ICCJ. Decizia nr. 3880/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3880/2010
Dosar nr. 299/32/2010
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 102 din 5 august 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a dispus, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petenta SC M. SRL Bacău, împotriva Rezoluţiei nr. 321/P/2009 din 04 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta să plătească statului suma de 300 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, judecătorul primei instanţe a reţinut următoarele:
Petiţionara SC M. SRL Bacău a formulat, în temeiul art. 2781 C. proc. pen. plângere împotriva Rezoluţiilor nr. 821/P/2009 din 4 august 2009 şi nr. 597/II/2/2009 din 23 septembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Petiţionara SC M. SRL a formulat plângere penală solicitând a se efectua cercetări împotriva intimatului avocat A.D.P., din cadrul Baroului Bucureşti, care ar fi falsificat menţiunile de pe angajamentul ferm de executare al contractului intervenit între SC L.L.S.K.G. Austria şi petentă, precum şi pe factura din 17 ianuarie 2006, cauzându-i o vătămare a intereselor legale, constând în aceea că, se pretinde, ar datora suma de 5000 euro.
Din actele şi lucrările dosarului întocmit de procuror, s-au constatat următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 321/P/2009 din 4 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul A.D.P., din cadrul Baroului Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen., întrucât „diferenţele dintre cele două înscrisuri amintite mai sus se datorează faptului că acestea s-au întocmit în mai multe exemplare iar diferenţele constau în poziţia diferită a semnăturilor şi a ştampilei precum şi menţiuni ulterioare";.
SC M. SRL Bacău, prin avocat Ţ.A., a solicitat efectuarea de cercetări faţă de avocatul D.A.P. din cadrul Baroului Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), art. 290 şi art. 291 C. pen., întrucât s-a apreciat: de către petentă, că documentele anexate la somaţia de plată formulată de avocatul D.A.P. sunt contrare realităţii, prin faptul că nu coincid cu copiile anexate la ea, susţinându-se în plângerea penală că unele au fost întocmite în fals de acesta, iar altele au fost doar folosite.
Din actele premergătoare efectuate a rezultat că între SC L.L.S.K.G., cu sediul în H., Austria, şi SC M. SRL Bacău au existat relaţii comerciale în cadrul cărora s-a încheiat „Angajamentul Ferm de execuţie a contractului"; şi factura din 17 ianuarie 2006. Faptul că atât exemplarul „Angajamentului Ferm de Executare a contractului";, cât şi cel al facturii din 17 ianuarie 2006, anexate în copie la somaţia de plată introdusă de avocatul D.A.P., diferă de cele existente la petentă, se explică prin aceea că cele două documente au fost întocmite în mai multe exemplare, iar diferenţele dintre acestea nu se referă la conţinutul lor, ci doar la poziţia diferită în care au fost aplicate ştampilele şi semnăturile părţilor, cât şi a unor menţiuni ulterioare făcute pe unele dintre aceste exemplare, aspecte care prin ele însele nu constituie falsuri.
Faţă de cele de mai sus s-a apreciat de către procuror că infracţiunile sub aspectul cărora au fost efectuate cercetări în cauză nu există.
Prin sentinţa Judecătoriei Bacău, pronunţată la 08 aprilie 2009 în Dosarul nr. 17077/180/2008 privind somaţia de plată introdusă de SC L.L.S.K.G., s-a admis cererea creditoarei şi a fost obligată debitoarea SC M. SRL Bacău să achite diferenţa de preţ în sumă de 5000 euro şi penalităţi suma de 4805 euro, în echivalentul în RON.
Împotriva rezoluţiei emisă de procuror a formulat plângere petenta, la procurorul ierarhic superior. Prin Rezoluţia nr. 597/II/2/2009 din 23 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost respinsă plângerea petentei ca nefondată.
Petenta a atacat rezoluţia cu plângere în faţa instanţei, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., arătând că nu s-a bucurat de un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, că nu s-au efectuat toate probatoriile solicitate, şi anume o expertiză contabilă şi audierea făptuitorului.
Judecătorul primei instanţe a menţionat că plângerea reglementată în dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.
