ICCJ. Decizia nr. 218/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 218/2010
Dosar nr. 115/36/200.
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 58/P din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins plângerea formulată de petentul S.B. împotriva ordonanţei procurorului din data de 27 noiembrie 2008 în dosarul 16/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta ca nefondată.
Petentul S.B. încarcerat în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Poarta Albă, în curs de judecare pentru infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 176 lit. b) C. pen., a solicitat efectuarea de cercetări faţă numiţii D.D.L., subcomisar la secţia 5 politie Constanţa C.A., - subcomisar la Politia Municipiului Mangalia pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 259 alin. (2) C. pen. art. 164 C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi C.A. - subcomisar Politia Municipiului Mangalia pentru săvârşirea aceloraşi infracţiuni.
Totodată a mai solicitat efectuarea de cercetări fată de N.Ş., N.M., M.N., pentru săvârşirea in fracţiunii prev. de 259 alin. (2) C. pen., iar pentru E.I. şi E.L. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Petentul a arătat că subcomisarul C.A. a comis o infracţiune de fals intelectual când a încheiat procesul verbal din data de 15 noiembrie 200 consemnând în mod nereal că din apartamentul victimelor I.A. şi L., în prezenţa martorilor M.N. şi N.M. a ridicat mai multe obiecte de vestimentaţie aparţinând victimelor, procesul verbal fiind semnat de cei doi martori fără ca aceştia să fie prezenţi la ridicarea obiectelor.
S-a mai susţinut că lucrătorul de poliţie C.A. a săvârşit fapta prev. de art. 259 alin. (2) C. pen., deoarece ridicând un pulover de la martorul A.A. nu a consemnat acest aspect într-un proces verbal deşi ulterior puloverul a fost supus unei expertize criminalistice; de asemenea lucrătorul poliţie ar fi ridicat mai multe obiecte de la familia E., care nu au fost consemnate în niciun document, C.A. informându-1 pe inculpatul N.Ş. despre mersul anchetei pentru ca aceasta să-şi facă apărarea.
În ceea ce-1 priveşte pe subcomisarul D.D.L., petentul susţine că acesta cu prilejul efectuării unei percheziţii la data de 10 decembrie 2004, apartamentul petentului, în mod nereal ar fi constatat că în apartament se aflau mai multe documente, inclusiv paşapoarte ale unor persoane, pe care în realitate lucrătorul de poliţie le-ar fi dus în apartament pentru a demonstra că aceste documente s-ar fi găsit in locuinţă, anterior percheziţiei.
Se mai arată că, acest gen de inducere în eroare ar fi fost caracteristica procurorului care a instrumentat ancheta.
Petentul învederează că subcomisarul D.D.L. nu ar fi întocmit proces verbal de ridicare a unor telefoane de la familia E., care ar fi fost găsite apoi la petent întrucât lucrătorul de poliţie ar fi predat aceste telefoane lui N.Ş., care ulterior le-a dat petentului unde au fost găsite.
Se impută intimatului D.D.L. că nu ar fi consemnat în întregime aspectele constatate la faţa locului în procesul verbal încheiat cu acel prilej.
Petentul a arătat că subcomisarul D.D.L. ar fi pus în dosarul cauzei o autorizaţie provizorie de circulaţie falsă, pentru a-1 incrimina.
Prin ordonanţa din 27 noiembrie 2008 dată în dosarul nr. 16/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de subcomisarul D.D.L. şi subcomisarul C.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 259 alin. (2) C. pen., art. 264 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Totodată s-a dispus disjungerea şi declinarea cauzei faţă de numiţii N.Ş., N.M. si M.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 259 alin. (2) C. pen., iar pentru E.I. şi E.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, pentru a se efectua acte premergătoare începerii urmăririi penale de către unitatea de parchet competentă.
În temeiul art. 278 C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva acestei ordonanţe soluţionată de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa iar prin rezoluţia din 19 ianuarie 2009 pronunţată în dosarul nr. 11/11/2/2009, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Nemulţumit de soluţia pronunţată de Parchet, petentul s-a adresat instanţei prin plângerea care formează obiectul cauzei, respinsă ca nefondată.
