ICCJ. Decizia nr. 2191/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2191/2010
Dosar nr.4556/109/2006
Şedinţa publică din 4 iunie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 87 din 15 martie 2010 a Tribunalului Argeş, secţia penală, inculpatul F.C.L. a fost condamnat la:
- 2 ani închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceiaşi lege şi a art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
-10 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. pedepsele stabilite au fost contopite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatul şi a fost dedusă prevenţia la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţii de 139,56 grame rezină de canabis.
În baza art 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul F.C.L. a sumei de 600 RON.
În baza art. 192 C. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Prin aceeaşi sentinţă a mai fost condamnat şi inculpatul U.R.G. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 81 C. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege şi a art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, respectiv, de, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceiaşi lege.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că:
Urmare denunţului formulat de inculpatul R.D.G., cu privire la faptul că numiţii F.C.L. şi U.R.G. se ocupă de consumul şi traficul ilicit de droguri pe raza oraşului Mioveni, pentru descoperirea acestor fapte şi identificarea persoanelor implicate, a fost autorizată folosirea unui investigator sub acoperire şi a unui colaborator împuternicit să procure droguri, dispunându-se, totodată, autorizarea, investigarea şi localizarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate de aceştia prin telefon, stabilindu-se cele ce urmează:
- la 28 septembrie 2009, inculpatul F.C.L. a oferit colaboratorului autorizat, spre vânzare, cantitatea de 13,60 grame rezină de canabis pentru suma de 600 RON, iar la 11 octombrie 2009, acelaşi inculpat i-a oferit spre vânzare inculpatului U.R.G. şi colaboratorului autorizat o bucată de rezină, urmând ca banii să fie plătiţi ulterior;
- la 13 octombrie 2009, inculpatul U.R.G. a fost prins în flagrant, având asupra sa cantitatea de 16,86 grame rezină de canabis, declarând, cu această ocazie, pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, că avea aceste droguri de la inculpatul F.C.L. şi de la numitul P.D.G.
- la 20 octombrie 2009, inculpatul F.C.L. a fost prins în flagrant, în timp ce vindea 13,73 grame rezină de canabis pentru suma de 350 RON, iar în autoturismul său au mai fost găsite 16,66 grame din aceeaşi substanţă; ulterior, într-o ascunzătoare, s-au mai găsit 58,75 grame rezină de canabis, ce aparţinea tot inculpatului F.C.L.
În raport cu această situaţie de fapt, instanţa de fond a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins, în cazul inculpatului F.C.L., prin aplicarea unei pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege şi cu executare în condiţii de penitenciar, iar în cazul inculpatului U.R.G., prin suspendarea condiţionată a executării.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel F.C.L., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, susţinând că faţă de recunoaşterea faptelor comise şi de conduita pe care a avut-o pe timpul procesului penal, se impunea ca executarea pedepsei să fie suspendată condiţionat, potrivit art. 81 C. pen., iar în subsidiar, a solicitat aplicarea prevederilor art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 42/A din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, apelul inculpatului F.C.L. a fost admis, dar pentru un alt motiv decât cel formulat de inculpat, desfiinţându-se în parte sentinţa atacată a fost înlăturată interzicerea dreptului de a alege, prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., ca pedeapsă accesorie şi ca pedeapsă complementară.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, precum şi starea de arest a inculpatului, deducându-se, totodată, prevenţia la zi.
Pentru a dispune astfel, Curtea a apreciat că dispoziţiile art. 71 C. pen., referitoare la pedepsele accesorii, se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen., nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen. (hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului: cauza Sabău şi Pârcălab contra României, cauza Mazăre contra României, etc.).
Cu privire la individualizarea pedepselor, sub aspectul atât al cuantumului acestora cât şi a modalităţii de executare a pedepsei rezultante, s-a apreciat că instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de lege, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, că a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, dar şi pericolul social concret al faptelor; în raport de pericolul social concret al faptelor săvârşite de inculpat şi de consecinţele acestora, s-a apreciat că instanţa de fond a respectat principiul proporţionalităţii între faptă şi pedeapsă, şi că cererea de schimbarea a modalităţii de executare a pedepsei este neîntemeiată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul F.C.L., care a solicitat, ca şi în apel, reducerea pedepselor stabilite şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante în condiţiile art. 861 C. pen. Recursul nu este fondat.
Verificând hotărârile atacate, respectiv, actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au făcut o corectă aplicare la speţă a criteriilor de individualizare a sancţiunii penale, acordând semnificaţia cuvenită atât pericolului social concret al faptelor reţinute în sarcina inculpatului cât şi datelor ce caracterizează persoana acestuia - necunoscut cu antecedente penale, cu o conduită procesuală pozitivă.
În raport cu cele ce precedă, Înalta Curte apreciază că nu se justifică nici reducerea pedepselor stabilite şi nici aplicarea în privinţa pedepsei rezultante - a dispoziţiilor art. 861 C. pen., finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. putând fi realizată, după cum judicios au apreciat instanţa de fond şi cea de apel, numai prin executarea efectivă, într-un loc de deţinere, a sancţiunii penale.
Pentru considerentele ce precedă şi având în vedere faptul că, examinându-se cauza şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu s-a constatat incidenţa vreunui alt caz de casare, din cele prevăzute la alin. (1), care, invocat din oficiu, ar fi de natură să ducă la casarea deciziei atacate, urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.C.L. împotriva Deciziei penale nr. 42/A din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 21 octombrie 2009, la 4 iunie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4138/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2198/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
