiu, lipsa antecedentelor penale, dar şi faptul că a achitat contravaloarea reparaţiilor produse autoturismului marca R., astfel cum rezultă din declaraţia martorului P.D. din cursul cercetării judecătoreşti.
De asemenea, având în vedere buna conduită avută de inculpat anterior comiterii acestei infracţiuni, instanţa de fond a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., făcând aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei, în baza art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi pe fond reindividualizarea pedepsei inculpatului, în sensul majorării cuantumului acesteia, întrucât nu au fost respectate criteriile de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Înalta Curte, examinând cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei judicioase aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., privind greşita individualizarea judiciară a pedepsei, nefiind fondată.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanţa de fond a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând o pedeapsă de natură a satisface exigenţele impuse de art. 52 C. pen.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Atingerea dublului scop, preventiv şi educativ al pedepsei, este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte, şi durata sancţiunii şi natura sa, pe de altă parte.
Înalta Curte constată că, la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a realizat o justă apreciere a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin luarea în considerare atât a circumstanţelor reale de comitere a faptei, cât şi a datelor favorabile ce caracterizează persoana inculpatului, neimpunându-se majorarea cuantumului pedepsei.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Sentinţei penale nr. 10/F din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov - secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat S.D.G.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Sentinţei penale nr. 10/F din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat S.D.G.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1858/2010. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1862/2010. Penal → |
|---|