În continuare a iniţiat calea de atac a recursului de faţă arătându-se nemulţumit de soluţia propusă, cu reiterarea aceloraşi doleanţe.
Din verificarea ordonanţei procurorului din 27 noiembrie 2008 dată în dosarul nr. 16/PO/2008 şi a rezoluţiei Procurorului General care a confirmat ordonanţa, precum şi a întregului material probator existent la dosar, instanţa de control judiciar constată că recursul formulat de petent este nefondat.
Din actele premergătoare a rezultat că, prin rechizitoriul nr. 16611P/2004 din 6 iunie 2005, inculpaţii S.B. şi N.Ş. au fost trimişi in judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie şi furt calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 176 lit. a), b) şi d) C. pen., art. 211 alin. (21) lit. a), şi c) C. pen. si art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. pentru primul şi prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. a) C. pen. şi art. 176 lit. a), b) şi d) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. pentru al doilea.
În fapt s-a reţinut că la data de 29 septembrie 2004, N.Ş. şi S.B. prin acţiuni conjugate i-au ucis în scop de jaf pe I.A. şi I.L., fiica acestora A.V. de 8 ani, după care au îngropat cele trei cadavre, legate de mâini şi picioare, primele două în liziera de pe marginea DN 39, lângă comuna 23 August, iar ultimul in pădurea Valul lui Traian.
La aceeaşi dată, inculpaţii au sustras din locuinţa familiei I. din Mangalia, mai multe bunuri, valori, paşapoartele şi certificatele de căsătorie ale celor doi soţi, certificatele de naştere ale tuturor victimelor, cartea de identitate pe numele I.A., permisul de conducere pe numele I.L., actele de proprietate ale apartamentului şi autoturismului marca Opel Astra Caravan, două telefoane mobile marca LG, obiecte de îmbrăcăminte şi geamantane, iar în iunie 2004 au sustras din locuinţa părţii vătămate A.S. cu concursul fiicei acesteia, sumele de 4600 dolari, 100 Euro, 34.000.000 lei vechi şi multe bijuterii.
N.Ş. a mai contrafăcut adeverinţe de component al Clubului Sportiv ITC pe care a aplicat o ştampilă corespunzătoare cu cea a Regiei Autonome de Transport in Comun Constanţa.
În baza dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici, subcomisarul C.A. a făcut parte din echipa completă de cercetare a faptelor penale săvârşite de inculpaţii N.Ş. si S.B. sub coordonarea procurorului S.Z. desfăşurând mai multe activităţi de cercetare specifice, fără a participa la activitatea de cercetare la faţa locului.
La data de 15 noiembrie 2004, C.A. în prezenţa martorilor asistenţi M.N. şi N.M. a ridicat mai multe obiecte aparţinând victimelor, procesul verbal fiind semnat de către cei doi martori, care ulterior au relatat că nu ar fi fost prezenţi la momentul ridicării acelor obiecte. Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, privitoare la conţinut şi menţiunile cuprinse, neexistând niciun fel de indiciu că lucrătorul de poliţie a încercat să consemneze altă situaţie de fapt decât cea constatată.
În ceea ce priveşte ridicarea unui pulover de la martorul A.A., s-a constatat că acest obiect a fost fotografiat, ambalat într-un plic de hârtie împreună cu procesul verbal de ridicare.
Împrejurarea că în cursul cercetării judecătoreşti martorul A.A. când i s-au prezentat fotografiile judiciare ale acestui pulover ar fi susţinut că din fotografia prezentată rezultă că nu ar fi puloverul ridicat de la el, nu este relevantă, având un caracter relativ, câtă vreme martorul este o persoană în vârstă, cu deficienţe grave de vedere care în mod obiectiv nu ar fi putut identifica un obiect pe care 1-a predat cu mult timp în urmă doar după fotografii. Din cercetarea efectuată nu a rezultat că lucrătorul de politie C.A. ar mai fi ridicat obiecte de la familia E. şi rudele acestora care nu ar fi fost consemnate în niciun document. Necunoscându-i pe inculpatul N.Ş., familia acestuia şi familia E. înainte de începerea anchetei, acesta a purtat discuţii cu inculpatul N.Ş. înregistrate autorizat în scopul supravegherii şi în interesul strict al anchetei, fără a depăşi atribuţiile sale de lucrător de poliţie.
