ICCJ. Decizia nr. 2195/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2195/2010
Dosar nr. 5240/121/2008
Şedinţa publică din 4 iunie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 456 din 30 octombrie 2009 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat inculpatul HGA. (fiul lui G. şi E.) la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pentru comiterea infracţiunii prev.de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv de la 21 martie 2009 la 27 martie 2009.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 4000 lei de la inculpat.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că, în seara de 10 octombrie 2007, organele de urmărire penală, având informaţii că inculpatul HGA. se ocupă cu trafic de droguri, l-au pus sub observaţie pe acesta şi în zona Restaurantului L.M. din municipiul Galaţi, au observat când inculpatul a procurat de la persoane necunoscute 4 comprimate cu logoul specific pastilelor ecstasy.
Aceste pastile au fost cumpărate de la inculpat de colaboratorul sub acoperire S.T. cu suma de 200 lei.
În urma examenului tehnico-ştiinţific s-a constatat că cele 4 comprimate conţineau substanţă activă de MDMA, înscrisă ca drog de mare risc în tabelul anexă I al Legii nr. 143/2000.
În seara de 21 octombrie 2007, în apropierea Hotelului M. din municipiul Galaţi, organele de poliţie l-au pus sub observaţie pe inculpat şi l-au observat când a cumpărat de la o persoană necunoscută alte 4 comprimate ce s-au dovedit, urmare examinării tehnico-ştiinţifice, ca având în conţinut substanţă activă de MDMA.
Inculpatul a vândut aceste pastile cu suma de 200 lei colaboratorului sub acoperire P.M.
În continuare, organele de urmărire penală au procedat la interceptarea şi înregistrarea autorizată a comunicaţiilor telefonice efectuate de inculpat.
Instanţa fondului motivează că din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate a rezultat,în mod cert, că inculpatul se ocupă cu trafic de droguri.
S-au mai invocat ca probe, în stabilirea situaţiei de fapt, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice referitoare la drogurile traficate de inculpat, declaraţiile inculpatului şi declaraţiile martorilor cu identitate protejată.
La individualizarea pedepsei, instanţa fondului a invocat criteriile de individualizare prev.de art. 72 din C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările concrete în care s-a comis faptele, obiectul infracţiunii.
Prin Decizia penală nr. 25/ A din 19 februarie 2010, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul inculpatului HGA. care, în esenţă, a criticat hotărârea fondului pentru netemeinicie, în sensul că nu a comis faptele reţinute î sarcina sa, iar, în subsidiar, a cerut reducerea pedepsei.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care nu l-a motivat în termenul prev.de art. 38510 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., astfel că, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, Curtea va examina, din oficiu, hotărârea atacată în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) din C. proc. pen.
Curtea va avea în vedere că, în concluziile orale, recurentul s-a referit la cazurile de casare prev.de art. 3859 pct. 18 şi pct. 14 din C. proc. pen., care se iau în considerare din oficiu.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Instanţele au reţinut o stare de fapt corespunzătoare probelor administrate în cauză, cărora le-a făcut o amplă analiză în cuprinsul expunerii.
În acest sens, sunt declaraţiile martorilor, concluziile constatărilor tehnico-ştiinţifice, declaraţiile colaboratorilor sub acoperire, procesele-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice interceptate ale inculpatului de la filele 34-61 din dosarul de urmărire penală.
Referitor la individualizarea pedepsei, Curtea observă că pedeapsa aplicată inculpatului este egală cu minimul prevăzut de lege.
Din cuprinsul actelor dosarului nu rezultă nici o împrejurare favorabilă inculpatului, care ar putea constitui un motiv de atenuare a pedepsei.
Aşa fiind, reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, aşa cum solicită inculpatul, ar fi nelegală.
Examinând cauza sub toate aspectele, Curtea observă că nu există niciun alt motiv de casare favorabil inculpatului.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge recursul şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul HGA. împotriva Deciziei penale nr. 25/ A din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2182/2010. Penal. Prelungirea duratei... | ICCJ. Decizia nr. 3880/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
