ICCJ. Decizia nr. 4151/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4151/2010
Dosar nr. 9136/95/2009
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 116 din 18 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia penală, în Dosarul nr. 9136/95/2009, s-a dispus, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnarea inculpatului A.G. (cetăţenie română, studii 4 clase, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale) la pedeapsa de 25 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenţiei de la 22 septembrie 2009 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
A obligat inculpatul să plătească părţii civile P.E.M.C. suma de 4.500 RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de înmormântare, şi la suma de 100.000 RON, cu titlu de daune morale.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În seara zilei de 21 septembrie 2009, martorul C.Z. din comuna P., jud. Gorj, a folosit sistemul de urgenţă 112, sesizând că la poarta locuinţei sale se află căzută o persoană, a cărei identitate nu o cunoaşte, după care l-a chemat pe martorul C.G. - vecinul său - şi împreună au observat că persoana respectivă era decedată.
Ulterior s-a stabilit identitatea victimei, organele de poliţie introducând în cercul persoanelor suspecte şi pe inculpatul A.G., întrucât se cunoştea că acesta a avut o situaţie conflictuală cu P.T., iar în seara respectivă a fost văzut în zonă.
Audiat fiind, inculpatul a negat iniţial comiterea faptei şi ulterior a revenit descriind modalitatea şi împrejurările săvârşirii acesteia.
Rezultă din declaraţiile inculpatului că în seara zilei de 21 septembrie 2009 a consumat băuturi alcoolice, după care a mers la locuinţa sa, a luat un ciocan şi s-a deplasat în grădina fratelui său, unde avea un cal la păscut.
După ce a plecat, din curtea casei martorei R.C. a ieşit victima P.T., care se deplasa în urma sa.
Dată fiind starea conflictuală anterioară, victima i-a spus inculpatului că este un criminal. Când au ajuns în dreptul locuinţei martorului C.Z., inculpatul s-a întors spre victimă şi i-a aplicat o lovitură cu cuţitul în zona abdominală stângă. Aceasta a încercat să se refugieze în curtea martorului C.Z., dar neavând puterea necesară, a căzut în faţa porţii acestuia, unde a fost găsită decedată.
Inculpatul, după ce a lovit victima, şi-a curăţat cuţitul cu o frunză de vie, după care l-a introdus pe interiorul mânecii, continuându-şi drumul spre casă, unde a pus cuţitul pe un raft.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe, consecinţa unei plăgi înjunghiate abdominală cu interesarea stomacului, intestinului subţire, suprarenalei drepte şi venei cave inferioare. Leziunile s-au produs prin lovire cu un corp tăietor-înţepător (cuţit), lovitura fiind aplicată dinspre stânga spre dreapta, agresorul aflându-se faţă în faţă cu aceasta.
De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală examen ADN rezultă că urmele de sânge de pe zona posterioară a gecii inculpatului au pus în evidenţă un profil genetic mixt, incomplet, ce provine din amestecul de material biologic de la cel puţin două persoane, dintre care cel puţin una este de sex masculin, caracterul genetic din profilul ADN de referinţă al suspectului A.G. regăsindu-se incomplet în amestec alături de caracterele unei alte persoane.
În raport de această stare de fapt şi de probele administrate, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului A.G. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. i) şi 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel inculpatul A.G., solicitând desfiinţarea acesteia şi, în cadrul rejudecării, reţinerea, în favoarea sa, a circumstanţei legale atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 167 din 30 august 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 9136/95/2009 s-a dispus respingerea apelului declarat de inculpat.
A fost menţinută starea de arest şi dedusă perioada prevenţiei, de la 18 mai 2010 la zi.
A fost obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul A.G., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând atât motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele motive:
Starea de fapt reţinută de instanţa de fond - constând în aceea că, în data de 21 septembrie 2009, inculpatul a lovit victima cu un cuţit în timp ce aceasta se deplasa spre casă, lovitura produsă cauzând decesul - este corectă, iar încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), este legală.
Vinovăţia inculpatului - necontestată de acesta - este dovedită, pe de o parte, prin declaraţiile sale de recunoaştere a faptei iar, pe de altă parte, de probele administrate de organele judiciare.
Probele testimoniale se coroborează cu raportul de expertiză medico-legală examen ADN care - astfel cum a reţinut şi instanţa de fond - a stabilit că amestecul material biologic provine de la cel puţin două persoane, dintre care cel puţin una este de sex masculin, caracterele genetice din profilul ADN de referinţă al inculpatului regăsindu-se în amestec alături de caracterele unei alte persoane.
În ceea ce priveşte individualizarea juridică a pedepsei, se reţine că instanţele au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Exigenţele impuse de principiul legalităţii nu se rezumă doar la cerinţa ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele stabilite prin norma de incriminare ci, pe lângă aceasta, este necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de apreciere, determinate, de asemenea, de lege.
Alegerea mijloacelor de individualizare a pedepsei şi a modalităţii de executare nu se face în mod arbitrar ci, dimpotrivă, instanţa este obligată să ţină seama de anumite criterii prevăzute de lege.
Pe de altă parte, evaluarea gradului de pericol social al faptei impune nu numai examinarea conţinutului concret al infracţiunii, ci şi examinarea tuturor celorlalte situaţii, stări, împrejurări care însoţesc săvârşirea faptei şi care, deşi exterior conţinutului infracţiunii, sunt de natură să singularizeze fapta şi să-i fixeze un anumit grad de pericol social.
În cauza de faţă, fapta săvârşită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, element reflectat atât de modalitatea şi împrejurările concrete de săvârşire a infracţiunii (inculpatul acţionând instantaneu, lovind victima într-o zonă vitală cu un cuţit pe care-l avea asupra sa, după care s-a deplasat la locuinţa sa punând cuţitul pe un raft), dar şi din datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că anterior inculpatul a fost condamnat definitiv la 18 ani închisoare pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni, iar prin Sentinţa penală nr. 23649/2003, pronunţată de Judecătoria Tg. Jiu, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
Raportat la aceste elemente, Înalta Curte consideră că nu se justifică reducerea pedepsei, astfel încât critica recurentului inculpat este nefondată.
Aşa fiind, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva Deciziei penale nr. 167 din 30 august 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 22 septembrie 2009 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva Deciziei penale nr. 167 din 30 august 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, de la 22 septembrie 2009 la 22 noiembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2254/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2262/2010. Penal → |
|---|
