ICCJ. Decizia nr. 2179/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 2179/2010
Dosar nr.130/39/2010
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 27 din 19 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 130/39/2010 Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul A.P. împotriva Rezoluţiei nr. 344/P/2007 din 11 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a Rezoluţiei nr. 495/II//2009 din 15 ianuarie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
A fost obligat petentul să plătească statului suma de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 344/P/2007 din 11 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată prin Rezoluţia nr. 495/11/2/2009 din 15 ianuarie 2009 a procurorului general al aceluiaşi parchet, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de G.A. - executor judecătoresc, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel, Parchetul a reţinut, în esenţă, că la data de 24 septembrie 2007, intimatul G.A., i-a somat în scris pe petent şi pe soţia sa, ca în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, să evacueze imobilele proprietatea creditorilor M.M. şi M.I., aşa cum s-a dispus prin Sentinţa civilă nr. 1158 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Săveni, în caz contrar, urmând a fi evacuaţi silit la data de 10 octombrie 2007 ora 10.00.
În condiţiile în care la data de 10 octombrie 2007 petentul s-a opus la executarea sus-menţionatei sentinţe, executorul judecătoresc, în persoana intimatului, a procedat la executarea silită, cu concursul organelor de poliţie, iar după încheierea executării silite, intimatul i-a predat executorului judecătoresc C.F., din circumscripţia Judecătoriei Săveni, recipisa din 20 septembrie 2007, de consemnare la C.E.C. de către creditor pe numele petentului, a sumei de 61.450 RON, pe care acesta i-o datora.
Prin urmare, reţine parchetul, nu rezultă săvârşirea vreunei infracţiuni în sarcina intimatului.
Împotriva celor două rezoluţii, a formulat plângere petentul A.P., criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea plângerii, a arătat că executorul judecătoresc G.A. i-a evacuat silit pe el şi pe soţia lui, cu nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de lege, întrucât deşi a primit somaţia la data de 06 octombrie 2007, executarea silită a avut loc înainte de expirarea acestui termen, respectiv la 10 octombrie 2007.
Pe de altă parte, arată petentul, nu i-a fost respectat nici dreptul de retenţie stabilit prin hotărâre judecătorească, neputând intra în posesia banilor întrucât recipisa respectivă nu-i fusese predată.
Instanţa de fond a constatat că plângerea este nefondată.
Astfel, chiar dacă executorul judecătoresc G.A., intimat în cauză, nu a respectat termenul de 5 zile de la primirea de către petent a somaţiei, procedând la executarea silită cu o zi mai devreme, sau, faptul că acesta nu a intrat în posesia recipisei în original decât în ziua executării silite, nu s-a dovedit că, datorită acestor împrejurări, petentului i-ar fi fost cauzată vreo vătămare a intereselor sale legale.
Aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat de intimat la data de 10 octombrie 2007 o parte din bunurile aparţinând petentului şi soţiei sale, au fost depuse în „imobilul ce le aparţine pârâţilor", iar o parte în „grajdul ce lei aparţine pârâţilor", încât nu se poate reţine o eventuală deteriorare a acestora.
Pe de altă parte, petentul ar fi putut preîntâmpina această situaţie, întrucât, chiar dacă nu şi-a putut recupera creanţa care-i dădea un drept de retenţie asupra imobilului ce a făcut obiectul executării silite, anterior acestei operaţiuni, pe motivul că a dispus doar de o copie a acelei recipise, iar C.E.C.-ul a refuzat să-i elibereze suma, putea fi sigur ce recuperarea creanţei din moment ce exista o recipisă de consemnare la C.E.C., fie ea şi o copie, lucru ce s-a şi dovedit ulterior.
Or, petentul a înţeles să se opună cu vehemenţă executării hotărârii judecătoreşti de evacuare, aducându-i intimatului injurii şi ameninţări, drept pentru care a fost necesară intervenţia organelor de poliţie (procesul-verbal din 10 octombrie 2004).
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul A.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, petentul recurent susţine că instanţa a considerat în mod greşit că intimatul G.A., executor judecătoresc, nu a comis infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Examinând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că recursul este tardiv.
Potrivit art. 3853 C. proc. pen termenul de recurs este de 10 zile şi curge de la pronunţare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare şi de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri cât şi la pronunţare.
În speţă, petentul A.P. a fost prezent la termenul de judecată din data de 19 martie, când au avut loc dezbaterile, aşa cum rezultă din partea introductivă a hotărârii. În consecinţă, pentru petent termenul de 10 zile pentru declararea recursului a început să curgă de la data pronunţării, respectiv de la data de 19 martie 2010, ultima zi în care acesta ar fi putut promova calea de atac fiind data de 30 martie 2010.
Petentul a expediat declaraţia de recurs prin poştă la data de 14 aprilie 2010, conform ştampilei aplicată pe plicul ataşat la dosar, aşadar după expirarea termenului legal.
Potrivit art. 185 C. proc. pen. când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de petentul A.P., care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul A.P. împotriva Sentinţei penale nr. 27 din 19 martie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 3 iunie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2177/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2181/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