Din probe rezultă că lucrătorul de poliţie nu a participat la descoperirea, transportul, necropsierea cadavrelor victimelor, astfel că în mod obiectiv nu ar fi putut să producă urme asupra cadavrelor.
În ceea ce priveşte percheziţia efectuată la data de 10 decembrie 2004 la apartamentul petentului a rezultat că acest act de urmărire s-a efectuat cu respectarea normelor procesual penale, sub coordonarea unui procuror din cadrul D.I.I.C.O.T. Constanţa în prezenţa unor martori asistenţi, consemnându-se mod real poziţia inculpatului S.B. în legătură cu percheziţia. Cu acest prilej s-a constatat că documentele ridicate se găseau în apartamentul inculpatului în mod obiectiv şi real, acestea fiind descoperite într-o noptieră din apartament, împrejurare confirmată şi cu prilejul audierii mai multor lucrători de poliţie, participanţi la această activitate.
În ceea ce priveşte telefoanele mobile ale dispăruţilor, ulterior s-a observat că acestea au fost identificate, localizate fizic şi recuperate pe parcursul cercetărilor, cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la activitatea de cercetare, demonstrându-se ştiinţific că aparatele telefonice au fost în posesia petentului la scurt timp după dispariţia şi uciderea celor trei victime.
Ridicarea mai multor obiecte din apartamentul dispăruţilor şi ulterior victimelor infracţiunii de omor deosebit de grav s-a efectuat cu respectarea normelor legale, fiind întocmite documente justificative.
Ridicarea celor două rachete de tenis de câmp de la martora S.C. s-a făcut în prezenţa acesteia, încheindu-se proces-verbal, iar în ceea ce priveşte autorizaţia provizorie de circulaţie a autoturismului victimelor a rezultat că nu este reală afirmaţia petentului în sensul că ar fi fost ataşată la dosar in mod intenţionat de către cei doi intimaţi, pentru a-l defavoriza pe petent.
Nereală s-a constatat a fi şi afirmaţia privitoare la lovirea cadavrului cu cuţitul de către cei doi lucrători de poliţie pentru a induce în mod eronat implicarea lui S.B. în infracţiunea de omor, neexistând o dată sau o informaţie că loviturile de cuţit de pe cadavru au fost produse post-mortem, probele ştiinţifice confirmând natura, numărul, timpul producerii leziunilor.
Mai mult, aspect de ordin procesual esenţial, cu prilejul judecării cauzei de către Tribunalul Constanţa şi Curtea de Apel Constanţa, în cursul procesului penal s-a constatat că toate mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei au fost legal administrate, nu sunt contradictorii, se coroborează între ele şi susţin săvârşirea faptei deduse judecăţii. Probele în apărare precum şi cele dispuse din oficiu în cursul cercetării judecătoreşti nu relevă elemente noi ori împrejurări în favoarea inculpaţi lor şi nu au modificat starea de fapt reţinută. Faţă de aceste considerente, Tribunalul Constanţa a dispus aplicarea unei pedepse rezultante cu detenţiunea pe viaţă faţă de S.B., precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 10 ani, soluţia confirmată de Curtea de Apel Constanţa.
În aceste condiţii, şi I.C.C.J. constată că, lucrătorii de politie D.D.L. şi C.A. şi-au exercitat atribuţiunile de serviciu cu prilejul cercetării penale faţă de S.B. în mod legal şi corect, nu au cu încălcat dispoziţiile legale în materie, nerezultând împrejurări care să se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunilor reclamate.
Pentru toate aceste considerente se constată că, ordonanţa procurorului atacată este legală şi temeinică, fiind menţinută cu deplin temei de către instanţa de judecată.
Aşa fiind, pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul de faţă urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.B. împotriva sentinţei penale nr. 58/P din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2732/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2735/2010. Penal → |
|---|