Cu privire la primele susţineri ale petentei, cum că procurorul nu ar fi efectuat toate probatoriile necesare pentru aflarea adevărului, judecătorul a reţinut următoarele:
Potrivit art. 224 C. proc. pen., actele premergătoare se efectuează în vederea începerii urmăririi penale. Actele premergătoare pot realiza următoarele obiective:
- completează informaţiile organului de cercetare pentru a le aduce la nivelul unor constatări care să determine începerea urmării penale;
- verifică informaţiile deţinute, confirmând sau infirmând concordanţa acestora cu realităţile faptice ale cauzei;
- fundamentează convingerea organului de urmărire penală referitoare la soluţia de neurmărire penală, potrivit art. 228 C. proc. pen.
În cauză, s-a constatat că există ultima variantă, când din actele premergătoare efectuate a rezultat soluţia neînceperii urmăririi penale. Actele premergătoare fiind facultative, ele pot fi şi limitate de către organul de urmărire penală. S-a apreciat nefondată critica în sensul că în această fază premergătoare nu au fost administrate toate datele, apreciate de petenta ca fiind necesare soluţionării dosarului, critică care nu constituie o încălcare a vreunei dispoziţii legale.
Din interpretarea textelor legale citate, rezultă - în opinia primei instanţe - că actele premergătoare sunt limitate cantitativ şi calitativ la îndeplinirea activităţilor necesare atingerii scopului lor legal, astfel că sub acest aspect susţinerile petentei sunt nefondate. De altfel, nici chiar în sesizarea penală nu se precizează care ar fi modalitatea în care ar fi fost falsificate cele două înscrisuri amintite, doar se pretinde că suma de 5000 de euro în litigiu ar fi fost achitată. Fără a face aprecieri referitoare la datorarea sumei de 5000 de euro, aspect care a făcut obiectul somaţiei de plată, instanţa de fond a constatat că, de fapt, creditoarea nu invocă că nu ar fi primit avansul de 5000 de euro, mai ales că exemplarul aflat în posesia petentei poartă această menţiune sub semnătura intimatului avocat A.D.P., avocatul SC L.L.S.K.G.
În consecinţă, în opinia judecătorului primei instanţe, aspectele invocate de petentă privesc relaţii comerciale între două societăţi, precum şi aspecte de drept civil referitoare la dovada plăţii. În mod corect s-a reţinut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, că în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege pentru a putea reţine săvârşirea de către intimat a infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen., aspectele sesizate nefiind confirmate.
Împotriva sentinţei, în termen legal, petenta a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a deciziei.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
În conformitate cu dispoziţiile art. 66 alin. (1) şi art. 52 din C. proc. pen., precum şi cu cele ale art. 23 alin. (1) din Constituţia României, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condiţiile prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
În respectarea acestor dispoziţii legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr. 321/P/2009 care conţine înscrisurile cu relevanţă probatorie necesare completei şi legalei soluţionării a plângerii penale, mai precis a constatării temeiniciei necesităţii declanşării procedurii judiciare prin începerea urmării penale faţă de persoana acuzată.
În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluţionarea plângerii penale formulată de petiţionar, dar şi pentru a se stabili eventuala incidenţă a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 681 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care s-au efectuat acte premergătoare a săvârşit, cu vinovăţia cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.
Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existenţa unuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
Efectuarea actelor de cercetare penală propriu-zise (ca acte de urmărire penală), inclusiv ascultarea presupusului făptuitor, efectuarea unor confruntări şi efectuarea unei expertize contabile - astfel cum susţine petenta recurentă - ar fi fost legal posibilă numai în măsura în care, din conţinutul actelor premergătoare, nu ar fost constatată incidenţa unuia dintre cazurile care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
Înalta Curte apreciază, examinând actele şi lucrările Dosarului penal nr. 321/P/2009, că procurorul a procedat la efectuarea unei anchete elective, având ca obiect stabilirea eventualei vinovăţii penale a intimatului, nefiind întemeiată critica petentei recurente cu privire la insuficienţa materialului probator, critică care ar justifica - în opinia sa - trimiterea cauzei la procuror cu indicarea faptelor şi împrejurărilor ce urmează a fi constatate, şi prin care anume mijloace de probă [astfel cum dispune art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.].
În final, Înalta Curte constată că atât rezoluţiile atacate, cât şi sentinţa recurată, sunt motivate în fapt şi în drept, cu ample argumente care fac lipsită de utilitate o eventuală reluare în cuprinsul prezentei decizii, cu atât mai mult cu cât recurentul petent nu a relevat aspecte noi, în fapt şi în drept.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petentei.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC M. SRL Bacău împotriva Sentinţei penale nr. 102 din 5 august 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2195/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 225/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
