ICCJ. Decizia nr. 2254/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2254/2010
Dosar nr.4918/1/2010
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 80 din 9 aprilie 2010, Tribunalul Sibiu, secţia penală, a condamnat pe inculpaţii L.T. şi L.C. la 24 ani închisoare pentru omor calificat şi deosebit de grav, prevăzut de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea ari. 37 lit. a) C. pen. şi, respectiv, la 18 ani închisoare pentru omor calificai prevăzut de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel Ministerul Public şi cei 2 inculpaţi, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia.
Prin Încheierea din 27 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor, fiind fixat termen pentru judecarea pe fond a apelurilor.
Împotriva încheierii, ambii inculpaţi au declarat prezentele recursuri, motivele fiind menţionate în partea introductivă a deciziei.
Recursurile inculpaţilor sunt nefondate.
Potrivit art. 3002 cu referire la art. 160b din C. proc. pen. în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive. Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea arestării preventive.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanţa de apel, motivat, a dispus legal şi temeinic menţinerea stării de arest a inculpaţilor deoarece, pe de o parte, niciunul dintre temeiurile iniţiale care au determinat arestarea nu a dispărut şi impun în continuare privarea de libertate, iar pe de altă parte, în cauză a intervenit o hotărâre condamnatorie la pedeapsa închisorii, hotărâre care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de către inculpaţi şi Ministerul Public, este de natură să justifice continuarea privării de libertate în condiţiile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acesta a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemholt contra Germaniei.
În raport de faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, dar mai ales a împrejurărilor concrete, corect instanţa de apel a reţinut că se impune continuarea privării de libertate.
Motivul invocat de inculpaţi - în sensul că se consideră nevinovaţi - în condiţiile condamnării lor în primă instanţă la pedepse foarte aspre, pentru infracţiuni clasificate criminologic ca fiind de mare violenţă, nu este un argument suficient, prin el însuşi, pentru a se aprecia că temeiurile arestării ar fi dispărut ori că s-ar fi schimbat - măsura procesuală preventivă, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale neafectând prezumţia de nevinovăţie a acestora.
Inculpaţii au exercitat calea de atac a apelului, aceştia urmând să-şi facă toate apărările pe fondul cauzei, inclusiv cu privire la pretinsa nevinovăţie afirmată cu ocazia soluţionării prezentului recurs.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge. ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.T. şi L.C. împotriva Încheierii din 27 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. 3147/85/2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2249/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4151/2010. Penal → |
|---|
